Viaţa poate fi trăită cu un scop sau la întâmplare.

“Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot.” (Luca 10:31).

       Toți cei care vin la Ierusalim, din toate punctele cardinale, urcă deoarece Ierusalimul este situat pe Muntele Sionului la o altitudine de 700 de metri față de nivelul mării și, toți cei care pleacă din Ierusalim în orice direcție, coboară.

Spun aceasta deoarece am urcat și am coborât de şapte ori la și de la Ierusalim și am făcut şi drumul din Ierusalim la Ierihon care fiind, pe malul Mării Moarte, este mai jos de Ierusalim cu 1100 de metri deoarece Marea Moartă este cu 400 de metri sub nivelul tuturor mărilor de pe pământ (plus altitudinea de 700 de metri a Ierusalimului fac exact 1100 de metri diferență). 

Poziția geografică a Ierusalimului este menită să ne învețe despre poziția noastră spirituală, Muntele Sionului fiind simbolul altitudini spirituale la care ne vrea Dumnezeu să fim, dar unde din nefericire omul nu a vrut să rămână.

Istoria celui căzut între tâlhari este istoria fiecărui om de pe pământ - în afara vieții Domnului Isus - despre el nu se spune că era pe același drum ca al omului căzut, al Preotului căzut deoarece ocolește pe cel întâlnit și a Levitului căzut care face același lucru condamnabil, „Dar un Samaritean care era în călătorie..”

Samariteanul era în călătorie, avea haine deosebite de Preot și de Levit, era un străin cu care evreii nu aveau legătură - nu se cobora pe același drum, așa cum se spune despre cei trei și avea în bagajul său vin și untdelemn.

Nu sunt decât două moduri de a călătorii în această viață și două tipuri de comportament. Unii - și aceștia sânt cei mai mulți - care trăiesc și merg la întâmplare, chiar dacă au fețe bisericești, indiferent de denominațiune, reprezentați fiind prin Preotul și Levitul care coborau pe același drum ca cel căzut, fără a avea nici dispoziție și nici mijloacele necesare  aparenței pe care o au. Câtă speranță s-a născut în inima celui căzut când a văzut la orizont un Preot, dar câtă decepție a urmat văzând că este ocolit!

Alții, dimpotrivă, care trăiesc având un scop, o ținută şi poartă cu ei totdeauna vinul și untdelemnul.

Dacă un șofer trece pe lângă un accidentat sau un decedat, ocolindu-l, el devine complice cu criminalul, dar dacă un preot trece pe lângă un om căzut și se face că nu-l vede, el este complice cu tâlhari care l-au bătut și l-au lăsat aproape mort pe cel căzut.

Bunul Samaritean, singurul Străin pe acest pământ - așa cum L-au declarat și cei doi în drum spre Emaus deoarece venise din cer, cu care oamenii nu au legătură - fără îmbrăcăminte Preoțească sau Levitică, fiind în călătorie şi nu pe același drum, ci  spre cerul din care venise, a răspuns practic la întrbarea tânărului “..cine este aproapele meu?” .

Acesta a făcut șase lucruri importante şi anume:

1.  S-a oprit să vadă despre ce este vorba;

2.  I-a dezinfectat rănile cu vin;

3.  I-a uns rănile cu untdelemn;

4.  L-a dus la un han unde l-a supravegheat toată

     noaptea;

5.  A plătit hangiul pentru ospitalitatea sa;

6.  A promis hangiului că se va întoarce, rugându-l

să continue ce a început Dânsul și, tot ce va mai

cheltui, îi va înapoi la întoarcere.

Oricine suferă, în orice fel, este aproapele meu și eu trebuie să-l ajut, făcând cele şase lucruri pe care le-a făcut Bunul Samaritean fără bani și fără plată.

Nu numai că nu a cerut bani, așa cum se cere astăzi în special la înmormântări, dar Dânsul a plătit totul.

„Fără plată ați primit, fără plată să dați”.

Lângă Gara Nord și lângă hotelul Strasburg din Paris este o frumoasă biserică pe a cărei, foarte înaltă și frumoasă turlă, sânt scrise aceste cuvinte: „ȘI  CINE ESTE  APROAPELE  MEU ?” Trei săptămâni cât am stat acolo, la hotelul Strasburg, în fața Biserici, în fiecare zi, se dădea o masă caldă celor săraci (cheltuielile cu această masă fiind suportate din fondurile primăriei). Am plecat de la Paris cu amintirea celei mai frumoase sincronizări: sus era întrebarea, iar jos, la masă, era răspunsul.

A trăi la întâmplare înseamnă a ne coborî atât de mult încât nu se mai găsesc cuvinte comparative, iar inevitabila moarte va pecetlui, şi nu la întâmplare, o dreaptă judecată.