Nimic
bun nu locuiește
în natura noastră umană, iar degenerarea produsă prin căderea omului în păcat a
condus la definiția
dureroasă de mai sus.
Când
Domnului acel tânărul bogat I S-a adresat cu „bunule învăţător” i s-a răspuns „de ce mă
numești
bun, unul singur este bun, Dumnezeu”.
Omul
nu e bun deoarece a pierdut, prin păcat, legătura cu Dumnezeu. Dacă un om a
ajuns să se roage la niște oase şi să se închine la chipuri cioplite sau
la un vițel,
să-și
omoare părinții,
să trăiască cu proprii lor copii, să omoare pe semenii săi, să aibă cruzimea să
doboare avioane deasupra mărilor și oceanelor şi să incendieze case, păduri
etc., cum s-ar mai putea numii un astfel de om? Nebun e prea puțin
spus şi cred că e o insultă la adresa măgarului sălbatic deoarece acesta nu ar
putea face niciodată ce pot face unii oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu