Cel
mai mare eveniment legat de nașterea Domnului
Isus a fost venirea magilor din Răsăritul
îndepărtat. Cel puțin trei lucruri foarte importante au transmis
aceştia întregii omeniri:
1. Ei studiau cerul, astrele și
stelele.
Astrologia
era una din cele mai vechi și mai exacte științe ale
antichității
care a început între cele două fluvii, Tigrul și Eufratul, din vechiul
Babilon. Astăzi, când avem cele mai moderne telescoape și scrutăm
Universul până la 40 de miliarde de ani lumină, deși se
petrec evenimente importante pe planeta noastră, aventura magilor nu s-a mai
repetat în istorie.
Toată
magia horoscoapelor nu este altceva decât o falsă imaginație
bolnăvicioasă deoarece totul se bazează pe probabilități şi
nu pe certitudini.
Cunoașterea
de atunci se baza pe revelațiile cerului.
„Cerurile spun slava lui Dumnezeu”. (Psalmul 19:1)
Orice
ființă
care se naște
pe pământ are un astru
personal şi de aceea astronomii afirmă că
pe firmamentul universului, în permanență, se nasc și
dispar stele.
Atât
de precisă era observația lor, a magilor, că la
apariția
Stelei din Iacov (Numeri 24:17) deodată, spre deosebire de alte dăți, au
luat decizia de a urmări mai atent evenimentul, constatând după analize pe care
numai ei le știau,
că au de-a face cu steaua unui mare și unic Împărat, stea ce mergea spre apus.
Ei
aveau un profesor numit „mai marele Magilor” care,
pe vremea lui Nebucadnețar,
se numea Nergal Șarețer. (Ieremia
39:3)
De
comun acord au hotărât să formeze o caravană, să
strângă aur, tămâie și
smirnă, și
să urmărească steaua pentru a aduce plecăciune și
daruri marelui Împărat.
Aveau
de trecut multe obstacole, neștiind unde și
când se va oprii steaua, iar toate drumurile erau împânzite cu tâlhari. Au
reuşit însă de au parcurs o distanță de peste 1200 de kilometrii până când Steaua
s-a oprit la Ierusalim; au început să întrebe oamenii, ajungând până la
Irod - guvernatorul orașului
care i-a rugat ca la întoarcere să dea pe la el și
să-i spună unde este acest Împărat ca să meargă și el
să I se închine.
Este
cea mai istorică, științifică și
biblică probă a
divinității
Domnului Isus. Dacă ne vom ocupa cu orice altceva și nu
de cer, nu vom știi
nimic niciodată.
2. Ei nu s-au închinat nici
mamei, nici lui Iosif, ci numai Pruncului, Marelui Împărat.
Toți cei
care pretind închinare și se închină la oase şi la
chipuri cioplite, încalcă deliberat
porunca dată de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai.
Acești magi
vor judeca lumea noastră idolatră pe care
o mai și numim
creștină.
3. Prin cele trei daruri
aduse, acești magi au vrut să arate
lumii că numai Domnul Isus este adevăratul Împărat al lumii, marele Preot şi
Mîntuitor.
Prin
aurul adus spun lumii întregi că numai Dânsul este de acum înainte adevăratul
şi unicul Împărat, iar prin tămîie că este marele Preot, desființând
dinastia preoțească
a lui Aaron şi instituind preoția universală a tuturor urmașilor
Săi, făcând din ei „o împărăție şi preoți
pentru Dumnezeu”. (Apocalipsa 1:6 și 5:10)
Toate
sistemele religioase, cu toate ierarhiile lor, care
nu-L recunosc pe Domnul Isus ca fiind singurul
Mare Preot, după această lecție
care ne-a fost dată, vor fi judecați nemilos de acești
magi neclericali.
Smirna
adusă de magi, simbol al suferinței, prevestea
jertfa mântuitoare a Domnului Isus de pe
crucea Calvarului, jertfă care a ridicat păcatul întregii lumii.
Toată
teologia pe care noi toți trebuie să o învățăm se
cuprinde în lecția
dată de acești
magi!
Ei au
plecat în țara
lor pe o altă cale deoarece se
întâlniseră cu Cel ce este Calea,
Adevărul și
Viața.
Dumnezeii
Babilonului, în religia lor milenară, nu au
mai primit închinarea magilor, cu siguranță,
deoarece ei au găsit pe Împăratul Împăraților, pe marele Preot al
lumii și
pe Mântuitorul tuturor celor care-L recunosc ca singur Mijlocitor între
Dumnezeu și
om. Ajungând în Orientul Mijlociu am văzut că stelele, privite de acolo, par mult mai mari decât le-am văzut,
privindu-le din alte colţuri ale lumii – probabil din cauză că nopțile aici
sânt foarte senine și aerul mult mai curat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu