Făgăduinţa Tatălui. (Fapt. Apostolilor 1:6)

Iată cea mai scurtă definiție a Duhului Sfânt care, nu este dată de frații penticostali, ci chiar de Domnul nostru Isus.

Singurul care tot ce făgăduiește sau promite și împlinește - este Dumnezeu, spre deosebire de noi, oamenii, care ori cât de puţine sau de multe juruințe am face, niciodată nu le putem împlini în totalitate. În toate momentele grele ale vieții şi, mai ales în cei 60 de ani de când călătoresc cu avioanele, multe  juruințe am făcut, dar nu toate le-am și împlinit.

Făgăduința Tatălui este Testamentul nostru, adică împreună lucrători cu marea putere a Duhului Sfânt, devenind astfel coproprietari în guvernarea Universului care aparține Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt.

Înaintașii noștri au așteptat în Ierusalim această făgăduință a Tatălui, promisă în capitolul 1, dar nu au așteptat mult şi nici în zadar deoarece, în capitolul 2, promisiunea s-a împlinit.

Cartea Faptele Apostolilor este prima și singura carte neterminată - ea este fără introducere și fără salutul de încheiere - deoarece continuă să se scrie și astăzi în ea faptele ucenicilor Lui și, respectiv, faptele noastre.

Noi și noi grupuri de convertiți așteaptă în pridvoarele Ierusalimului, adică ale Bisericilor, făgăduința Tatălui. Unii entuziaști pleacă pe toate meridianele Globului fără a avea în proprietate această „făgăduință a Tatălui”: „Aleargă fără să fie trimiși” (Ieremia 23:21).

Ceasul lui Dumnezeu nu întârzie niciodată, partea noastră fiind aceea de a aștepta cu răbdare, cu rugăciune şi în tăcere răspunsul Domnului!

Dumnezeu nu are șabloane. Am cunoscut persoane sincere care au fost transformate îndată după convertire sau după botezul în apă și am văzut şi persoane care treptat au căpătat această făgăduință a Tatălui.

Președintele Bisericilor Penticostale din Europa, dr. Reuben Sequeira, a ținut cu noi în anul 1992 cursuri timp de o săptămână la Casa Sindicatelor din Pitești și a definit această lucrare a Duhului Sfânt, „Făgăduința Tatălui”, într-un singur cuvânt: „PROCES” şi acest proces are doar un început.

Niciodată nu se termină untdelemnul, ci doar vasele. Făgăduința Tatălui este definită de proorocul Zaharia în capitolul 4:12 ca fiind untdelemnul auriu care folosește țevile aurii, adică inimile noastre.