Gradul de sensibilitate al lui Marcu este unic.

„..a suspinat și a zis: „Efata”

 „Isus a suspinat adânc în Duhul Său și a zis: Pentru ce

cere neamul acesta un semn?..” (Marcu 8:12).

Cu excepţia evanghelistului Marcu nici un apostol sau

vreun alt evanghelist nu a remarcat suspinurile adânci ale Domnului Isus.

Trebuie să învățăm această particularitate specială a gradului nostru de sensibilitate față de semenii noștrii pentru că altfel devenim egoiști.

„..Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „Efata”

, adică „Deschide-te!” (Marcu 7:34).

Suspinul Său demonstrează drama suferințelor și a dezastrului adus în lume prin păcat. Tot Marcu relatează la capitolul 6:31 - „Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.”

Să putem citi în ochii fiecăruia dintre noi durerea interioară și suspinul inimii este un fapt ce ne va invita mai mult la rugăciuni speciale pentru ființe speciale. Am văzut persoane, în special surori care, neavând cui spune durerea ce le apasă, oftează adânc.

Domnul Isus a văzut oboseala apostolilor și nu a mai așteptat ca ei să o exprime, ci i-a dus la odihnă. Înainte ca noi să cerem, ne spune proorocul Isaia, Domnul ne răspunde.

Să nu uităm niciodată că durerea și suspinul nostru

Adânc, este mai ascultat decât cele mai puternice rugăciuni, așa cum a fost ascultat suspinul Anei.

  De la cel mai tânăr evanghelist să învățăm marea lecție a sensibilității - având pe el în grădina Ghetsimani doar o învelitoare de in, când au venit soldați şi au tras de el, le-a lăsat învelitoarea și a fugit în pielea goală.

„Iar cel mai inimos dintre războinici va fugi în pielea

goală în ziua aceea, zice Domnul.” (Amos 2:16).