Moartea pentru cel ce se naşte şi renaşterea pentru cel ce moare – sunt cele mai sigure adevăruri omeneşti!

 Deși cele două adevăruri sânt niște axiome, adică un

adevăr ce nu mai trebuie demonstrat, este uluitor de grav faptul că cei mai mulți oameni stau nepăsători în fața acestor realități.

La curtea unui mare domnitor se afla un bufon, adică

o persoană care să-l avertizeze pe domnitor în momentul  când vede că acesta greșește și să-l facă să râdă.  Într-o zi domnitorul i-a dat un baston bufonului ca să-l dea celui mai nechibzuit om pe care-l va întâlni vreodată. După un timp, stăpânul s-a îmbolnăvit foarte grav și, presimțindu-și moartea, i-a zis bufonului:

- Ioane, eu trebuie să plec undeva departe de tot. Trebuie să fac o mare călătorie și poate nu ne vom mai vedea niciodată.

- Unde mergeți, deoarece argații nu știu nimic și nu văd nici-o pregătire pentru o lungă călătorie - de haine, alimente, trăsură? Cum plecați așa nepregătit?

Sire, a zis bufonul, cândva mi-ați dat un baston ca să-l dau celui mai nechibzuit om și, dacă plecați la un drum așa de lung fără nici-o pregătire, sânt nevoit să vă dau dumneavoastră bastonul.

Pentru cea mai lungă călătorie care începe cu

moartea, pentru cel mai mare examen al vieții, majoritatea oamenilor nu sânt cu nimic pregătiți.

„Tot ce este în lume, pofta firii pământești, pofta

ochilor și lăudăroșia vieții nu sânt de la Tatăl, ci din lume”.

Noi toți vom avea acolo numai ce am trimis de aici.

„Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, ca

atunci când veți murii, ei să vă primească în corturile vecinice” - ne-a sfătuit Domnul Isus în Cuvântul Său.

Dacă pentru această viață nu avem o responsabilitate,

deoarece nimeni nu ne-a întrebat dacă o vrem, pentru viața viitoare nimeni nu va fi scutit de judecată dacă a ales greșit.

Pentru viața aceasta au decis alții, pentru cea viitoare

numai noi decidem.