Criza de personalitate. (Ioan 1:22)

„Ce zici tu despre tine însuți?”

Fiecare om are cele mai bune păreri despre sine însuși. Cea mai crudă realitate este că, spre deosebire de toate ființele înconjurătoare, omul este singura ființă despre care Domnul Isus spune, în Ioan 8:14, că nu știe  de unde vine și unde se duce.

Astăzi, 12 ianuarie 2011, în ziarul local „Curierul zilei”

Nr. 4993 anul XVII, preotul Decebal Floroaica la pagina nr. 7 scria următoarele: „RUDELE ÎN VIAȚĂ ÎL POT MÂNTUI PE CEL AJUNS ÎN IAD. După 40 de zile pentru mort urmează fie fericire vecinică, fie calvarul. Sufletele care ajung în stânga, adică în iad, au nevoie de sprijinul rudelor, de rugăciunile acestora.” Preotul explică mai departe:  „Rugăciunile celor rămași în viață, îi ridică spre Rai pe cei care ajung în Iad. Când va fi sfârșitul lumii, la a doua venire a Mântuitorului pe pământ, nu se știe când va fi aceasta, vom fi judecați cu toții. Morții ajunși în Iad pentru care familia s-a rugat se pot mântui. La 9 luni, un an, 2 ani respectiv din an în an, până la împlinirea a 7 ani, de la moartea persoanei, se fac pomeni. În cazul în care se face deshumarea oaselor, se reîncep toate pomenile”.

1. Această declarație, fără nici o bază teologică, poate

fi făcută de oricine deoarece presa e liberă, iar atâta timp cât unor oameni le convine această teorie şi au bani de dat pentru pomeni ca să fie degrevați de toate păcatele vieții şi că pot fi scoşi și după moarte din Iad – cred ei, ce se fac atunci acei oameni care nu au urmași şi, deci, n-au pe nimeni care să se roage pentru ei și, cu atât mai mult, nu au bani de pomeni?

Este oare Dumnezeu așa de nedrept cu oamenii? Eu nu cred!

2. În al doielea rand, de ce se mai fac aceleași pomeni

și pentru cei din Rai? Mai au ei nevoie de mâncare, de  mobilă sau de îmbrăcăminte? Deoarece știm că tradiția nu face nici o diferențiere și pentru toți se aplică aceleaşi reguli fie că sânt socotiți ca fiind în Iad, fie că sânt socotiţi ca fiind în Rai.

Prin definiție numai Domnul Isus este Mântuitor!

(Matei 1:21)

Cum putem noi avea aroganța de a mântui pe cei din Iad când chiar Dante, în cartea sa „Divina Comedie”, le spune celor din infern: „Lasciatii ogni sperancia voi chi intratevi”, adică „Lăsați orice speranță, voi care intrați în Iad”.

Cu ce drept înșelăm lumea, dându-le speranțe deșarte?

Teologia creștină înseamnă teologia Hristică.

„Dar, ca să știți că Fiul Omului are puterea pe pământ

să ierte păcatele, ...”. (Marcu 2:10)

„...oamenilor le este rânduit să moară o singură dată,

iar după aceea vine judecata”. (Evrei 9:27)

Dumnezeu este suveran să facă ceea ce vrea cu noi

după moarte, dar nu trebuie să ne substituim voiei Sale. Singurul argument în acest domeniu este Biblia. Când Biblia tace, noi nu trebuie să vorbim.

Mai există un principiu de drept internațional, în

concordanță cu legea morală a lui Dumnezeu, conform căruia orice fărădelege se judecă după legea locului unde se comite fapta.

Dumnezeu putea să ierte lumea fără a mai trimite din

ceruri pe Fiul Său pe pământ, dar în virtutea acestei legi deoarece păcatele se fac pe pământ, aici a venit Mântuitorul să le plătească prin jertfa Sa de pe Calvar. (Ioan 3:16)

Orice interpretare cu privire la viitor trebuie

argumentată teologic ca să poată fi credibilă.

Dacă sântem cinstiți cu noi înşine, recunoaştem cu toții

că nesfârșitele pomeni nu au nimic comun cu cei morți, ci numai cu cei vii pentru că ei, cei vii, speculează naivitatea multora deoarece odată cu moartea (spune Solomon în cartea sa Eclesiastul 11:3) „ori încotro va cădea copacul, fie spre miazăzi (adică în cer), fie spre miazănoapte (adică în iad), în locul unde cade, acolo rămâne”.

Domnul Isus ne spune să facem pomeni cu cei vii, cu

cei săraci de lângă noi care nu ne pot răsplăti fapta și să cultivăm printre noi responsabilitate.

Să nu lăsăm pe seama urmașilor datoriile noastre morale.

3. În al treilea rând, această concepție a eliberării

unora din iad și a rămânerii altora acolo este o insultă la adresa lui Dumnezeu care e drept și milos cu toți. Numai la Dânsul nu există privilegiați ca la noi, oamenii.

Domnul Isus a murit pentru toți și toți au șanse egale de mântuire prin credința urmată de fapte.

Criza de identitate şi dezorientarea generală se

datorează ignoranței în care este ținut poporul şi asta pentru că nu citește Sfânta Evanghelie, cum spune Domnul Isus în Ev. după Ioan 5:39 - „Cercetați Scripturile”, datoria fiecărui individ în parte.

Avem fiecare o lungime proprie de undă tocmai pentru

a ne putea orienta, lungime pe care Solomon o numește în Eclesiastul 3:11 „gândul veşniciei”.

Toate nevoile noastre materiale și spirituale trebuie să

se rezolve fără intermediari. „...intră în odăița ta, închide ușa după tine și roagă-te Tatălui tău”. (Matei 6:6)

Orice ființă se raportează la ceva: la apă, la zbor, la

lumină, la întuneric etc. Noi trebuie să ne raportăm la Creatorul nostru care ne-a așezat pe această frumoasă planetă albastră, în minunata constelație a Căii Lactee, iar când vom pleca de aici fiecare va merge la stăpânul căruia i-a slujit.

Este o ignoranță să creadă cineva că poate să facă

toate păcatele posibile pe pământ şi, pentru că are bani și prieteni, va fi scos și din Iad.

Recent m-am întors din insula Patmos, Grecia și am

filmat peștera în care a fost scrisă Apocalipsa. Acel minunat evanghelist și apostol care a scris această carte, sigur cel mai autorizat să vorbească în acest domeniu al viitorului, nu vorbește nimic despre posibilitatea ieșirii din Iad prin aceste mijloace puierile.

Prima carte din Biblie, Genesa, ne arată de unde

venim fiecare, iar ultima carte a acesteia, Apocalipsa, ne vorbește doar despre două locuri: Iad și Rai şi fiecare decide numai pentru el și doar aici destinul său veşinic.

Suntem întrebați de Dumnezeu ce părere avem despre

noi tocmai pentru a ne corecta după modelul nostru ideal, model care este şi ar trebui să fie Domnul nostru Isus Hristos, cu ajutorul Duhului cel Sfânt care purcede de la Dumnezeu Tatăl pentru a putea ieși din criza noastră generală de identitate. Amin.