Cetatea Lais.Judecători 18 - 7

           Despre această cetate, se spune în Judecători 18-10 că este un loc unde nu lipseşte nimic din tot ce este pe pământ. Cât de puţin a durat fericirea acestei cetăţi unde poporul era liniştit şi fără grijă, în ţară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns, şi nu aveau nici-o legătură cu ceilalţi oameni.

            Şase sute de oameni din seminţia lui Dan însă au trecut prin ascuţişul săbiei aceşti oameni nevinovaţi şi fără apărare, au ars cetatea, luând în stăpânire cetatea şi toată ţara, pe care au numit-o Mahane Dan - tabăra lui Dan, singura seminţie care nu s-a mulţumit cu ce-i dăduse Domnul. Dar deşi în Lais era tot ce se află pe pământ, după venirea Daniţilor, a venit şi dezastrul un război sângeros ca toate războaiele, fără nici un motiv.

            Tatăl său Iacov a fost foarte trist văzând profetic, viitorul acestui copil al său, spunând că va fi un şarpe pe drum, o năpârcă pe cărare, muşcând călcâiele calului, făcând să cadă călăreţul pe spate Geneza 49-17. Ca preoţi idolilor acestei seminţii au fost culmea urmaşii lui Moise, Ionatan, fiul lui Gherşom, copilul lui Moise, încă o dovadă că nu se moşteneşte credinţa.

            Aici la Dan a fost făcut şi primul viţel idolatru, şi se pare că tot din această seminţie va ieşi Anticristul, care nu poate fi decât tot un Evreu, deoarece în cele douăsprezece seminţii din Apocalipsă, lipseşte seminţia lui Dan.

            Acesta a şi fost motivul pentru care Iacov înainte de moarte a înfiat pe Efraim şi Manase, ca Iosif prin cei doi fii ai săi, să completeze lipsa lui Dan de pe scena viitorului.