Oameni de încredere. Ioan 2-24.

            Încredinţează aceste lucruri la oameni de încredere. Domnul nu se încredea în ei, pentru că ştia ce este în toţi.  Ioan 2-24.

            Trebuie să ne ferim de ce ace caracterizează pe cei necredincioşi, şi anume ne ţinerea de cuvânt.

            Domnul nu a fost deloc încântat de faptul că mulţi au crezut în numele Lui, pe când era la praznicul Paştelor din Ierusalim, deoarece, ştia că aceeaşi oameni mai târziu vor cere răstignirea Sa.

            Nu este suficient că noi ne încredem în Dânsul, ci noi trebuie să primim mărturia, că suntem plăcuţi lui Dumnezeu, şi că se poate încrede în noi ca fiind destoinici pentru orice lucrare a Sa.

            Relaţia cu Dumnezeu este o relaţie de parteneriat, şi de multe ori ne hrănim cu iluzii înşelătoare urmând doar calculele noastre nu şi pe ale Sale. Noi am verificat credincioşia Sa, şi niciodată nu am fost dezamăgiţi, dar dacă încrederea nu e reciprocă, totul este o iluzie deşartă. Drama lumii constă în aceea că iubirile se întâlnesc foarte rar. O lume iubită, dispreţuieşte iubirea Mântuitorului, trişează, şi prin toate atitudinile lor unii creştini cochetează cu Diavolul, simulând adunarea, rugăciunea şi Cuvântul, iar seara dacă ar face o mică socoteală cu cine a trăit 24 de ore, va constata că  nu Domnul Isus a fost adevăratul partener, iar creştinismul a rămas doar o mască înşelătoare.

            Infidelitatea conjugală se întinde în toate domeniile. Uităm că Partenerul nostru nu este ca noi şi vede dincolo de aparenţe, iar pentru că a dat totul, pe drept pretinde totul, şi nu se încrede decât în aceea care nu trădează.

            Dar dacă oamenii şi unii aşa zişi creştini au făcut din trădări un mod de viaţă, acelaşi mod de comportare îl au şi faţă de Dumnezeu. 

            Acum e bine să ne amintim care a fost ultima noastră comunicare personală cu Domnul Isus, faptul că noi ne-am rugat, sau am citit Cuvântul nu constituie o probă a comunicării.

            Iar când la rugă vei supus deplin în tine va fi Isus

            Vei spune Doamne eşti mulţumit El va răspunde ai biruit. El ne comunică prin minuni Ps. 65-5.

            Un semn al încrederii, este punctualitatea la întâlnirea noastră cu Domnul. Dacă în toate afacerile noastre condiţia succesului este punctualitatea, aceasta este valabil şi în relaţia cu Dumnezeu. Principiul ca 6 zile să lucrezi, şi a 7 s-o serbezi nu face parte din lege ci din divinitate. Evreii ca şi noi neamurile, am socotit această rânduială ca un capriciu divin, dar am verificat acest lucru 70 de ani, şi am constatat că tot ce credem că am câştigat Duminica se pierde infinit mai mult, iar evreii şi-au pierdut chiar identitatea în cei 70 de ani de captivitate.

            Roadele şi la bătrâneţe, sunt condiţionate de sădire, iar copiii lui Dumnezeu trebuie să fie sădiţi în Casa Domnului ca un copac verde. Ps. 92.

            Pentru a evita regretele eterne ale trădării, să regretăm acum trecutul, devenind oamenii de încredere ai lui Dumnezeu pe pământ.