Cei doi ucenici în drum spre Emaus au fost însoţiţi
chiar de Domnul Isus dar ei când au aflat aceasta la frângerea pâinii era prea
târziu.
Este
demn de reţinut faptul că totdeauna în decepţiile şi necazurile noastre, chiar
în căderile noastre, (căci cei doi erau atât de trişti şi căzuţi încât părăsiseră
Ierusalimul altitudinii spirituale, mergând spre Emaus sau locul băilor calde),
chiar dacă nu realizăm totuşi Domnul ne însoţeşte şi atunci.
Dovada
însoţirii Sale face inimile noastre să ardă chiar în mod inconştient. Din
nefericire inimile noastre ard pentru foarte multe lucruri, care însă mistuie
spre deosebire de focul din rug care produce doar lumină şi căldură nu şi cenuşă.
Dânsul
nu poate fi văzut, dar umbra Sa pe mâna mea cea dreaptă, este cea mai elocventă
probă a însoţirii noastre Psalm123
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu