miercuri, 7 martie 2012

O însoţire minunată. Luca 24:13-27

       Cei doi ucenici în drum spre Emaus au fost însoţiţi chiar de Domnul Isus dar ei când au aflat aceasta la frângerea pâinii era prea târziu.
            Este demn de reţinut faptul că totdeauna în decepţiile şi necazurile noastre, chiar în căderile noastre, (căci cei doi erau atât de trişti şi căzuţi încât părăsiseră Ierusalimul altitudinii spirituale, mergând spre Emaus sau locul băilor calde), chiar dacă nu realizăm totuşi Domnul ne însoţeşte şi atunci.
            Dovada însoţirii Sale face inimile noastre să ardă chiar în mod inconştient. Din nefericire inimile noastre ard pentru foarte multe lucruri, care însă mistuie spre deosebire de focul din rug care produce doar lumină şi căldură nu şi cenuşă.
            Dânsul nu poate fi văzut, dar umbra Sa pe mâna mea cea dreaptă, este cea mai elocventă probă a însoţirii noastre Psalm123

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu