Limba, un foc mistuitor.

           Numai scumpul frate al Domnului Isus Iuda, care a avut ce vedea şi de la cine învăţa putea să definească atât de exact acest mădular limba, care pe cât este de important pe atât este de periculos. Dacă vorba-i de argint, tăcerea este de aur, şi poate de aceea Dumnezeu ne-a creat cu două organe pentru auz şi numai unul pentru văz.

            Contemporanii lui Ieremia s-au unit să-l ucidă cu vorba, şi limbile au făcut mai multe victime ca săbiile. Grecii propuneau să numărăm până-n zece înainte de a vorbi orice, Petru ne dă soluţia ideală când ne spune Dacă vorbeşte cineva să vorbească numai cuvintele Domnului de unde rezultă că dacă nu vorbim astfel, Solomon continuă să spună că şi prostul ar trece ca înţelept dacă ar tăcea.

            Dovada că avem ungerea din Luca 4-18 pe care o avea Domnul Isus, este atunci când facem cea făcut Dânsul.

            Dacă vorbele noastre nu sunt totdeauna pline de farmec Ps. 45-1, cel puţin să fie pline de har drese cu sare.

            Cea mai periculoasă cursă, este satisfacţia ieftină a vorbirii de rău, prin care totdeauna, nolens volens vrând ne vrând ne considerăm superiori acelora pe care-i blamăm, dar niciodată bârfitorul nu este mai bun ca cel bârfit.

            Proorocul Zaharia mergea mai departe excluzând posibilitatea vorbirii de rău între copiii lui Dumnezeu, şi ne propune ca nimeni să nu gândească rău împotriva fratelui său.

            Ce buchet frumos erau cei trei fraţi şi surori ce a condus poporul din Egipt spre Canaan, dar Aron şi Maria, au vorbit de rău pe fratele lor mai mare Moise şi s-au umplut imediat de lepră. Exigenţele divine nu s-au schimbat dar Dumnezeu astăzi contabilizează orice vorbire  de rău care deşii nu mai este pedepsită pe loc va fi la fel judecată la timpul potrivit.

            Oricine nu vorbeşte de bine va vorbi de rău, dar de binecuvântare vor avea parte numai cei ce au cuvântat de bine.