miercuri, 14 martie 2012

Lumina din spatele norilor. Iov 37-21

             «Acum fireşte nu putem vedea  lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va arăta»

            După ce m-am întors de la filmarea ruinelor celor şapte Biserici din Asia Mică, am aflat răspunsul la întrebarea cum se poate ca uriaşa  lucrare a lui Dumnezeu prin marele apostol Pavel  de acum două mii de ani să pară o ruină predominată de Musulmani.
            Lumina este în dosul norilor, iar lucrarea de atunci şi de acolo nu sa  pierdut şi nu se va pierde niciodată, şi când va trece norul Mahomedan care deocamdată a întunecat orizontul, lumina va strălucii în toată splendoarea sa.
            În marele oraş Pergam, din Turcia spre răsărit pe un munte la o altitudine de circa o mie de metri am filmat locul unde era tronul de domnie al lui Satan, iar în Efes  ruinele Dianei aşa zisa zeiţă a cerului.
            Apostolul Pavel a fost omul de care sa folosit Dumnezeu în acele zone ale lumii Asia Mică cu cele şapte localităţi ale sale şi Roma, reuşind să schimbe cursul istoriei, iar lumina Evangheliei pornind ca magii de la răsărit a trecut prin Asia Mică spre Macedonia Europa şi apoi în toată lumea.
            Ghicitorii şi vrăjitorii din Efes în teatrul care este şi astăzi care ne–a uluit prin grandoarea lui, au mărturisit păcatele lor şi au ars cărţile foarte scumpe evaluate la cincizeci de mii de arginţi aşa cum relatează Faptele Apostolilor 19-19 cu atâta putere se răspândea şi se vestea Cuvântul Domnului prin Pavel.
            Credinţa vede invizibilul poate imposibilul, iar norul ca tot ce este pe pământ va trece, şi pentru noi e ca şi trecut.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu