miercuri, 15 februarie 2012

Aruncă pâinea pe ape. Eclesiast 11-1

            Tot ce noi considerăm risipă, mai curând sau mai târziu vom vedea că acesta este adevăratul nostru câştig. Nici-o bucurie nu e mai mare ca aceea de a dărui, dar cea mai mare dăruire este cea de sine.
            Eclesiastul ne spune s-o împărţim în şapte şi chiar în 8 părţi căci nu ştim care va rodi. 
            Credem că acest îndemn priveşte toate zilele săptămâni. Acum este perioada celor şapte ani de belşug dar categoric vor urma cei şapte ani de secetă.
            Dacă nu se găsea un Iosif în Egipt, care în toate este o icoană pre închipuitoare a Domnului, Isus în această perioadă de belşug nu s-ar fi strâns nimic. 
            În această primă parte a vieţii trebuie să semănăm, ca să avem ce culege, în a doua parte şi poate pentru eternitate. Poate tocmai de aceea ne spune că după multe zile pâinea aruncată o vom găsii iarăşi.
            Pe lângă aspectul binefacerii, Cuvântul se mai referă şi la propovăduirea Evangheliei unde suntem foarte deficitari, fără să ne fie ruşine deoarece ea este puterea lui Dumnezeu, pentru mântuirea fiecăruia care crede.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu