Templul din Ierusalim poleit cu aur, scăldat în
apusul razelor de soare, ia determinat pe apostoli la acel extaz şi admiraţie
spunându-I Domnului Isus admiraţia lor.
În
loc de asociere cu ei la această splendoare, Dânsul a început să plângă, spunându-le
că această capodoperă va fi distrusă şi nu va rămâne piatră pe piatră care să
nu fie dărâmată.
Iată
două atitudini atât de diferite în faţa acelui aş tablou. La fel şi astăzi avem
în faţa noastră o lume atrăgătoare, poleită cu aurul atractiv al muzicii, al
plăcerilor de tot felul, adulată şi admirată de majoritatea oamenilor, dar
aceasta este numai o aparenţă.
Cele
două oraşe din Italia acoperite cu lava vulcanului Vezuviu în anul 70,
arheologii au descoperit ce înfloritoare erau aceste oraşe dar în ce orgii şi
desfrâuri se găseau în momentul dezastrului.
După
numai 40 de ani strălucitorul Ierusalim, după un asediu îndelungat al Romanilor
condus de Titus, timp în care femeile îşi mâncau proprii copii, exact cum
spusese Domnul Isus totul a fost distrus, iar istoricul Evreu Josephus a scris
că locul acela avea înfăţişarea unui teren care parcă nu fusese niciodată locuit.
A
vedea dincolo de aparenţe este posibil numai cu ochii credinţei, de aceea
înaintaşii noştri au ajuns în slavă trecând prin această lume efemeră ca nişte
călători nu ca acei corăbieri ai lui Ulise cu urechile astupate cu ceară, ci
văzând realitatea altei patrii autentice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu