BISERICA NEOPROTESTANTA BETEL - PITEŞTI

„Nu uita” Psalmul 103-2.

Iosif si Faraonul...

 Psalmul 103-2.

Din nefericire uităm ce trebuie să reţinem, şi reţinem ce trebuie să uităm. Dacă Dumnezeu celor ce cred în Fiul Său le uită toate păcatele şi mai mult, există o aşa numită mare a iertării, unde sunt aruncate, iar pe malurile acestei mări se poate vedea de la distanţă inscripţia „pescuitul interzis”, noi de ce nu putem uita ce e rău ca să reţinem ce e bine?

Iosif a fost uitat doi ani de paharnicul faraonului şi dacă acesta nu visa un vis însemnat, în mod sigur era uitat definitiv. „Nu uita nici una in binefacerile Domnului”. Nu cred că Dumnezeu a cerut omului vreodată imposibilul, dacă Dânsul cere înseamnă că se poate.

            Dumnezeu a spus poporului în Deuteronom 6, ca atunci când va mânca şi se va sătura să nu uite pe Domnul, dar proorocul Osea în  cap. 13- 6 spune următoarele cuvinte: „Când au dat de păşune s-au săturat şi când s-au săturat inima li s-a umflat de mândrie şi M-au uitat”.

            La prima mea călătorie în America din 11 septembrie 1998, Domnul Tufeanu Dan de o generozitate extraordinară, care mi-a făcut chemarea, m-a aşteptat la aeroport mi-a dat toate informaţiile posibile, m-a dus în Down-Town, centrul oraşului Chicago, pentru a mă plimba urmând să vină să mă ia la orele 17, dar a uitat având atâtea probleme de rezolvat. Nu aveam telefon, nu aveam agenda, nu puteam decât să mă rog şi după două ore a venit. Îmi lăsase 20 de dolari ca să  mănânc, dar numai doi am dat pe mâncare iar unul l-am dat unui orb negru care la colţul unei Biserici striga de se auzea de la distanţă “I am blind!” -  „Sunt orb!”.

            Nimeni să nu ajungă însă uitat pentru eternitate, căci aceasta este soarta celor ce uită pe Domnul.

            David a trecut pe drumul acesta al uitării acelora cărora le-a făcut mult bine zicând în Ps. 31-12: „Uitat de inimi ca un mort”. Acum uitarea e la modă deoarece cine uită pe Domnul, în mod sigur vor uita orice recunoştinţă faţă de părinţi sau binefăcători.

Ce spune Biblia despre degradarea alarmantă a sistemului nervos

Funiile simbolizeaza sistemul nervos...

 „Funiile tale s-au slăbit aşa că nu mai pot strânge piciorul catargului şi nu mai pot întinde pânzele” Isaia 33- 23.

            „Cortul îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sânt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele” Ieremia 10- 20.

            Am fost creaţi pentru un mod de viaţă normală, dar influenţa păcatului a condus omenirea la o stare anormală, în care sistemul nervos a cedat.

            Viaţa pe pământ este comparată cu o corabie din vechime, în care funiile şi pânzele joacă un rol determinant. Corabia cu care a călătorit Pavel de la Alexandria la Roma a fost cu pânze, nu cu motoare, şi transporta 276 de persoane şi o mare cantitate de grâu.

            Funiile simbolizează sistemul nervos care trebuie să strângă piciorul catargului, simbolul echilibrului şi să întindă pânzele, în funcţie de curenţii maritimi, vânturi şi steaua polară, busola marinarilor.

            Proorocul ne arată că mai întâi funiile slăbesc, adică primele care cedează la suprasolicitarea pe toate planurile a fiinţei umane, care apoi se rup şi pânzele nu mai pot fi întinse.

Războiul sfânt. Mica 3-5.

Mica 3-5.

Chemare la Jihad...

„Dacă au ceva de muşcat cu dinţii vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt”.

            Un proroc mic şi cu acelaşi nume, ne descoperă un lucru mare.

            Legile păcii şi ale războaielor, după care pacea e condiţionată de interese materiale, iar războiul de lipsa unor bunuri sau avantaje.    

            Deşi nu există război sfânt, oamenii încă de pe timpul profetului, cu 700 de ani înainte de Domnul Isus, au introdus acest termen în limbajul cotidian iar inchiziţia şi cruciadele au generalizat în Europa vestică acest flagel, rămânând ca cea mai neagră pată a Bisericii Catolice  din toată istoria sa, pentru care singur Papa Ioan Paul a cerut iertarea, după sute de ani de tăcere.

            În august 2005, vizitând Vaticanul, şi catedrala monumentală Sf. Petru din Roma, am constatat că oamenii din toată lumea nu vin acolo pentru a-l găsi pe Dumnezeu, ci pentru a vedea arta care umbreşte totul.

            Niciodată ca astăzi însă,  războiul sfânt invocat de lumea Arabă nu a făcut atâtea victime, în numele lui Alah.

ARTA DE A DISTINGE ÎNTRE UMBRE ȘI REALITĂȚI .................. 12. A TE REZEMA PE UMBRE, ÎNSEAMNĂ A TE SINUCIDE ȘI ATUNCI NU TE VA MAI ÎNGROPA NICI POPA

Illuziile sunt umbre inselatoare...

Ca să pun două coperți la această broșură m-am dus pe malul lacurilor din grădina publică a orașului nostru Pitești, ca să fac două fotografii în acest scop, și după ce le-am făcut și le-am văzut, am ajuns la concluzia acestui titlu, deoarece toate umbrele așa cum se văd în fotografie, sunt reflectate în apă.

Orice om cu mintea sănătoasă va vedea doar din fotografii, fără să mai citească această carte, că dacă va considera umbra o realitate și se va încrede în ea, ca să se odihnească, automat se va ineca se va sinucide cu atât mai mult, nu va fi îngropat creștinește, pentrucă este major nu mai e copil.

Umbrele oamenilor religioși ca și a tuturor lucrurilor de pe pământ au ceva comun afară de faptul că sunt înșelătoare, ele sunt atractive.

O lume obosită ignorantă stresată caută umbrele pentru odihnă relaxare, și nimic nu e rău în această căutare biologică, așa cum turmele de bivoli sălbatici caută apa care este atractivă, dar ei instinctiv știu că acolo se află crocodili și se feresc.

Arta de a distinge între umbrele trecătoare ale oamenilor, lucrurilor și poftelor, toate care ucid, și realitățile eterne, cu farmecul și fericirea lor, este la îndemâna tuturor.

Mâinile Mântuitorului sunt încă întinse spre noi în sensul chemării al iubirii zicându-ne:

„Veniți la Mine„ pentru a ne da iertarea viața Duhul Sfânt. Bivoli au instinct, nouă ne trebuie Duhul Spiritul Divin, pentru a vedea dincolo de umbre, Crocodilul Diavolul, pe care Iov î-l numește Leviatan.

Tuturor însă care, deși avertizați contină să ignore Cuvântul lui Dumnezeu luând umbrele înșelătoare ale oamenilor sau ale lucrurilor drept realități, aceeași mână se va îndrepta amenințător spre locuitorii acestei planete, după ce a stat întisă cu iubire spre noi peste 2000 de ani și va decreta: „Duceți-vă„ blestemaților în focul ce vecinic pregătit Diavolului și îngerilor lui.

Ultimul sfat este din 2Cronici 30-8, care se cuprinde în numai trei cuvinte, deoarece trebuie să încheiem cu o notă pozitivă.

„DAȚI MÂNA DOMNULUI„. E păcat să nu răspundem cu iubirea noastră mică, iubirii Sale infinite.

Puterea strângerii Sale de mâini, transmisă tainic prin credință, ne va face să putem distinge între umbrele trecătoare, și realitățile unui cer nou și ale unui pământ nou în care va guverna Domnul Domnilor și Împăratul Împăraților. Amin.

ARTA DE A DISTINGE ÎNTRE UMBRE ȘI REALITĂȚI .................. 11.PUTEREA CELUI PREAÎNALT TE VA UMBRI

Maria a cunoscut această realitate a Celui Preaînalt cu umbra Sa binefăcătoare și creatoare. Luca 1-35.

„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic„Ps.90, știe ca și Maria ce înseamnă acest privilegiu.

„Eu sunt umbra ta pe mîna ta cea dreaptă„ deoarece la dreapta Sa sunt desfătări vecinice ne spune Ps.16.

Din nefericire există și aici umbre înșelătoare.

Ca unul care în primii patru ani de serviciu am stat în mănăstirile regiunii Oltenia între ani 1950-1954, am avut de a face cu aceste umbre ca și nisipurile înșelătoare, deoarece, toți Mitropoliții, Exarhii, Episcopii, Patriarhii, se numesc și pretind a li se zice Preaînalți și Preasfințiți.

Înalți pot să fie, dar preasfințiți în niciun caz nu, deoarece Unul Singur Domnul Isus merită acest titlu. Am cunoscut pe unii dintre ei ca Sodomiți sau afemeiați.

Ziarele și filmele, au demonstrat afirmațiile mele, dar cu toate aceste lucruri dovedite, Românii cheltuiesc bani mulți deoarece li se cer sume mari pentru orice necaz omenesc, ca să se roage, deși nu am văzut nici-o nevoie rezolvată, ci din potrivă, sinucideri, acceptă umbrele respingând realitățile.

„Mai bine e să te încrezi în Domnul, decât să te încrezi în cei mari„ ne spune David.

Aceste umbre religioase costisitoare, înșeală milioane de români săraci, care dacă au doi sau trei decedați în decursul anilor, rămân datori pentru tot restul vieții, cu cheltuielile inutile de înmormântare.

„Blestemat este omul case încrede în om

„Binecuvântat e omul care se încrede în Domnul„ Ieremia 17-17.

ARTA DE A DISTINGE ÎNTRE UMBRE ȘI REALITĂȚI .................... 10. NU VOI MAI BEA DIN VINUL ACESTA PÂNĂ ÎN ZIUA CÂND Î-L VOI BEA CU VOI NOU ÎN ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR Matei 26

Matei 26     

Pâinea și vinul sunt umbre, și ele vor fi înoite acolo unde totul este nou.

Dacă este cineva în Cristos este o făptură o creație nouă, cele vechi s-au dus.

Dacă am trata vinul ca o umbră, niciodată nu ne-am înneca în el, dar majoritatea oamenilor cred că băutura este totul.

Când vor să facă o prostie oamenii mai întâi se îmbată considerând beția ca o circumstanță atenuantă, dar toată legislația lui Dumnezeu și a lumii, consideră beția ca fiind agravantă.

Să mâncăm și să bem căci mâine vom murii.

În aprilie 1912 când s-a scufundat Titanicul, ultima deviză a oamenilor a fost: „să bem tot, ca să nu mai rămână loc în burtă, pentru apa mării„

Vinul de acolo să fie numai ca vinul din Israel, și tot ar fi destul, dar acolo, totul întrece ori ce capacitate a noastră de percepție.

La nunta din Cana Galileei, Domnul Isus a schimbat apa în vin, pentru a ne arăta că vinul cel bun e cel de la urmă, nu cel dintâi care e doar umbră.

Apa banalităților de acum, atunci și acolo, se va schimba în vinul bucuriei eterne.

Este o intimă părtășie relevată în aceste trei cuvinte: „ Cu voi nou„.

Din cele 6 vase de piatră de atunci, mai sunt și acum 3 din ele pe care le-am filmat, dar pentru că fac parte din lucrurile dintâi, s-au dus și ele.

ARTA DE A DISTINGE ÎNTRE UMBRE ȘI REALITĂȚI .................. 9. ACASĂ LA DOMNUL.

Falsa teoria a "reancarnarii"

Niciunde nu este bine ca acasă.

Toți gândim la fel, până aflăm realitatea revelată de Apostolul Pavel Corintenilor.

Dar și acest acasă este tot o umbră deoarece fie că ni se duce casa, sau ne ducem noi, unde credem că suntem acasă, este o himeră.

Toate ființele de pe pământ au codificată patria în A. D. N. eul lor.

Ornitologii din California au urmărit o specie de păsări originare din insula Hawai, care migrează și cresc puii în California.

Toamna când pasările s-au întors acasă, un pui al acestei specii a fost oprit, și i s-a dat drumul să sboare numai după două săptămâni, tocmai pentru a observa dacă acest pui care nu a văzut niciodată insula Hawaii, va știi să se orienteze.

A fost urmărit de un elicopter, și a ajuns la părinții lui după un zbor de peste trei mii de kilometri.

El s-a născut și a crescut într-o lume de vis în unul din frumoasele parcuri naționale ale Californiei, dar nu aici era casa lui și lucrul acesta era codificat în fiița lui.

Cu un creier cât o gămălie de ac, această pasăre, nu a fost amăgită, de umbrele frumoase unde s-a născut și a crescut, ci a ajuns cu adevărat acasă.

Noi care avem un creier ceva mai mare, nu se face să nu distingem între umbre și realități.

Noi avem un nor de martori care au plecat din cuiburile lor, pentru a ajunge acasă, și au ajuns.

Nimeni pe pământ nu este acasă, acasă vom fi numai când vom ajuge acolo unde este Domnul.

Teoria orientală a vieților anterioare, este diabolică, deoarece în Evrei 9-27 ni se spune clar că este rânduit oamenilor să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, nu reâncarnarea.

      Justificarea acestora că Ioan Botezătorul, a fost reâncarnarea lui Ilie, este o gravă eroare, Domnul Isus S-a referit la duhul sau mesajul lui Ilie, nu la trupul său.

      Dacă sânt mulți adepți ai teoriei, nu înseamnă că este și adevărată.

      Adevărul niciodată nu e legat de cantitate ci de calitate.

ARTA DE A DISTINGE ÎNTRE UMBRE ȘI REALITĂȚI .................. 8 „VORBESC DESPRE HRISTOS ȘI BISERICĂ„

       Dacă Apostolul Pavel în Efeseni 5 nu ar fi încheiat cu versetul de mai sus, s-ar fi putut crede că în sfârșit familia este o realitate și nu o umbră, dar nu se putea ca pe acest pământ trecător, să poată fi ceva netrecător.

      Familia care î-și trage numele din cer Efeseni 3-14, trebuie să fie o reflectare a realității eterne  Hristos și Biserica.

      Orice familie când începe să devină scop în sine, se prăbușește.

      Noua familie ce se va coborâ din cer de la Dumnezeu, trebuie să se mute împreună cu Domnul Isus în locurile cerești, din punct de vedere spiritual înaintea venirii Domnului Isus pe norii cerului, așa cum vedem în Efeseni 2.

      Nu mai e pentru nimeni un secret faptul că planeta noastră din punct de vedere astronomic, se află în locurile cerești, făcând parte din această mare galaxie ce se numește „Calea Lactee„ adică drumul laptelui, fiind albicioasă datorită puzderiei de stele ce o alcătuiesc.

      Acesta este marele paradox, că pământul nostru este în cer, legănându-se printre astre, iar unii oamenii de pe pământ au transformat habitatul în infern.

      Apostolul Pavel spunea Corintenilor și nouă totodată, că am fost logodiți cu Domnul nostru Isus Hristos, urmând ca nunta să aibă loc în casa Mirelui pe care acum o pregătește așa cum ne-a promis în Ioan 14.

      Dacă Apostolul Petru ne întreabă ce fel de oameni trebuie să fim noi, Domnul Isus ne spune că trebuie să fim ca niște oameni care așteată.

      Nu este decât o fericită așteptare, și anume aceea a Mirelui.

      Da ne putem bucura și de umbrele care ne conduc la realitățile eterne.

ARTA DE A DISTINGE ÎNTRE UMBRE ȘI REALITĂȚI ....................... 7.CE ESTE VIAȚA ? UN ABUR, O UMBRĂ. Iacov 4-14

Iacov 4-14.

Curcubetele lui Iona s-a uscat...

      „Se arată puținel, și apoi piere„

 Tocmai ce ne este mai drag și mai scump adică viața, și e normal să fie așa, este în acelaș timp, cel mai nesigur lucru de pe pământ, despre care Apostolul spune că se arată puținel și apoi piere.

      Orice umbră reflectă o realitatea la care trebue să ajungem, dar tocmai aceasta este greșala fatală, că nu se merge mai departe.

      Iată definiția vieții adevărate.

      „Viața vecinică este aceasta, să te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus pe care l-ai trmis Tu„ Ioan 17-1.

      Iona a luat umbra curcubetelui drept realitate, și pentru 24 de ore s-a bucurat, dar a doua zi curcubetele fiind atins de un vierme s-a uscat, și nemaiavând umbră, Iona a leșinat. Iona 4-6.

      De fapt Dumnezeu i-a pregătit umbra numai pentru a-l elibera de mânie.

      Categoric el a fost foarte bucuros, i-a trecut mânia și poate ia mulțumit lui Dumnezeu pentru umbră nu pentru planta care-i oferea umbra.

      Aici este greșala permanentă pe care o fac oamenii din toate timpurile, mulțumind lui Dumnezeu numai pentru umbre nu și pentru realități.

      Omul născut din femeie are viața scurtă și plină de necazuri spune Iov, se naște și este tăiat ca o floare, umblă și piere ca o umbră.

      Astăzi când scriu aceste rânduri toată omenirea este panicată deorece (marți 3 august 2010) a început un Tsunami în soare, o explozie solară de mărimea planetei noastre, s-a desprins din soare și a parcurs circa un milion cinci sute de kilometrii și numai 5% a atins planeta noastră provocând creșteri mari de temperatură, și multe incendii.

      Rusia a cerut ajutor internațional ne mai putând face față incendiilor devastatoare, și un nor de fum a acoperit Moscova.

      Au fost în mare pericol toți sateliții artificiali care dirijează navigația aeriană comunicațiile, tot ce are la bază energia electrică și electromagnetică.

      Aurora boreală a apărut în partea nordică a planetei, dearece erupția este îndreptată spre planeta noastră.

      Cerurile și pământul se acum, făcând parte din lucrurile dintâi, așa cum am arătat pe tot parcursul acestui subiect, mai curând sau mai târziu, vor apune sau cum  ne spune Apostolul Petru că „Cerurile și pământul de acum sunt păzite și păstrate pentru focul din ziua judecății, și de  pieire a oamenilor nelegiuiți„ 2 Petru 3-7.

      Toate aceste avertismente au un singur scop de a ne aduce la realitate, și anume realitatea eternă, ce se află dincolo de mărginitele noastre umbre.

      Săptămâna aceasta la maternitatea din Giulești București s-a produs o dramă datorată unui incendiu în care au murit 5 bebeluși și 6 sunt foarte grav arși.

      Dar mai grav decât incendiu mi se pare mentalitatea doctrinei Ortodoxe, care nu vrea să-i inmormânteze creștinește pe acești copii, deoarece nu au fost creștinați prin botez.

      Acei copii sunt îngeri, deoarece nu au nici-o vină, dar cei care gândesc așa pot fi socotiți demoni numai prin faptul că sunt în stare să condamne aceste ființe nevinovate, cu motivația păcatului strămoșesc, neștiind în ignoranța lor, că jertfa Domnului Isus de pe Calvar a iertat a șters păcatul strămoșesc, pentru toți cei ce cred, iar ei copiii de doar câteva zile sau săptămâni, nu pot să fie acuzați de necredință.

      Față de eternitate, zilele lunile anii zecile de ani, sunt doar un abur o umbră ce trece repede.

      Prima judecată a lumii a fost potopul, iar ultima va fi focul.

 

ARTA DE A DISTINGE ÎNTRE UMBRE ȘI REALITĂȚI .................... 6. DAR ÎNTÂI VINE NU CE ESTE DUHOVNICESC CI CE ESTE FIRESC. CE ESTE DUHOVNICESC VINE PE URMĂ. 1 Corinteni 15-46.

 1 Corinteni 15-46.

Cain ucigandu-l pe Abel

Cain a fost întâiul născut al lui Adam, dar a omorât pe fratele său Abel, care a fost înlocuit de Set, cu care începe arborele genealogic mesianic, deci întâi a venit ce este firesc, cel duhovnicesc a venit pe urmă. Geneza 4-25

      Ismael este întâiul născut al lui Avraam  din Agar firesc din sclavă, iar cel născut prin făgăduință Isac, este cel duhovnicesc și adevăratul moștenitor al tuturor făgăduințelor. Geneza 21-5

      Esau este primul născut al lui Isac, și pentru un blid de linte și-a vândut dreptul de întâi născut, dar numai călăuzirea mamei sale Rebeca, a schimbat cursul istoriei, deoarece el era firesc, iar binecuvântarea a revenit lui Iacov, care era duhovnicesc, părintele celor 12 seminții. Geneza 30

      Manase era întâiul născut al lui Iosif, dar când cei doi copii ai lui, au fost înfiați de tatăl său Iacov, în momentul binecuvântării, acesta pune mâna dreaptă pe Efraim care era al doielea, și nu pe Manase, iar Iosif în sinea sa a zis că bătrânul său tată, dacă nu mai vede bine, a greșit cu binecuvântare, și cu delicateță, vrea să corecteze după părerea dânsului lucrurile, punând mâna pe mâna dreaptă a tatălui, ca s-o îndrepte spre Manase, dar Iacov nu greșea în nimic din tot ce făcea. Geneza 48-20

      Dumnezeu binecuvintează rodirea pe (Efraim), nu uitarea pe (Manase).

      Lecția profetică dată de Iacov, lui Iosif și tuturor geneațiilor următoare, este că așa cum ne naștem firești, nu putem moștenii împărăția lui Dumnezeu, ce este duhovnicesc vine pe urmă prin convertire.

      „Dacă nu se naște cineva din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu„ Ioan 3.

ARTA DE A DISTINGE ÎNTRE UMBRE ȘI REALITĂȚI .................... 5 PUTEM TOTUȘI LUA CEVA DINCOLO, DIN LUMEA UMBRELOR.

Luca 16

      „Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, ca atunci când ve-ți muri, ei să vă primească în corturile vecinice„ Luca 16: 9.

      Noi toți oamenii de pe pământ am primit fiecare, unii mai mult alții mai puțin, ceva în administrare, fiind socotiți ispravnicii acestor bunuri.

      Majoritatea oamenilor, consideră tot ce au că li se cuvine, ca fiul risipitor, care zice tatălui, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.

      Dar fiind cel mai mic, nu i se cuvenea nimic.

      În pilda ispravnicului, spre mirarea noastră, ni se dă o lecție extraordinară, și anume, că deșii tot ce avem nu e al nostru, dacă suntem generoși și dăm celor ce nu au nimic, suntem lăudați,  Stăpânul a lăudat ispravnicul că și-a făcut prieteni cu ce nu era al lui, chiar dacă pentru stăpân aceasta părea o pagubă.

      Dacă de milioane de ani, soarele sistemului nostrum solar, se dăruiește tuturor prin lumină și căldură, și nu numai că nu scade, ci crește, vrea să ne învețe marea lecție că iubirea este singurul generator din univers, care crește numai în măsura în care se dăruiește.

      Statul Israel are două mări, care simbolizează cele două categorii de creștini, le-am vizitat pe amândouă.

      Marea Galileei este alimentată de Iordan din munții frumoși și înalți ai Hermonului, fiind sursa de apă a întregului Israel, dând tot ce rămâne, Mării Moarte.

      Marea Moartă primește milioane de tone de apă, anual, dar nu dă nimic mai departe.

      Ne spunea ghidul că strada pe care am trecut de pe malul mării, cândva adică 10 ani în urmă aparținea mării, dar anual apele sale scad foarte mult și pe drept se numește moartă, deoarece nu dă nimic.

      Aceasta este legea lui Dumnezeu de a primi și a da, altfel creștinismul pe nedrept numit așa, se va scufunda ca această mare care este cu 400 de metrii, sub nivelul tuturor mărilor de pe planeta noastră.

      Marele Evreu convertit la creștinism, Nicolae Steinhardt, a scris o carte celebră pe această temă numită: „Dăruind vei dobândi„.

      Dacă Domnul Isus nu se făcea trup ca Fiu, rămânea o umbră, dar s-a întrupat în lumea umbrelor, ca să putem cunoaște Adevărul, realitatea.

      Pâinea, apa, ospitalitatea, compasiunea, hainele rămân doar umbre, dacă nu se materializează devenind trup, când toate aceste umbre materializate se dăruiesc, devin realități eterne cu care ne vom întâlnii sigur.

      „Oridecâte ori a-ți făcut aceste lucruri,

 celor mai neânsemnați frați ai Mei, Mie Mi lea-ți făcut„ Matei 25.

         Dacă este o artă a Duhului Sfânt de a distinge între umbre și realități, constatăm totodată că este posibil și o artă de transforma umbrele în realității vecinice.

      Miracolul se produce totdeauna atunci când avem predispoziția de a renunța la tot ce avem.

      Când Avram zice, „nimic pentru mine„ i se spune „privește spre cer„ și de atunci a avut totul.

      Ce trebuie să fi fost pentru băiețelul căruia mama lui i-a dat 5 pâinișoare, pe care toate i le cer Apostolii, și el le dă cu bucurie.

      În săcuiul copilului pâinișoarele erau umbre, dar puse în mâinile Domnului Isus, umbrele devin realități, ce au săturat peste 5000 de burți, și cea mai bună investiție, se face pentru stomacurile flămânde.

      După ce văduva din Sarepta, a dat tot ce mai avea pentru o zi, a primit tot ce avea nevoie, pentru tot restul zilelor ei și ale copilului.

      În celula celor doi întemnițați Wurmbrand și Moldoveanu, a mai fost adus un condamnat.

      La ultima noastră întâlnire mi-a spus fratele Moldoveanu că fratele Wurmbrand, avea pe dânsul un halat singura sa avere din închisoare, pe care l-a dat noului venit în celulă spunându-i că fiind frig, să nu răcească, dar dânsul deja stătuse 14 ierni fără să fi avut vreodată căldură.

      Dar odată cu acest dar, i-a dăruit acea iubire care l-a cucerit pentru vecinicie.

      Acest om știa că toți noii veniți sunt primiți în pumni, dar văzând aces gest, a capitulat în fața iubirii mântuitoare a Domnului Isus, reflectată fidel de un copil al Său.

      Dar după aceea a fost eliberat, deși când a dat nu știa nimic de eliberare, și a dobândit tot.

      Când l-am vizitat în Los Angeles, pe strada Borica pe una din cele 7 coline ale orașului de pe malul oceanului Pacific, am zis ce compensare infinită.

ARTA DE A DISTINGE ÎNTRE UMBRE ȘI REALITĂȚI ..................... 4 LUCRURILE DINTÂI

Auri sacra fames - Blestemata sete de aur!

Din această definiție a cerului și a pământului de acum, dată în Apocalpsa 22-1, rezultă foarte clar că tot ce vedem nu reprezintă, lucrurile finale ci numai pe cele începătoare, trecătoare, umbrele.

      „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou„

      Aici este toată filosofia vieții, de a distinge umbrele de realități.

      Câtă fericire are un bolnav în pat de aur.

      Tot ce constituie astăzi bogăție, și mai ales pe vremuri de criză, este aurul.

      Acolo și atunci, aurul de acum va fi călcat în picioare, ca un simplu asfalt.

      Când Moise coboară de pe muntele Sinai cu Iosua, și cu cele două table ale legii, văzând vițelul de aur, tablele dintâi sunt aruncate, iar vițelul de aur ars.

      Contrar tuturor legilor fizicii, aurul vițelului prin topire devine cenușe, iar cenușa este aruncată pe lacul din fața muntelui Sinai, pe care l-am filmat, și poporul a băut odată cu apa, și cenușa vițelului.

      Această umbră a iubirii de bani, este rădăcina tuturor relelor, ne spune Apostolul Pavel.

      Dacă aurul a putut deveni cenușe, ce se mai poate spune despre restul lucrurilor?.

      Ca un avertisment peste veacuri, a rămas săpat în stânca munților din Sinai chipul unui vițel, pe care l-am pus pe ultima copertă, a cărții privind Egiptul.

      Toate lucrurile dintâi sunt făcute ca să treacă și tocmai de aceea preocuparea noastră principală este, de a face ceva care să rămână sigur și verificabil.

      Dacă aurul este o umbră pe care nu trebuie să contăm niciodată, această umbră însă dacă o urmărim, ea ne va conduce sigur, la adevărata realitate despre care ne vorbește Cuvântul lui Dumnezeu.

      „Aruncă dar aurul în țărână, aruncă aurul din Ofir, în prundul pâraelor, și atunci Cel Atot puternic, va fi aurul tău argintul tău bogăția ta„ Iov22-24.

      Banul este o bună slugă dar un rău stăpân.

      Toate umbrele sînt bune, ca mijloace dar nu trebuie să devină scopuri în sine.

      Și aurul sau bani și profesia și mașina și casele, constituie binecuvântări pe care Dumnezeu ni le dă ca să ne bucurăm de viață, dar nu au valoare de circulație decât pe pământ.

      Aici unele monede pot fi schimbate la casele de schimb valutar în diverse țării ale lumii, dar nu avem nimic pe pământ ce poate fi dus în cer și converit în monedă cerească în afară, de sufletele oamenilor, care în vitrina Babilonului, se află pe ultimul loc. Apocalipsa 18-13.

      Se știe că în templul din Ierusalim, exista numai moneda templului, nici-o monedă din afară nu avea valoare de circulație în interior.

      Vedem din textul de mai sus, că încă de acum 4000 de ani de pe vremea lui Iov, se cunoștea adevărata scară a valorilor, și umbrele nu se confundau cu realitățile.

      Aurul din Ofir și astăzi este considerat cel mai fin, dar nu pentru Dumnezeu, singura adevărata bogăție.

      Cea mai importantă cultură, informație înțelepciune, constă în a distinge, între ce este efemer, și ce este etern.

      Dumnezeu nu cere niciodată de la nimeni, ce nu poate oferii.

      Noi toți avem capacitatea de a distinge, între umbre și realitate, dar pentru aceasta ne trebuie convertirea, adică schimbarea omului dintâi.

      Apostolul Pavel spunea Galatenilor, „Acum trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, adică omul dintâi, ci Cristos trăiește-n mine.

      Adamul dintâi, Pomul Vieții dintâi, Edenul dintâi, Tblele legii dintâi, Ierusalimul dintâi, omul dintâi, trupul dintâi, tot ce face parte din această categorie, au trecut și trebuie să treacă, deoarece acolo nimic din tot ce-a fost odată, ca umbre, nu se vor mai găsi în universal realului.

      „Eu fac toate lucrurile noi„ o metamorfoză universală.

      Dar chiar pe pământ vedem ca o permanentă lecție, că totul este într-o continuă schimbare cu excepția omului care din punct de vedere spiritual este într-o permanentă degradare.

      Structura noastră biologică din 7 în 7 ani este înoită, plantele continuă să crească și să se diversifice, anotimpurile urmează circuitul lor, și parcă Dumnezeu așteaptă roadele fiecărui anotimp, cum spune Proorocul Ieremia, vara a trecut secerișul s-a terminat, dar noi am rămas tot nemântuiți. 8-20

Toate trec întocmai ca umbrele, dar noi fiind prea creduli, le credem realități.

      Niciun tânăr nu poate crede că tinerețea și zorile vieții șunt trecătoare, cum ne spune Eclesiastul 12, și bătrânețea totdeauna surprinde, deși a trimis atâtea semnale, în decursul anilor.

      Despre Efraim, Osea 7-9 spune că-l apucă bătrânețea și el nu-și dă seama.

      Un grup de cinci savanți Englezi au cerut și au primit fonduri pentru a cerceta, fenomenul convertirii, deoarece acest fenomen produce transformări radicale în ființa umană.

      După cinci ani de cercetări au constatat mai ales în acele grupuri de tineri numiți Hepy sau fericiți, ce părăseau familiile școlile, societatea devenind grupuri periculoase, ca aceea din Noua Guinee unde s-au sinucis peste 900 de mebrii, că prin convertire sau pocăință, se petrec schimbări la nivel celular fără niciun medicament, decât prin credință.  

      Noi nu avem decât un singur model perfect și Acesta este Domnul nostru Isus Cristos care deși cunoștea toate locurile ascunse unde joacă banii, de aur, producând o fluorescență sau moneda de aur din pântecele peștelui pe care l-a prins Petru, pentru plata taxelor dar, niciodată nu a vrut să se pricopsească.

      Trezoreria Sa banii Săi, erau în pântecele peștilor, și în sufletele oamenilor care nu falimentează niciodată, și când au venit preceptorii după taxe, Petru este trimis cu unghița să scoată ceva de la banca Sa, plătind taxa pe loc în moneda de aur luată din peștele prins de Petru.

       Când am ajuns în Capernaum, pe malul Nordic am mării Galileei, unde locuia pescarul Petru, un loc pitoresc, m-am gândit în ce condiții umile a trăit și lucrat Fiul lui Dumnezeu, care deșii putea să aibă totul, nu a fost atras de umbre, deorece venise din lumea adevăratelor realității, unde vrea să ne ducă și pe noi.                                                                     Aici este necesară o precizare, noi singuri niciodată nu vom putea distinge umbrele de realități, dar pentru toți cei sinceri cu ei și cu Dumnezeu, prin convertire, are loc o metamorfoză, sau metanoia cum zic Grecii. Adică un proces de înoire a minții, o împlinire a personalității, adică primirea Duhului Sfânt pierdut prin păcatul din Eden.

      Duhul Sfânt are trei funcții precise, conștiința, părtășia și intuiția.

      Intuiția este acea capacitate de a percepe anticipat tot ce este negativ, și care instinctiv, intervine oridecâte ori este nevoie, ceea ce Apostolul Ioan în prima sa epistolă o numește „ungerea pe care a-ți primit-o, vă va învăța toate lucrurile„.

      Chiar și cele 7 sărbători ale Evreilor care reprezintă cele mai importante 7 evenimente ale istoriei, se împart  în două etape adică lucrurile dintâi și cele finale, despărțite între ele de o mare perioadă de timp de peste 2000 de ani.

      Primele patru sărbători, adică: 1 Pesach sau Paștele, 2 Hag HaMatzah sau Azimile, 3 Bikkurim sau Primele roade, și 4 Shavuot sau Rusaliile, fac toate parte din lucrurile dintâi care s-au împlinit, începând cu jertfa Domnului Isus Mielul fără cusur și fără prihană, Cina Domnului, învierea Domnului și sfârșind cu revărsarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, sau Rusaliile ziua Trandafirilor.

(rozalia).

      Următoarele 3 sărbători nu mai fac parte din lucrurile dintâi deoarece toate sunt de viitor, timp nedeterminat pentru noi, și toate aceste trei sărbători au loc în luna a șaptea a calendarului Ebraic Tishrei.

      1 Yom Terah 1 Tishrei, sau sărbătoare trâmbițelor, adică venirea Domnului nostru Isus Cristos cu trâmbița lui Dumnezeu pe norii cerului pentru răpirea Bisericii Sale.

      2 Yom Kippur 10 Tishrei, sau ziua răscumpărării sau a ungerii, adică recunoașterea Domnului Isus de către frații Lui Evrei.

      3 Sukkot 15-23 Tishrei, sau sărbătoarea Corturilor. Cortul lui Dumnezeu cu oamenii. Ap. 21-3

      Aceste ultime trei sărbătorii reprezintă următoarele evenimente cosmice, în care va fi antrenat tot universul.

      Prima sărbătoare din seria a doua, ce se va cunoaște în tot universul, primul eveniment va fi, răpirea Bisericii, despre care toți locuitorii tuturor panetelor locuite deoarece, ne spune la Efeseni Apostolul Pavel că domniile și stăpânirile din locurile cerești, vor cunoaște prin Biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu.

      Întrebarea și mirarea universală va fi aceasta:

      „Cine este aceia (nu acela) care se ivește ca zorile, frumoasă ca luna curată ca soarele„ Cântarea Cântărilor 6-10.

      „Printre preaiubitele Sale sunt multe fete (referitor la multele Sale sisteme solare și galaxii) Mireasa Sa însă, stă la dreapta Sa îmbrăcată în aur de Ofir„ Ps.45.

      A doua sărbătoare din seria a doua despre care vorbesc toți proorocii, este când „tot Israelul va fi mântuit„ văzându-L pe Cel ce l-au străpuns.

      Iar ultima sărbătoare va fi vecinicia cu Dumnezeu adică Sukot sărbătoarea corturilor.

      Primele patru sunt legate de pământ și fac parte din lucrurile dintâi, dar care sunt decisive, deoarece dacă, nu le-am respectat pe primele, nu vom avea parte de ultimele trei, care fac parte din cele vecinice.

      Numărul 7 este cifra desăvârșirii în Biblie și toate cele trei sărbătorii finale, au loc în luna a șaptea desăvârșită neâncorsetată de timp sau spațiu.