Dacă Apostolul Pavel în
Efeseni 5 nu ar fi încheiat cu versetul de mai sus, s-ar fi putut crede că în
sfârșit familia este o realitate și nu o umbră, dar nu se putea ca pe
acest pământ trecător, să poată fi ceva netrecător.
Familia care î-și trage numele din cer Efeseni 3-14,
trebuie să fie o reflectare a realității eterne Hristos și Biserica.
Orice familie când începe să
devină scop în sine, se prăbușește.
Noua familie ce se va coborâ
din cer de la Dumnezeu, trebuie să se mute împreună cu Domnul Isus în locurile
cerești, din punct de vedere
spiritual înaintea venirii Domnului Isus pe norii cerului, așa cum vedem în Efeseni 2.
Nu mai e pentru nimeni un secret
faptul că planeta noastră din punct de vedere astronomic, se află în locurile
cerești, făcând parte din această
mare galaxie ce se numește
„Calea Lactee„ adică drumul laptelui, fiind albicioasă datorită puzderiei de
stele ce o alcătuiesc.
Acesta este marele paradox,
că pământul nostru este în cer, legănându-se printre astre, iar unii oamenii de
pe pământ au transformat habitatul în infern.
Apostolul Pavel spunea
Corintenilor și nouă totodată, că am fost
logodiți cu Domnul nostru Isus
Hristos, urmând ca nunta să aibă loc în casa Mirelui pe care acum o pregătește așa cum ne-a promis în Ioan 14.
Dacă Apostolul Petru ne
întreabă ce fel de oameni trebuie să fim noi, Domnul Isus ne spune că trebuie
să fim ca niște oameni care așteată.
Nu este decât o fericită așteptare, și anume aceea a Mirelui.
Da ne putem bucura și de umbrele care ne conduc la
realitățile eterne.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu