Cu peste 2500 de ani în urmă
la apariția unui necaz respectiv o furtună pe marea Mediterană nu era considerată ca ceva
natural, ci primul lucru pe care-l făceau călătorii de pe corabie era rugăciunea
și cercetarea căutarea
vinovatului pentru această furtună, deșii ei nu erau creștini ci doar temători de Dumnezeu.
În anul 1912 în perioada de
înflorire a creștinismului când s-a
scufundat Titanicul pe 12 Aprilie, în timpul celor 3 ore de la ciocnire până la
cufundare, va fi pus oare cineva întrebarea ce s-a pus pe corabia cu care
călătorea Iona, dacă este cineva de vină?.
Eu nu cred că s-apus sau se mai
concepe astăzi așa ceva pe timp de furtună,
aceasta se consideră acum anacronic fanatism, habotnicie. Toate fenomenele din
jurul nostru se consideră naturale.
Dacă însă pe corabia de atunci
oamenii nu se rugau mureau toți, dar pentrucă s-au rugat nu a murit niciunul, deși sorțul a căzut pe Iona care a fost
aruncat în mare, și imediat furtuna s-a
potolit.
Singurul care era vinovat în corabie
dormea legănat de valurile păcatului neascultării deoarece ca proroc el a fost
trimis de Dumnezeu la Ninive, dar el a ales să fugă la Tars.
Și Domnul Isus a adormit dar nu în
fundul corăbiei ci la cârmă iar când a fost trezit de Apostoli a certat
valurile care pe loc s-au potolit, fără a considera fenomene naturale.
Iona când este întrebat cine este,
foarte mândru spune că este Evreu, și se teme de Dumnezeul care-a făcut cerurile, pământul și marea.... pe care se găsea fugind
departe de Domnul după gândirea sa mărginită. Oamenii de pe corabie au aflat
despre adevăratul Dumnezeu care nu tolerează neascultarea.
Câte lucruri a rezolvat în decursul
istoriei și continuă să rezolve
rugăciunea, dar cât de mult am degenerat, considerându-ne prea deștepți și moderni pentru a ne mai ruga.
Am traversat de 26 ori Atlanticul
dar când avionul Boing 777 venind de la Munchen spre Chicago a intrat în
vârtejul unor nori de furtună la 13000 metri altitudine, cu fețele galbene de groază, toți ne rugam când intrând într-un gol
de aer avionul cădea spre ocean, dar s-a redresat, și am staționat 2 ore la Detroit, până ce
furtuna s-a mai potolit.
Noi putem fi anacronici degenerați, rugăciunea niciodată, a fost este
și va fi totdeauna soluția tuturor circumstanțelor vieții noastre, deoarece trăim într-un
univers al rugăciunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu