 |
| "...ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile..." |
Când vorbim de umbre, trebuie
să precizăm că nu e vorba de umbrele fizice, ale pomilor, norilor, clădirilor,
munților sau de umbrelă etc. ci
vorbim, despre umbrele, lucrurilor viitoare, pe deoparte, și de efemeritatea tuturor lucrurilor
prezente de pe pământ, care ca și omul, fac parte din lucrurile dintâi care trec.
1 Ele sunt înșelătoare dar ca și nisipurile cu acelaș nume, nu se trădează.
Umbra celei mai frumoase
pâini, nu va potoli niciodată foamea nimănui.
Fata morgană a deșerturilor, totdeauna crează iluzia
deșartă a oazelor a izvoarelor,
dar acestea rămân doar iluzii deșarte, care nu vor potolii niciodată setea călătorului obosit.
2 „Blestemat să fie omul care
se încrede în om„ Ieremia 17-17.
Omul fiind o umbră, nu poate
oferii nici măcar, ce oferă umbra unui pom.
Toată istoria lumii a
demonstrat că omul mare sau mic, este doar o umbră care se arată puținel și apoi trece.
„Mai bine e să te încrezi în
Domnul decât să te încrezi în cei mari„
În toate circumstanțele grele ale vieții, prima opțiune este omul, chiar dacă el este o
umbră, și numai când vedem eșecul, ne amintim de Domnul.
3 Umbrele nu sunt statornice,
deoare ce se formează pe un teren ce se află într-o continuă mișcare.
Numai dacă pământul nu s-ar
învârti, ar fi umbrele stabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu