 |
| Chemare la Jihad... |
„Dacă au ceva de muşcat cu dinţii vestesc
pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt”.
Un
proroc mic şi cu acelaşi nume, ne descoperă un lucru mare.
Legile
păcii şi ale războaielor, după care pacea e condiţionată de interese materiale,
iar războiul de lipsa unor bunuri sau avantaje.
Deşi nu există război sfânt, oamenii încă de
pe timpul profetului, cu 700 de ani înainte de Domnul
Isus, au introdus acest termen în limbajul cotidian iar inchiziţia şi
cruciadele au generalizat în Europa vestică acest flagel, rămânând ca cea mai
neagră pată a Bisericii Catolice din
toată istoria sa, pentru care singur Papa Ioan Paul a cerut iertarea, după sute
de ani de tăcere.
În
august 2005, vizitând Vaticanul, şi catedrala monumentală Sf. Petru din Roma,
am constatat că oamenii din toată lumea nu vin acolo pentru a-l găsi pe Dumnezeu, ci pentru a vedea arta care
umbreşte totul.
Niciodată
ca astăzi însă, războiul sfânt invocat
de lumea Arabă nu a făcut atâtea victime, în numele lui Alah.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu