vineri, 2 decembrie 2011

PLOAIA MĂRUNTĂ PE IARBĂ CARE NU SE BIZUIE PE NIMENI Mica 5-7



Iată până unde merge sensibilitatea Duhului ce a inspirat Scriptura, chiar până a vorbi despre picăturile mărunte ale ploii!

Noi călcăm în picioare atâtea flori, capodopere ale Creatorului, și pe drept cuvânt cineva a spus că nu poți rupe o floare fără să plângă o stea.

Ploaia măruntă, pare o expresie banală a Bibliei, dar în Biblie nimic nu e banal, totul este important.

Apa oceanelor și a mărilor este sărată și de aceea ea este ridicată prin acele bășicute mai ușoare ca aerul, sus acolo se purifică se condensează în picături de apă ce formează norii iar curenții de aer dirijează acești nori, acolo unde este nevoie.

Iov spune despre nori că pot fi ca o nuia cu care Dumnezeu lovește pământul prin trăsnete și inundații sau ca un semn al dragostei Sale pentru creșterea culturilor atât de necesare omului.

În tot procesul acesta măreț ploaia nu se bizuie pe nimeni. Ploaia este simbolul rugăciunilor noastre, care au nevoie de purificarea Duhului Sfânt, cum spune Apostolul Pavel la Romani 8, că Duhul mijlocește pentru noi cu suspine și lacrimi negrăite.

Picăturile de ploaie ca și cele de lacrimi descompun lumina iubirii divine în infinitele sale culori.

Nu se bizuie pe nimeni ploaia măruntă deoarece este în totalitate dirijată de Dumnezeu, și toți cei dirijați de Dânsul nu mai contează pe fiii oamenilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu