Există evenimente care nu se vor produce niciodată. Dar care ne devorează interiorul.Iacov a fost devastat de gândul că după 20 de ani de înșelăciuni și peregrinări, va trebui să se întâlnească cu fratele său Esau. Geneza 33: 1-8.
A luat toate măsurile de precauție, a pus sclavii și sclavele în față iar pe Rahela, iubita inimi sale, a așezat-o la urmă ca la o eventuală confruntare să moară ultima.
Toate acestea nu aveau nimic comun cu realitatea evenimentului, iar întâlnirea a fost mai mult decât prietenească, sărutându-se când s-au văzut.
Rahela însă în această împrejurare moare prima, nu în lupta imaginară a lui Iacov , ci la nașterea lui Beniamin.
Un om gelos după o convorbire telefonică cu iubita sa care nu a putut vorbi prea mult, datorită unor circumstanțe justificate, a crezut că este trădat și aproape să facă infarct miocardic. În final află că iubita dusese la spital pe cineva bolnav grav și de aceea nu a putut vorbi mai mult la telefon. Această furtună imaginară însă nu a trecut fără urmări pe termen lung.
Să putem spune totdeauna ca cei trei tineri Evrei din Babilon : „Chiar dacă...... eu tot mă voi bucura„ (Daniel 3: 8-18)
„Pentru ce te mâhnești suflete și gemi înlăuntrul meu„ (Psalm 42) este cel mai binecuvântat monolog, e foarte bine câteodată să mai vorbim și singuri, altfel, furtunile imaginare sunt cele mai pustiitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu