sâmbătă, 3 decembrie 2011

FĂRĂ ABATERE. Isaia 56-11.



„Totuși sunt niște câini lacomi care nu se mai satură. Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic, toți își văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere„ adică fără excepție.

Această caracterizare a lui Dumnezeu la adresa noastră a Păstorilor, dacă nu s-ar termina cu cele două cuvinte „fără abatere„ sau fără excepție, ar mai putea fi interpretabilă, dar așa cum este redată de Duhul Sfânt în toate traducerile, trebuie să ne pună foarte serios pe gănduri.

Este vorba de patru caracteristici foarte naturale omenești care însă nu trebuie sub niciun motiv să se afle în viața noastră pastorală și anume: lăcomia, ignoranța, sectarismul și egoismul.

Sunt lacomi nu se mai satură, deși trebuie să fim vrăjmași ai lăcomiei, nu pot pricepe nimic, deși Dumnezeiasca Sa putere ne-a dăruit tot ce privește viața și cunoașterea, toți își văd de calea lor deși Domnul Isus e calea, fiecare umblă după folosul lui, deși fiecăruia arătarea Duhului se dă spre folosul altora.

Dacă aceste cuvinte le-ar spune oricine altul, ar putea fi contestate, dar pentrucă le spune Dumnezeu sunt literă de Evanghelie total adevărate.

Precizarea că aceste lucruri se repetă fără excepție, este făcută deoarece atunci Domnul Isus nu era pe pământ, Singurul Păstor care a făcut excepție.

Conform textului din Ezechel 34-16: „Voi căuta pe cea pierdută voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită și voi întări pe cea slabă„

Nu mai este timp și loc pentru justificări sau motivații, peștele de la cap se strică. Soluția e una singură, o adâncă pocăință personală.

Aș fi foarte fericit dacă s-ar găsi zece persoane, pe glob care să dea dreptate publică lui Dumnezeu, prin toate mijloacele de comunicare, pentru salvarea Pastorilor, care de 70 de ani de când ascult și vestesc Evanghelia, unul nu am auzit să fi spus aceste lucruri, pentru sine ci numai pentru alții, și anume: lăcomie, ignoranță, sectarism și egoism, alte patru puncte cardinale false.

În Noul Legământ pastorii, ca și în vechiul legământ Preoția, constituie o instituție divină ce trebuie respectată indiferent de slăbiciunile lor. Când Pavel află că Anania este Mare Preot, Fapte 23-5, cu toate păcatele sale el îi cere scuze că nu a știut acest lucru.

„Să faceți ce spun ei nu ce fac ei„.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu