APELE FURATE SUNT DULCI

Prov 9-17. 

Nu am găsit niciodată și în nici-o carte o explicație a acestor 4 cuvinte din Biblie, de aceea am deschis acest subiect ca meditând mai mult să înțeleg ceva știind că Domnul Isus a spus că nici măcar o iotă adică litera i din limba greacă din Biblie nu va trece fără a se împlini.

În această metaforă Dumnezeu cred că a vrut să ne transmită un mesaj de a nu pofti nimic din ce nu este al nostru  deoarece prin natura sa căzută, omul totdeauna crede că ce fură e mai dulce.

Am cunoscut bărbați cu soții frumoase, care cred însă că alte femei, sunt mai dulci, deși nu se compară cu ce au. Am văzut săptămâna trecută la televizor, cum nașul după ce a adunat toți bani de la nuntă, a luat mireasa și au fugit. Niște detectivi competenți au filmat tot ce a urmat, deși nașa era mai frumoasă ca mireasa, Cred că toți știm ce religie aveau amândoi excrocii pe care i-a văzut o țară întreagă.

Este dor o părere despre apele furate, care par dulci, dar în realitate sunt amare.

SURPRINDEREA BĂTRÂNEȚII.

„Îl apucă bătrânețea și el nu-și dă seama„

                     Oseia 7-9.

Este cea mai crudă realitate această surprindere a bătrâneței pe care cei mai mulți o constată atunci când  nu mai pot face nimic pentru a preveni surprinderea .

Sunt evenimente în viață care ne surprind și care nu pot fi evitate așa cum sunt unele boli, nemiloase, accidente, din vina altora, cataclisme etc.

Nu este decât o singură soluție ca să nu ne mai surprindă bătrânețea. Prezența Duhului Sfânt în viața noastră. Ungerea pe care a-ți primit-o vă va învăța toate lucrurile, inclusiv arta de a știi să îmbătrânim frumos.

Oamenii nu mănâncă pentru a trăi ci trăiesc pentru a mânca, uitând că totdeauna trebuie să se scoale de la masă cu o ușoară poftă de mâncare. Oameni nu dau viață anilor ci doar ani vieții. A doua lege a termodinamicii entropia ne spune că energia disponibilă este în scădere, iar cea consumată este în creștere. Generatorul care crează energie pentru compensarea celei pierdute zilnic  este dragostea altruismul, dar noi suntem egoiști, de aceia nu mai avem putere.

Străinii care ne mănâncă puterea sunt nenumăratele vicii ale tinereții, paraziți cărora  dacă nu li se dă cu flit la timp, ne ruinează și nu numai că surprind dar chiar ne scurtează anii.

Anul 2012 găsește omenirea în cea mai mare criză deoarece savanții economiști care decid soarta lumii au ignorat a treia facultate a Duhului Sfânt care este I N T U I Ț I A adică pe Dumnezeu.

Bogăția planetei este concentrată în câteva mâini, iar conflictul mondial este inevitabil.

Așa cum surprinde bătrânețea pe cei fără Dumnezeu așa surprinde anul 2012 o omenire care a scos pe Dumnezeu din calcul.

Dacă ar funcționa intuiția nimeni nu ar da faliment deoarece în afară de faptul că unele state cu guverne incompetente generează falimente în lanț, cum a fost în România anului 2009 cota unică, ce a condus la peste 300.000 de falimente, altminteri nimeni cu o intuiție funcțională n-ar consuma mai mult decât produce.

În 2007-2008 au fost cumpărate bunuri mondiale de două ori mai mari decât veniturile. Deodată apare prin  surprindere criza inevitabilă.

VESTEA BUNĂ A ÎNGERULUI

Luca 2.

Îngerul se duce să spună unor păstori de pe plaiurile Betleemului vestea bună a nașterii Mântuitorului. Cuvântul Evanghelie înseamnă în limba Română veste bună.

Dar vestea bună se referea la nașterea Domnului Isus. „În cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor.

Cerul folosește pronumele personal la persoana a doua spunând „vi„ s-a născut deoare Domnul nu s-a născut pentru îngeri care nu au nevoie de iertare ci pentru oameni care se văd păcătoși.

Când însă vorbește un om de pe pământ adică prorocul Isaia în cap 9-6 nu mai zice vi s-a născut ci folosește pluralul la persoana  întâia „căci un copil ni s-a născut„

Deși s-a născut pentru toți și toți trebuie să-L primească atunci când începem să deosebim binele de rău, copilul nu este vinovat de păcatul strămoșesc decât la maturitate, altfel Dumnezeu ar fi un criminal dacă ar duce în iad pe copii nebotezați de pe această planetă. Mortalitatea copiilor e foarte mare în țările din lumea a treia; poate cineva să-i condamne pe toți aceștia la focul iadului?

Apostolul Pavel le spunea Galatenilor și nouă totodată în cap 4vers.19 că Domnul se naște de atâtea ori de câteori un om din lume se convertește. „Domnul Isus ia chip în noi„

Aceasta înseamnă că un copil ni s-a născut a devenit proprietatea noastră, de aceea după nașterea Sa, lumea este mai bogată.

Singurul care poate fi al tuturor, fără a se împuțina.

CELE DOUĂ FAZE ALE CUVÂNTULUI. „Și Logosul s-a făcut trup„

Cuvântul pâine sau cuvântul apă au sensuri abstracte deoarece oricât le-am repeta niciodată nu vor sătura pe cel flămând sau însetat.

Pentru cei mai mulți oameni persoana Domnului Isus este o persoană abstractă care poate se află sau nu undeva, și atât.

Spre a nu rămâne astfel în concepția oamenilor Dumnezeu a găsit o fecioară și un bărbat adevărat care au acceptat supranaturalul în viața lor.

Cel veșnic intră în istorie și în mărginirea noastră în calitatea Sa de Creator prin intermediul umbriri Duhului Sfânt fecioara primește în pântece embrionul divin opeațiune care depășește tot ce e omenesc și deodată cuvintele prorocului Isaia7-14 se împlinesc.

„ De aceea Domnul Însuși vă va da un semn:

Fecioara  va rămâne însărcinată și va naște un fiu și-I va pune numele Emanuel ( Dumnezeu este cu noi). După 600 de ani aceste cuvinte ce se găseau în Biblia numită Septuaginta tipărită cu 250 de ani pentru Biblioteca din Alexandria puteau fi citite atunci ca și acum.

Dumnezeu nu mai este o ființă abstractă deoarece acum este cu noi Emanuel ca pâine și apă. Logosul abstract devine concret.

PĂZEȘTE-ȚI PICIORUL CÂND INTRI ÎN CASA LUI DUMNEZEU

 ȘI APROPIE-TE MAI DEGRABĂ SĂ ASCULȚI DECÂT SĂ ADUCI JERTA NEBUNILOR. NU TE GRĂBI SĂ DESCHIZI GURA ȘI SĂ NU-ȚI ROSTEASCĂ INIMA CUVINTE PRIPITE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU CĂCI DUMNEZEU ESTE ÎN CER ȘI TU PE PĂMÂNT DE ACEEA SĂ NU SPUI VORBE MULTE. Eclesiastul5: 1-2.

 În aceste două versete este cuprinsă toată teologia predicatorilor.

Ce legătură este între picior și ascultare?

Sunt unii care vin la Biserică numai pentru a alerga  la amvon, fie că au sau nu au ceva special din partea lui Dumnezeu, și mă refer nu la bisericile organizate Biblic, ci la Bisericile unde se pretide că fiecare poate să vorbească cât îi dă duhul fără să se uite la ceas, uitând că Dumnezeul nostru este Dumnezeul rânduielilor.

Unde nu e cap vai de picioare spune un înțelept proverb Românesc, dar Duhul lui Dumnezeu a prevăzut și astfel de atitudini și ne spune ca atunci când venim la Casa Domnului trebuie să avem dispoziția de ascultători, aceasta este regula și dacă trebuie ca cineva să vorbească, să nu vorbească din transpirația sa ci din inspirația Duhului Sfânt.

„Eu nu spun nimic de la Mine„ spunea Domnul Isus în Ioan. Dumnezeu numește materialul clientului „jertfa nebunilor„ care nu are ce căuta în casa lui Dumnezeu.

Acești oameni sunt bolnavi lunatici sau somnambuli care conduși de forțe oculte se scoală noaptea pleacă din pat se urcă pe case și dacă raza de soare îi prinde cad și mor.

În Casa lui Dumnezeu focul nu trebuie să fie luat din orice loc ci numai de pe altar. Cultura, educația, doctrinele, teologia, sunt bune dar nu suficiente, și pe Carmel am văzut acolo locul unde preoții lui Baal au au strigat în zadar, dar la rugăciunea liniștită a lui Ilie a venit focul de pe Altar care a mistuit jertfa.

 

Nadab şi Abihu, fii lui Aron, au gândit că foc să fie numai, orideunde ar fi și nu au mai luat focul de pe altar pentru jertfa zilnică şi ignorând disciplina divină, au fost omorâți de Dumnezeu, care nu a schimbat standardul Său de-a lungul veacurilor.

Se numește foc străin tot ce e de la noi și vrem să aducem în Casa lui Dumnezeu.

Când încetează curgerea untdelemnului auriu cel mai bun lucru ce trebuie făcut este acel minunat Amin.

„Dumnezeu este în cer iar tu ești pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe„   

„Talk is silver, silence is golden„

Vorba-i de argint tăcerea-i de aur.

IDENTIFICAREA CU DUMNEZEU ÎN RUGĂCIUNE.

Pornind anul acesta pe 83 ani când pot spune ca David că am fost tânăr dar am îmbătrânit, așa zicea dânsul la 70 de ani, deși vulturii, simbolul Americii nu îmbătrânesc niciodată, am găsit în psalmul 83 gândul de mai sus că succesul ascultării rugăciunilor noastre constă în a apăra slava lui Dumnezeu, deoarece în această calitate de copii ai Săi, orice succes al nostru mărește slava Sa ca Părinte.


„Iată că vrăjmașii Tăi se frământă„ Ps 83-2.

Nu vrăjmașii noștri, deoarece noi nu mai sântem ai noștrii, fiind cumpărați nu cu aur sau argint, ci cu sângele scump al Domnului nostru Isus Hristos.

De fapt în universul nostru noi suntem terenul pe care se defășoară un permanent război între cele două forțe.

Iov nu știa nimic despre tocmelile ce aveau loc în înaltul cerului pentru viața sa.

DAȚI CINSTE FIULUI

Psalmul 2-18.
În Trinitatea Divină (consider că nu e corect a se zice treime care din punct de vedere matematic înseamnă a treia parte) guvernează principiului respectului reciproc.

Tatăl spune dați cinste Fiului, Domnul Isus că numai lui Dumnezeu să te închini și numai lui să-I slujești, și orice păcat poate fi iertat afară de hula împotriva Duhului Sfânt iar Duhul Sfânt care vine numai de la Tatăl ne îndreaptă privirile spre Tatăl și spre Fiul.


Cine nu privește pe altul din toată inima mai presus decât sine niciodată nu va ajunge mai sus decât este.


Dacă Domnul moare pentru fiecare din noi, face aceasta deoarece ne-a văzut nu cum suntem, ci cum vrea Dânsul să ne facă, adică mai presus.


Aceasta este una din multele lecții ale Trinității Divine.

NU DAI CE AI, CI DAI CE EȘTI. Monarhul Papacioc Techirghiol.

Domnul Isus începe Predica de pe Muntele Fericirilor, nu cu verbul a avea și cu verbul a fi.



Înaintea lui Dumnezeu contează ce suntem nu ce avem. Monarhul a murit astăzi 21 iulie 2011 la 97 ani și printre frumoasele lui gânduri l-am reținut pe cel citat.


„Fericiți sunt cei săraci în duhul, căci a lor este împărăția cerurilor„ Matei 5-3.


„Este mai ferice să dai decât să primești„ Faptele Ap. 20-35.


Nimeni nu dă din ce are deoarece noi nu avem nimic, cine dă ceva dă din ce este, din viața lui.


Domnul Isus are totul deoarece a dat totul chiar și ultima picătură de sânge.

O SINGURĂ ZI, DOUĂ MINUNI.

Astăzi 23 Iulie 2011 a fost o zi specială. Trebuia neaparat astăzi să ajung la Ploiești pentru a viza Bilanțul unei societăți. Când să plec bateria nu mai avea curent.



După o oră de încercări, întâlnesc un prieten care avea două mașini și mi-a dat bateria de la una și am rezolvat totul, chiar în clipa când nu mai vedeam nici-o speranță. Am mulțumit ca de fiecare dată, că ajutorul Domnului este nelipsit în toate nevoile noastre. Ps. 46-1.


La întoarcere în centru orașului Găiești, un șofer inconștient iese cu autoturismul de pe trotuar, drept înaintea mașini mele.


Deși circul de 50 de ani pe drumurile țării, niciodată nu am văzut așa ceva ca în numai doi metri mașina mea să se oprească în fața uneia a unui șofer cam nebun.


Numai îngerii lui Dumnezeu, pot interveni și intervin în astfel de împrejurări. Ps 50-15. Vreau să nu uit niciuna din binefacerile Domnului. Ps.103-1.

SANCTUARUL UNIVERSULUI Apoc. 4.

Capitolul 4 din Apocalipsă ne descopere prin revelația lui Ioan locul, de unde este condus universul.

În acest sanctuar pe lângă tronul mare și alb, curcubeu , 24 de bătrâni se află și 7 sfeșnice care simbolozează Biserica în cele 7 etape istorice ale sale. Biserica înainte de a fi răpită este chemată să participe la guvernare universului.

„Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul de domnie„. Incă de acum.

TRANSFORMAŢI - Chicago, Septembrie 2011

CELE TREI ARMONII.

„Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima din tot sufletul și cu toată puterea ta, și pe aproapele tău, ca pe tine însuți„. Aceasta ete ce dintâi poruncă în care se cuprinde legea și prorocii, spune Domnul Isus. Matei 22: 37-40.

Când e vorba de iubire adevărată acest cuvânt se asociază cu cel din titlu adică armonia.


Planeta noastră fiind guvernată de ură, invidie, răutate, a pierdut armonia cu Tatăl sau trinitatea divină, cu aproapele și cu sine însuși.

Verticalitatea vieții este iubirea pe care crucea o prezintă prin cele două elemente ale sale adică pe vertical cu Tatăl și pe orizontal cu aproapele.

Versetul de mai sus ne spune că trebuie să ne iubim aproapele, așa cum ne iubim pe noi.


Astăzi 26 iulie 2011 a murit marea artistă a Angliei AMY WINEHOUSE, la vârsta de 27 de ani și am văzut un comentariu din care rezulta că majoritatea artiștilor mor tineri datorită băuturii, desfrâului și drogurilor. Eu am auzit la televizor că printre artiști 50% sunt afectați de Sida.

Dacă am fi sinceri am recunoaște că nimeni nu ne poate face un mai mare mare rău decât acela pe care ni-l facem noi înșine.

Uriașul Samson, este proba prețului nespus de mare, cu care se plătește păcatul preferat:

„Biblia ne povestește de Samson cum că muierea,
Când dormea, tăindu-i părul I-a luat toată puterea,
De l-au prins apoi dușmanii l-au bătut și i-au scos ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în pieptul unei rochii„


M Eminescu.


Cât de mult a fost chinuit fratele Wurmbrand de regimul comunist, dar cu smerenie recunoștea că suferința din partea altora e mai mică decât cea personală.

Tiranul care terorizează fința umană are mai multe nume adaptate specificului fiecărui individ, drogul, alcolul, tutunul, mâncarea, desfrâul, serviciul, jocurile de noroc, etc.

Dacă ne-am iubi cu adevărat am accepta ca tot viitorul nostru să fie hotărât de adversarul nostru care este diavolul? Sigur că nu.

Când Domnul Le-a spus contemporanilor Săi că au ca stăpân pe Diavolul, știa ce spune.


Ne naștem cu acest parazit fatal, care pare a face parte din structura noastră. Păcatul a devenit a doua noastră natură, încât toate cele enumerate mai sus, nu numai că nu mai sânt considerate vicii, ci calități.

Un coleg de serviciu, care de mult putrezește în țărâna pământului, îmi spunea că dacă un bărbat nu miroase a tutun și a băutură, nu merită a se numi bărbat.

Misionarul Stanley mărturisește că a văzut cum un vultur majestuos a prins o veveriță în ghiarele sale puternice, dar veverița în timpul zborului i-a supt sângele, iar vulturul a căzut din toată grandoarea lui.

Cel mai viteaz erou al tuturor timpurilor anume Ahile, avea și el un călcâi vulnerabil care a rămas în istorie ca o lecție, că orice om, care se cercetează atent va descoperi un păcat bine camuflat, ce trebuie extirpat chiar dacă doare. Repet, păcatul pe care nu-l omori singur, te va omorâ el sigur.

Omul este o ființă extremistă în sensul că uneori se iubește pe sine atât de mult încât ajunge întruparea egoimului, ceeace înseamnă sinucidere, sau nu se iubește deloc și Diavolul face ce vrea din el aici și dincolo de mormânt.

Noi suntem templul Duhului Sfânt și nu avem voie să distrugem ce Dumnezeu a creat.


Ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă, este o unire între casa de aici și Duhul Sfânt.

ÎN ZIUA DE PE URMĂ, ZIUA CEA MARE

Isus a strigat cu glas tare. „Dacă însetează cineva să vină la Mine și să bea. Cine crede în Mine din inima lui vor curge râuri de apă vie„ cum zice Scriptura: spunea lucrul acesta despre Duhul pe care aveau să-l primească cei ce vor crede în El. Ioan 7.1-3




Adevărata sete nu este cea trupească ci cea sufletească.


La mănăstirea Polovragi din Gorj este un izvor unde este scris versetul acesta: „Cine bea din apa aceasta iarăși îi va fi sete„.


Primirea Duhului Sfânt nu este legată de eforturile noastre ci de credința noastră, ne spune Domnul Isus în textul de mai sus.

Cetatea Ierihonului era bună dar apele erau rele. Oameni din cetate s-au dus și au spus lucrul acesta lui Elisei care se afla acolo după răpirea lui Ilie, și Elisei le-a cerut un vas cu sare, pe care a aruncat-o la izvorul acelui râu.


Apele amare ale cetății au devenit potabile când la izvoare a fost aruncată sarea de către prorocul Elisei.


„Cine bea din apa pe care o dau eu în veac nu-i va mai fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va țâșni în viața veșnică„. Ioan 4-14.

O SINGURĂ FLOARE DE PE ACEST PĂMÂNT, SE MIȘCĂ TOATĂ NOAPTEA, ÎN FUNCȚIE DE UNGHIUL SOARELUI! ESTE FLOAREA SOARELUI.

Cel mai frumos exemplu, dacă vrem să fim o floare a Domnului, ne este oferit de această floare care se culcă, dacă putem spune așa, totdeauna spre apus dar se trezește totdeauna spre răsărit, până când înflorește totdeauna fără excepție, cu fața spre răsărit rămânând așa până la cules.



În această lungă noapte a timpului, să urmărim pașii Domnului Isus, singurii care poartă belșugul - Psalmul 65, până va răsări la orizont, Domnul nostru Isus Cristos, Luceafărul Strălucitor de Dimineață prefigurat de planeta Venus.

Dacă o floare poate să urmeze clipă de clipă pe Creatorul său, cu atât mai mult noi care suntem mai de preț decât toate florile și păsările, ne spune Domnul Isus în predica de pe munte, să urmăm clipă de clipă pe Creatorul nostru.


Trei lucruri foarte importante putem învăța de la această floare.

1. Seamănă întocmai cu acela pe care-l iubește și-l urmează.

Această floare a căpătat întru totul frumusețea aceluia al cărui nume îl poartă, nu ar avea nici-o valoare numele dacă nu ar corespunde realității.

Mulți poartă numele Domnului Isus, deoarece numele de creștini, vine de la latinescul cuvânt Cristianos adică Hristos în noi și tocmai pentru aceea primilor convertiți din Antiohia pentru prima dată li s-a dat numele de creștini.


2. Floarea soarelui nu are ca alte flori propria lor viață sau direcție, ci viața și direcția Aceluia după care se numesc.

Prorocul Isaia ne spune în capitolul 53 că fiecare om are propria sa cale și fiecare își vede de drumul lui.


Mă găseam la o intersecție de drumuri spre două adunări, și nu știam la care să mă duc.


Am deschis Biblia și unde am aruncat ochii scria: „du-te spre miazăzi„ Fapte 8-26 și ducându-mă acolo a fost foarte bine.


Oricine vrea să facă numai voia Domnului totdeauna va găsi calea Sa.


Nu există vânt favorabil, decât pentru cei ce au o țintă precisă.


„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă vede că duc la moarte„

Toate drumurile pot duce la Roma, dar spre cer e unul singur și sigur. Ioan 14-6

3. Alergarea permanentă zi și noapte după soare a acestei flori se oprește odată pentru totdeauna atunci când înflorește totdeauna spre răsărit.


Alergarea noastră împreună cu Domnul se va sfârșii, când viața va înflorii pentru veșnicie, la cel din urmă strigăt al trâmbiței lui Dumnzeu în veșnica dimineață fără nori a cerului.

UN LOC PENTRU DOMNUL

Psalmul. 132

     David toată viața a avut o dorință de a face un loc pentru Domnul.

     „Nu voi da somn ochilor mei nici ațipire ploapelor mele, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc până nu voi găsi un loc pentru Domnul„.

     Pentru că David a vrut să facă o casă Domnului, Dumnezeu pe loc i-a spus că îi va face lui David o casă veșnică, și din familia lui S-a născut Domnul Isus, și toată casa copiilor Săi.

Celor ce fac acum un loc Celui ce bate la ușile inimilor omenești, Domnul Isus le pregătește un loc acolo unde S-a dus la Tatăl.

SĂ NU SE PIARDĂ NIMIC

Ioan 6-12.

Din cele cinci pâini și doi peștișori după ce peste cinci mii de oameni au mâncat și s-au săturat, au mai rămas douăsprezece coșuri de firimituri.


Pâinile în săcuiul copilului se uscau de căldură dar în mâinile Domnului deveneau fragede și se multiplicau. Dacă nu ar fi fost cinci mii de martori nimeni nu ar fi putut crede o asemenea minune ce vorbea de la sine.

Scopul nu a fost numai săturarea mulțimii de oameni ci și crearea rezervei de pâine.

Lecția dată a fost nu numai referitoare la pâine, ci la toate lucrurile.

Se pierde astăzi mult timp, mulți bani, multă sănătate, pierderi pentru care va trebui să răspundem odată.

Interpretarea lui Isaac Newton asupra celor 70 saptamani din Daniel (in Engleza)

 Newton's Interpretation

Sir Isaac Newton provided a very simple interpretation to only a part of the prophecy. He did not claim to understand all of it, and he felt that part of it referred to the Second Coming of Christ. As stated in last month's article, Newton did not believe that it was the duty of commentators to interpret the meaning of future prophecies, as that is the job of prophets. But he did feel that anyone could point out the fulfillment of prophecies in the past as a witness of God's foreknowledge. Thus, Newton focused only on the two end points of the seventy weeks. To him it was clear that the prophecy meant that it would be seventy weeks of years from the beginning of the rebuilding of Jerusalem until the crucifixion of Jesus Christ.
The book of Ezra gives the year of the decree to rebuild Jerusalem as being the seventh year of Artaxerxes (Ezra 7:7). While that might not mean much to the average modern reader, Newton's extensive knowledge of ancient history allowed him to identify that Persian king as Artaxerxes I (Artaxerxes Longimanus), and to place the decree in the year 458 BC.
Newton then calculated the Crucifixion date as being either in AD 33 or 34. The way he did it was remarkable. He used his own new theory of gravity to calculate the position of the moon in antiquity to reconstruct the Judean calendar to find a year in which the day of the preparation for Passover fell on a Friday. He was so far ahead of his time that his work was almost entirely overlooked, and that same method was "rediscovered" two centuries later, with essentially the same results.^[4]
Newton then pointed out that Daniel's prophecy of seventy weeks, or 490 years, would fit perfectly either between the year of Ezra's commission in 458 BC and AD 33, which he acknowledged as the commonly accepted year for the Crucifixion, or it could also fit between the years 457 BC when Ezra actually got started working and AD 34.^[5]
Newton favored the latter choice for two reasons. First it makes Daniel's prophecy come out even not only in weeks of years, but both ends would also fall in the sacred seventh sabbatical year of the cycle. That is, both the years 457 BC and AD 34 were Jewish sabbatical years, which seemed like a very tidy fit to Newton because the entire prophecy was about weeks of years. Secondly, Newton favored AD 34 because he thought he found evidence for the Savior's ministry having been 4.5 years, rather than the traditional 3.5 years. This evidence has not been accepted by modern scholars, who do not consider AD 34 as a plausible year for the Crucifixion.

2. Prophecy Fulfilled

Newton provided the key to understanding the prophecy when he explicitly stated that for those who prefer AD 33 as the year of the Crucifixion, they could count exactly seventy weeks from the year that Ezra began his journey. Because of new facts found since the time of Newton, to me the evidence is overwhelming that the crucifixion of Jesus Christ occurred on Fri, 1 Apr AD 33 on our Gregorian calendar, as published nearly two decades ago.^[6] Last month, while writing the article reviewing Newton's interpretation of Daniel's prophecies, it occurred to me to follow up on Newton's suggestion, which he had left as an "exercise for the student," to see just how accurate Daniel's prophecy might really have been, based on the AD 33 crucifixion date. Let us now determine the exact beginning point of the prophecy.

Ezra, the Scribe

2.1 Ezra's Commission: Sat 3 Apr 458 BC

Ezra provides us with the exact date of when he left to begin to restore Jerusalem. He states that it was on the first day of the first month of the seventh year of Artaxerxes that he left Babylon to restore Jerusalem (Ezra 7:7-9). Sir Isaac Newton placed that event in the year 458 BC, but saw no need to refine that estimate further. What does modern scholarship say about that date? The standard reference for dates of that period on the Babylonian calendar is a set of tables produced by Parker and Dubberstein, which give the exact day for the first day of every month. The day listed in their tables, which is guaranteed not to have been influenced by any desire to force the prophecy to come out neatly, is Sat 3 Apr 458 BC.^[7] Thus, modern scholarship agrees perfectly with Newton on the year. Even though common interpretations of the prophecy also begin from Ezra's commission to rebuild Jerusalem, the date usually listed is 456 or 457 BC. There is rarely a reference justifying those years. They appear to have been chosen simply to accommodate one particular interpretation of the seventy weeks prophecy. Any departure from the Parker and Dubberstein value should require some sort of explanation.

2.2 Crucifixion Date: Fri 1 Apr AD 33

There are only two viable dates accepted by scholars for the crucifixion of Jesus Christ. The more popular is Fri 5 Apr AD 30 (on our modern Gregorian calendar), but several scholars prefer the other choice of Fri 1 Apr AD 33.^[8] The best summary of modern scholarship is Jack Finegan's Handbook of Biblical Chronology, and these are the two dates which he lists as possible. Recent evidence has now persuaded him to favor the AD 33 date.^[9] Briefly, the AD 30 date best fits all of the evidence concerning both the birth and death of Christ, including secular sources, whereas the AD 33 date is the one that best fits the New Testament account of the Crucifixion. For nearly two decades my work has emphasized that it is the AD 33 date which must be correct, and that the secular source of Josephus is wrong about the date of Herod's death. The only reason to prefer the AD 30 date is to accommodate the death of Herod having been in 4 or 3 BC as Josephus states (and hence Christ's birth about 6-5 BC). Now evidence indicates that Herod died about February of AD 1.^[10]. Thus, there is no longer a compelling reason to abandon the biblical Crucifixion date of Fri 1 Apr AD 33.

The Crucifixion: Fri 1 Apr AD 33

2.3 Accurate to the Day in Enoch Years

We have determined what are apparently the two dates of the beginning and endpoints of Daniel's seventy weeks prophecy. What is the interval between those two dates? As Sir Isaac Newton pointed out, the interval is 490 years, being seventy weeks of years, the very number indicated in the prophecy. That interval was derived free from any prejudice about trying to force some special interpretation on the scripture. Indeed, Newton's own prejudice for having the prophecy begin and end in a Jewish sabbatical year seems to have influenced him to change both dates to be one year later, as he himself implies. Those familiar with my work will know that in virtually every case, the Lord's prophecies are fulfilled not only to the year, but to the very day. Can that be the case with the seventy weeks prophecy?
On our modern Gregorian calendar, the two dates are very close to exactly 490 years apart. After all, the interval begins on April 3 and ends on April 1. But we have no reason to suspect that the Lord has ever employed our Roman calendar, which is a corrected form of that proposed by Julius Caesar. What is the interval on calendars which the Lord has authorized, such as the Hebrew Calendar and the Enoch Calendar?
On the Hebrew Calendar, the day of Ezra's departure was the first day of the first month (1 Nisan),^[11] and the crucifixion of Christ was on the day on which the Passover lamb was sacrificed (14 Nisan). So the interval is nearly two weeks more than 490 years on the Hebrew calendar.
What about the Enoch Calendar? The solar calendar of Enoch is much more like our Gregorian calendar, except that it is based on weeks so that it begins every year on a Sunday, and adds an entire week of days when needed to keep the first day of the year near the spring equinox (21 Mar). Because this calendar is based on weeks (of days), it seems especially appropriate for consideration as a candidate to have been used in a prophecy concerning weeks (of years). As has been explained in previous articles, the first day of the Enoch year tends to be the Sunday on or after the spring equinox.^[12] In the year 458 BC the first day of the first month of the Enoch year fell on Sun 21 Mar, on the very day of the spring equinox. That means that the day of Ezra's departure, Sat 3 Apr 458 BC, was the 14th day of the first month (14 Spring), which is Passover on that calendar.
As has been published previously, the day of the Crucifixion, Fri 1 Apr AD 33, was the day preceding Passover on the Enoch calendar.^[13] Passover always falls on a Saturday on the Enoch calendar. The Friday Crucifixion completed exactly 490 years to the very day on the Enoch calendar, because the 491st year would have begun on Passover, 2 Apr AD 33.^[14]
Thus, the interval from Ezra's departure to rebuild Jerusalem to the date on which the Savior was cut off from life was exactly seventy weeks of years to the very day on the Enoch calendar.

2.4 AD 33 Crucifixion

The seventy weeks prophecy also becomes a strong witness of the date of the Crucifixion. There has been a controversy for years over whether the Savior died in AD 30 or AD 33, but there is no real controversy over when the seventh year of Artaxerxes occurred. The best modern dates for Artaxerxes match Newton's to the very year. The fact that the very day listed in the standard tables for the date of Ezra's departure exactly fits with the very day in AD 33, is compelling evidence that the AD 33 Crucifixion date is correct. Thus, Daniel's prophecy not only witnesses of the foreknowledge of God, it also helps resolve a long controversy about the exact date of the Crucifixion.

Daniel prevails over his adversaries.

2.5 Daniel Vindicated

The Book of Daniel has been under attack for centuries as not being authentic. The fact that this prophecy of seventy weeks was fulfilled to the very day on the Enoch calendar, which has only been understood recently, is a convincing vindication of the book's validity. The Savior quoted prophecies from the book (Mat. 24:15), which is also a very powerful endorsement. Even as Daniel was not hurt in the lions' den, he also emerges unscathed from attacks by critics.

3. Conclusion

Sir Isaac Newton provided the key to understanding the seventy weeks prophecy of Daniel. When one reckons from the day that Ezra left to rebuild Jerusalem (Sat 3 Apr 458 BC), to one of the two possible dates for the Crucifixion (Fri 1 Apr AD 33), the interval is almost exactly seventy weeks of years (490 years) on our calendar. When the Enoch calendar is used, then the separation of the two dates completes exactly seventy weeks of Enoch years, to the very day. This precise timing provides a strong witness 1) of God's foreknowledge of both dates, 2) of the authenticity of the Book of Daniel, and 3) of Fri 1 Apr AD 33 as the date of the Crucifixion of Jesus Christ. Truly the Lord has provided several witnesses of the key dates in the Savior's life.

ATUNCI CINE POATE FI MÂNTUIT?

„Lucrul acesta e cu neputință la oameni„, răspunde Domnul Isus.


Dacă Domnul Isus spune că mântuirea este exclusivă a Sa, de ce atunci atâția mincinoși pretind că ei oferă mântuirea, iar mulțimea fără nici-o cercetare înghite aceste găluşti?.

Poporul piere din ignoranță. „Tare vă mai rătăciți pentrucă nu cunoaşteți scripturile„

Nu pot să se răscumpere unii pe alți, și nici să-I dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării lor. Psalmul 49 -7.

Autismul creştin - Partea 1

Autismul creştin - Partea 2

POATE CINEVA SĂ ARE MAREA CU BOII ?

Amos 6-12.
Tot ce pare mai imposibil în materie de decadență poporul Israel a înfăptuit, aşa încât Dumnezeu, prin proorocul Său Amos, declară că judecătorii au prefăcut judecata în otravă și dreptatea în pelin.

Deși nimeni nu poate ara marea cu boii. Deoarece este imposibil, și tot atât de imposibil ar trebui să fie prefacerea dreptății în pelin, totuși la acest popor orice cădere a fost posibilă

NEOBIȘNUITUL TREBUIE SĂ DEVINĂ OBIȘNUIT

Matei 5-47

Ce este natural vine de la sine, dar Domnul Isus în Predica de pe Munte ne sugerează ca neobișnuitul să devină obișnuit, iar naturalul să fie înlocuit cu supranatural deoarece lumea are nevoie de ceva nou.

Este o provocare pentru noi de a ne cerceta dacă suntem sau nu creștini cu adevărat știind că în mod natural nimeni nu este creștin, fiind născuți și crescuți în păcat.

„Ce lucru neobișnuit faceți?„.

FURTUNI IMAGINARE CU EFECTE DEVASTATOARE

Există evenimente care nu se vor produce niciodată. Dar care ne devorează interiorul.

Iacov a fost devastat de gândul că după 20 de ani de înșelăciuni și peregrinări, va trebui să se întâlnească cu fratele său Esau. Geneza 33: 1-8.

A luat toate măsurile de precauție, a pus sclavii și sclavele în față iar pe Rahela, iubita inimi sale, a așezat-o la urmă ca la o eventuală confruntare să moară ultima.

Toate acestea nu aveau nimic comun cu realitatea evenimentului, iar întâlnirea a fost mai mult decât prietenească, sărutându-se când s-au văzut.

Rahela însă în această împrejurare moare prima, nu în lupta imaginară a lui Iacov , ci la nașterea lui Beniamin.

Un om gelos după o convorbire telefonică cu iubita sa care nu a putut vorbi prea mult, datorită unor circumstanțe justificate, a crezut că este trădat și aproape să facă infarct miocardic. În final află că iubita dusese la spital pe cineva bolnav grav și de aceea nu a putut vorbi mai mult la telefon. Această furtună imaginară însă nu a trecut fără urmări pe termen lung.

Să putem spune totdeauna ca cei trei tineri Evrei din Babilon : „Chiar dacă...... eu tot mă voi bucura„ (Daniel 3: 8-18)

„Pentru ce te mâhnești suflete și gemi înlăuntrul meu„ (Psalm 42) este cel mai binecuvântat monolog, e foarte bine câteodată să mai vorbim și singuri, altfel, furtunile imaginare sunt cele mai pustiitoare.

IUBIREA DE BANI ESTE RĂDĂCINA TUTUROR RELELOR.

1 Timotei 6 -10

Un avocat din Brașov și-a asigurat viața soției la suma de 140.000 de Euro. Pentru a putea beneficia el de acești bani, a plătit un criminal care s-o omoare, deși era asigurată pentru viață, și a omorât-o.

De fapt numai polița vorbea de viață, gândul lui era moartea. Criminalul fiind descoperit, și-a mărturisit fapta.

Cinismul care a întrecut orice limită, a fost când avocatul arestat, a cerut să fie judecat în libertate, ca să-i poată face cruce de marmură soției iubite.

Frază demnă de cartea recordurilor criminalității.

Şi acum: ce religie credeți că avea acest intelectual? Era drept credincios, adică Ortodox!

Religia care nu te schimbă trebuie neaparat să o schimbi tu, indiferent cum se numește.

Romania Brașov August 2011.

PREȚUIREA ADEVĂRATELOR VALORI.

Privește liniștit minunile lui Dumnezeu. Printre marile valori primite de la Dumnezeu cea mai importantă este lumina.

Câți ați auzit vreodată mulțumind special lui Dumnezeu, pentru lumina soarelui a ochilor și a sufletului a minții.

Lumina conține toată gama de peste 6000 de culori, pe care însă numai picăturile de apă o descompun, și așa apare curcubeul cu cele 7 culori de bază ale sale. ROGVAIV în realitate sunt 6000 de culori.

Pe pământ nimic nu are culoare proprie, ci moleculele constitutive la tot ce are culoare în jurul nostru, reflectă prin moleculele lor una, din miile de culori ce compun lumina.

Când nu mai e lumină nu mai este culoare, chiar lumina artificială este o minune. Noi ne bucurăm de această energie a electricității, dar nu o putem defini.

Locuitorii din emisfera Nordică trebuie să aștepte timp de 5 sau 6 luni ca să treacă noaptea polară, după care urmează o zi de tot atâtea luni.

Poate ei ne-ar învăța ce scumpă e lumina pe care noi o avem, fără însă a o prețui.

Ne-am născut în noaptea neagră a păcatului
și pentru cei mai mulți această noapte nu se sfârșește niciodată deoarece reprezentanții religiei în care s-au născut prin doctrine înșelătoare cum că botezul copiilor îi trece în lumină, și asta e totul deși, Lumina adevărată adică Domnul nostru Isus Hristos, de peste 2000 de ani a venit la noi, dar e ținută sub obroc, deoarece întunerecul produce pentru ei bani.

În prezența luminii are loc cel mai valoros proces ce se numește fotosinteză, adică absorbira bioxidului de carbon de frunzele pomilor arborilor, și eliberarea oxigenului de care avem nevoie în fiecare secundă.

Centura verde a planetei și în special zona Amazoanelor, din America de Sud reprezintă plămânul acestei planete albastre, acestei grădini pe care omul o degradează.

Fără lumină nu ar fi viață, iar ce se petrece în prezența luminii pentru viața biologică s-a petrecut pe Golgota pentru viața spirituală unde Mântuitorul a înghițit toată otrava bioxidului de carbon adică a păcatelor întregii omeniri din toate timpurile și locurile, oferind tuturor celor ce cred, oxigenul vieții veșnice.

Nimeni nu a putut pretinde pe drept că e Lumina lumii în afara Domnului Isus.

În pustia Sinaiului Evreii au ajuns într-un loc plini de șerpi veninoși, scorpioni. Acum pelerini sau muncitori din acele locuri poartă cu ei injecții împotriva scorpionilor.

Atunci Dumnezeu a spus lui Moise să facă repede un șarpe de aramă să-l pună într-o prăjină și toți cei mușcați să privească acolo, și privirea le dădea vindecarea. Era icoana prefigurativă a jertfei de pe Calvar, unde Domnul Isus a ridicat păcatul lumii. Ca lumina să poată răsări și în ținutul vieții noastre, trebuie și noi să facem ceva, să privim cu credință la Calvar.

Lângă Paris la 40 km. este muzeul inventatorului alfabetului pentru nevăzători Braille, pe care l-am vizitat. Acest om nevăzător a fost numit Profesor Universitar la Sorbona deoarece pentru sutele de milioane de nevăzători a oferit un mijloc de a citi cu degetele. În 1991 am deschis la București Societatea Nevăzătorilor din România „Dunărea„ ducând la Sala Palatului singura Biblie din lume pentru nevăzători cu trimiteri traducerea Cornelescu scrisă de un frate scump din adunarea noastră de la Tg-Jiu Petre Caminschi în 20 de ani având 70 de volume.

Dacă până acum am crezut că totul ni se cuvine și nu e nevoie să mulțumim lui Dumnezeu și pentru lumină sub toate cele trei reprezentări ale sale, măcar de astăzi să facem lucrul acesta.

COMUNICAREA: RUGAȚI-VĂ NEÎNCETAT.

Dumnezeu la început se întâlnea cu omul în făptura Sa în fiecare dimineață, de aceea Spurgeon, prințul predicatorilor spunea că ceasul de dimineață poartă aur în gură.

În dimineața în care Adam a lipsit de la această întâlnire, a încetat comunicarea recoprocă.

Între viță și mlădiță nu există intermitență nici măcar de-o clipă. La om o lipsă de comunicare cu oxigenul, mai mare de trei minute este fatală. Noi sântem vița pe care grădinarul o udă în fiecare clipă.

Saul putea întrerupe comunicarea cu Dumnezeu, Samuel nu. David putea întrerupe comunicarea cu Dumnezeu, fie în cazul Bat-Șeba fie cu numărătoarea, Natan, nu. Împăratul Ezechia putea să întrerupă comunicarea cu Dumnezeu cu ocazia vizitei solilor din Babilon, prorocul Isaia nu.
De aici se vede importanța prorocilor autentici în biserici.

În toate cele patru cazuri ca și în multe altele, vedem ce importantă este menținerea permanentă a comunicării cu Dumnezeu.

Iona pierzând comunicarea cu Dumnezeu aleargă pretutindeni, dar în zadar, el nu se redresează până nu reia comunicarea cu Dumnezeu, chiar în pântecele balenei.

Între noi mai ales acum putem comunica în multe feluri, dar cu Dumnezeu numai într-unul: și anume prin rugăciune.
Ștințific s-a demonstrat că fiecare creier are o lungime proprie de undă, pe care Eclesiastul la 3-11 o numește „gândul veșniciei„ ca o antenă pentru păstrarea permanentă a comunicării.

Cea mai cumplită perioadă de pe navele cosmice este atunci când la întoarcere întrând în atmosfera pământului, datorită căldurii excesive ce se produce pentru câteva minute se întrerupe comunicarea cu centrul de comandă.

Când Fiul pe cruce constată acea prima și ultima intermitență în comunicarea cu Tatăl, din cauza norului întunecat al păcatelor noastre, strigă îndurerat „Dumnezeul meu pentru ce M-ai părăsit„

Acolo în Patmos am realizat împortanța comunicării. Când Dumnezeu îl invită pe Ioan spunându-I „suie-te aici„, distanța infinită din grotă până la tronul lui Dumnezeu, pentru care mergând cu viteza luminii de 300 mii de chilometri pe secundă nici în 50 de miliarde de ani lumină nu ar fi putut ajunge, Ioan o parcurge într-o secundă.

Pentru noi copii lui Dumnezeu cel mai mare privilegiu este acela pe care l-a avut și Ioan, ca printr-o permanentă comunicare a rugăciuni șă ne putem desfăta, în fgăduințele Sale nespus de mari și scumpe prin care ne spune Petru ne facem părtași naturii firii Sale Dumnezeești; amin!

SENSUL UNIC DIN NOUL IERUSALIM.

„Când va veni poporul Domnului la Ierusalim de sărbători ca să se închine, cel ce va intra prin poarta de la miazănoapte, va ieși prin cea de la miazăzi și cel ce va intra prin poarta de la miazăzi, va ieșii prin cea de la miazănoapte. Nu trebuie să se întoarcă pe aceeași poartă„. Ezechiel 46-9

Magilor îngerul le-a spus acelaș lucru.
Făpturile vii din Ezechiel 10 făceau același lucru, adică fiecare făptură venită din cele patru puncte cardinale mergea drept înainte.

„Cine a pus mâinile pe plug nu trebuie să se mai uite în urmă„ spunea Domnul Isus. Am văzut pe malul Mării Moarte, prețul plătit de soția lui Lot pentru faptul că a privit înapoi.

Sensul unic din Noul Ierusalim ne învață că dacă nu vom învățăm a respecta acum sensul unic al vieții, nu vom putea niciodată ajunge acolo unde sensul unic nu se va mai putea învăța.

PRIVIRE, FRUMUSEȚE, SCHIMBARE 2 Corinteni 3-18.

„Suntem schimbați în același chip al lui din slavă în slavă prin Duhul Domnului„
Noi toți privim slava Domnului.

1. După cum Evreii din pustia Sinai au fost vindecați prin privirea la șarpele de aramă, la fel și noi toți privim cu fața descoperită la slava Domnului și suntem schimbați după chipul Său prin privire.
Privirea care atunci dădea sănătate acum aduce transformarea.

2. Frumusețea Sa devine frumusețea noastră, deoarece conform versetului din Osea 9-10 fiecare ajunge ca acela pe care-l iubește.

3. Schimbarea se face din slavă-n slavă prin Duhul Domnului.

MULȚI AU CREZUT VĂZÂND SEMNE DAR DOMNUL NU SE ÎNCREDEA ÎN EI. Ioan 2.23-25.

Domnul se încrede în cei ce se convertesc pentucă se văd păcătoși, nu în cei ce văd minuni, deoarece credința nu se bazează pe sentimente, ci pe lucrarea Duhului Sfânt.

Evident minunile confirmă prima caracteristică a Domnului Isus: „Îl vor numi minunat sfetnic, etc. (Isaia 9-6), și minunate sunt toate lucrările Sale. „

Ca Domnul să se încreadă în noi trebuie să vadă dincolo de sentimente, o pocăință bazată pe jertfa Sa supremă de la Golgota.

AXA FATA LUI CALEB,

spune soțului său să ceară izvoarele de sus, dar cum se dă jos de pe măgar cere dânsa. Iosua 15-16

Otniel probabil că i-a spus că trebuie să ceară ea în calitate de copil, el ca ginere putea fi refuzat. Noi nu ne rugăm în calitate de neamuri ci în calitate de copii, de aceea nu putem fi refuzați niciodată.

Axa prin definiție este un model de om care deși trăiește într-o lume dezaxată, are toate izvoarele și pe cele de sus și pe cele de jos, deoarece le-a cerut cu credință.

Tot ce nu avem, nu avem din cauză că nu am cerut, iar niciun nume nu e întâmplător în Biblie.

M-AM RUGAT DUMNEZEULUI CERURILOR, ȘI AM RĂSPUNS ÎMPĂRATULUI Neemia 2-4.

Cât de aproape este Dumnezeul nostru și cât de repede ne ascultă dacă cerem ceva după voia Sa: nici n-a avut timp împăratul să observe minunea.

La orice întrebare ce ni se pune să facem și noi la fel, să nu vorbim nimic de la noi, așa cum făcea Domnul Isus, cu atât mai mult când predicăm Evanghelia.

Vorbele noastre sunt transpirație, vorbele Sale sunt inspirație, vorbele noastre miros greu, ale Sale sunt parfumate.

INFORMAȚI DAR NETRANSFORMAȚI 2 Împărați 2

Când a trebuit să fie răpit Ilie de pe pământ ar fi dorit ca să fie singur în acel moment, dar el se găsea la Ghilgal cu robul său Elisei.

I-a spus lui Elisei să rămână acolo, deoarece dânsul merge la Betel. Elisei însă era nu numai informat dar și transformat, adică dispus să-l însoțească până la capăt.
Acolo este întâmpinat de fiii proroocilor care aveu un seminar teologic de cel puțin 50 de studenți care știau că în acea zi va fi răpit Ilie și-l anunță pe Elisei, crezând că dânsul nu știa acest lucru, dar deja dânsul nu numai că știa, dar chiar nu se mai despărțea de Ilie, deși din nou vrea să meargă singur spre Ierihon.

Am făcut acest drum lung dela Betel spre Ierihon cu mașina peste 200 de klm. Dar dânsul, pe jos.

Ca și la Betel, toți fiii prorocilor erau informați ca și părinții lor, spunându-i lui Eisei același lucru, anume că în acea zi Ilie va fi răpit.

Toți credeau, afară de Elisei, că acest eveniment este o problemă personală a lui Ilie
dar nu era așa.

A vrut să plece singur la Iordan, dar Elisei nu-l părăsește și acolo au venit iarăși 50 de tineri fii ai prorocilor care s-au oprit la o oarecare distanță de ei pe malul Iordanului. Cu mantaua sa Ilie despică apele Iordanului și trec amândoi.

Apreciind foarte mult perseverența lui Elisei îl întreabă ce dorește, și Elisei parcă cere imposibilul, „să vină peste mine o îndoită putere din puterea ta„ dar în loc de gelozie, din cauză că acesta vrea să fie mai mare decât el, îi spune că dacă mă vei vedea când plec, așa va fi, și așa fost.

Un car de foc cu cai de foc l-a luat în cer pe Ilie iar mantaua sa cade pe pământ, Elisei își rupe hainele și se îmbracă în mantaua lui Ilie cu o îndoită putere cum ceruse.

Este o prefigurare perfectă a ceeace se va întâmpla la venirea Domnului lui, când creștinii se vor afla în una din cele trei stări posibile.

1. Creștini care știu exact din Biblie ce se va întâmpla la răpire, adică foarte informați dar netransformați:
Niciunul nu a fost dispus să-l urmeze pe Ilie pe drumul lung și arzător al deșertului Iudeii.

2. Creștini care merg până la Iordan locul morții și învierii, chiar se botează dar nu trec dincolo:
„Dacă vrei să intri-n viață trebuie întâi să mori, omul vechi al tău să treacă prin ai morții reci fiori„

3. Creștinii simbolizați prin Elisei care au făcut din răpire un scop, nu o doctrină ieftină de spus altora:
Numai una din condiţii va fi aceea de a-L vedea, dar aceasta este posibilă doar pentru cei ce-L urmează pe Mire oriunde merge El.

Americanii au ajuns pe lună pe data de 20 iulie 1969, când se sărbătorește ziua Sfântului Ilie.

Parcă intenționat au vrut să înlocuiască răpirea cu aceste călătorii spațiale deoarece Domnul Isus nu mai este așteptat. Oricine are 20 de milioane de dolari, acum poate face o călătorie spațială cu naveta Sovietică Soiuz, și am văzut astfel de plimbări costisitoare.

Este paradoxal că prin Duhul au fost informați, dar procesul s-a oprit, fără a avea loc și transformarea proorocilor din cele trei localități.

Ei nu credeau proorocia pe care o vesteau, dovadă că după ce vine Elisei la ei aceștia devin complet necredincioși fiind supuși unei lucrări de rătăcire, cum spunea Pavel tesalonicenilor, încât se duc toți cei cincizeci să-l caute pe Ilie pe munți și prin văi, trei zile și trei nopți, întorcându-se obosiți și flămânzi.