Premiul

                      Am învățat astăzi un lucru foarte important de a nu vedea numai in mod negativ tineretul. Am fost în Ohio, un stat impresionant de evlavios. Acolo a avut loc un concurs de alergări. Primele două fete care erau concurente erau aplaudate, dar deodată, a doua a avut un șoc a căzut dar și aici am văzut frumusețea caracterului crestin admirată de tot globul.

Cea care conducea competiția, adică prima concurentă, a preferat să piardă locul numărul unu, oprindu-se să o ridice pe cea căzută, pe care a luat-o în spate și au ajuns împreună la linia de sosire.

            Rămâne în istorie ca model de compasiune și exemplu pentru cei ce calcă peste cadavre cat și pentru acei creștini vcare cred că vor ajunge singuri în cer.

Toată valoarea premiului și a gloriei ce i-ar fi oferit ajungerea singură la linia de sosire ar fi fost anulată, mai ales că nu era obligată de normele concursului să se oprească.

            Juriul pe drept a considerat-o câștigătoare, dar marele câștig a fost că lumea întreagă a văzut că se poate trăi demn și într-o lume nedemnă, dar pe care Dumnezeu o iubește atât de mult așa cum este ea.

  

„Îngerii copiilor văd pururi faţa Tatălui care este în ceruri”

Publicat de Catalin Grigore @ Apr 11 2012

Uncategorized

– Un dialog cu Constantin Aninoiu, pastor în cadrul Cultului Creştin după Evanghelie –

Cătălin Grigore: – Domnule Aninoiu, ne cunoaştem de mai bine de douăzeci de ani. Cred că tot într-o primăvară, prin 1990, ne-am întâlnit prima oară. Iată că după ani ne revedem în această ipostază. V-aş ruga să vă faceţi o scurtă prezentare.
Constantin Aninoiu: – Mă numesc Aninoiu Constantin, sunt de profesie expert contabil şi totodată studiez Biblia de şaptezeci de ani. M-am consacrat în timpul liber şi misiunii evanghelice. Sunt originar din Gorj, comuna Băleşti, şi am 83 de ani.
C.G.: – Spuneţi-mi, ce a însemnat să fii o persoană care împărtăşeşte astfel de convingeri religioase într-un regim comunist?
C.A.: – A fost o perioadă dificilă, am traversat o perioadă întunecată.
C.G.: – Spuneţi-mi câteva cuvinte despre convertirea dumneavoastră, cum s-a produs?
C.A.: – La 1 octombrie 1946. Am constatat din Biblie că toţi oamenii, indiferent de religie, se găsesc sub povara păcatului şi am avut această încredinţare.
C.G.: – Ce înţelegeţi prin convertire?
C.A.: – Convertire înseamnă pocăinţă. Domnul Iisus spune: „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!”
C.G.: – Ceea ce înseamnă că poţi să fii şi catolic şi ortodox şi protestant…?
C.A.: – Important este să trecem de la vorbe la fapte. Nu contează numele religiei, ci contează viaţa. Fiul lui Dumnezeu a venit să aducă viaţa…
C.G.: – Înainte de 1989, cei care practicau o altă religie erau numiţi de către comunişti pocăiţi. Era un cuvânt ofensator?
C.A.: – Da, se spunea că noi, cei care credem în Dumnezeu, suntem anacronici. Chiar în 1985 a venit Billy Graham, un mare misionar, consilierul lui Jimmy Carter. Atunci m-a a oprit Securitatea când ieşeam din Bascov, eram cu un magnetofon ca să înregistrez predica de la Sibiu. Am stat vreo zece ore pe la Securitate. În timpul anchetei au venit cu o scrisoare cu o ştampilă luată de la Poştă. Mi-au arătat că a sosit le ei o scrisoare prin care numitul Aninoiu Constantin merge la Sibiu ca să-l asasineze pe Billy Graham şi zicea: „noi, un grup de prieteni, anunţăm Securitatea ca să fie oprit de a merge acolo pentru a nu strica relaţiile României cu America”.
C.G.: – Era o scrisoare care avea autor real?
C.A.: – Nu. Era o scrisoare de fapt aberantă, că eu vroiam ca prin aceasta să nu i se mai dea României clauza naţiunii celei mai favorizate.
C.G.: – În ce an a fost asta?
C.A.: – În 1985, pe data de 13 septembrie.
C.G. – Care a fost baza acceptării vizitei lui Billy Graham în România?
C.A.: – Fusese în Rusia şi dacă-l acceptaseră ruşii să evanghelizeze, atunci a solicitat şi a fost acceptat să vină şi în România. Şi cu ocazia asta a vizitat, a stat o săptămână…
C.G.: – Ce a reprezentat pentru oamenii credincioşi din acea vreme vizita sa?
C.A.: – S-a prezentat o casetă în care Ceauşescu a fost informat că numai câţiva oameni au participat, că nu a fost nici un fel de eficienţă pentru Billy Graham. Aşa a acţionat Securitatea. Atunci Ceauşescu a cerut caseta de la Ambasada Americii şi când a văzut mulţimea care a ovaţionat şi l-a ascultat în toate acele oraşe i-a dat afară pe cei care-l minţiseră că Billy Graham n-a făcut nimic în România.
C.G.: – Ce are România deosebit, comparativ cu alte locuri prin care aţi călătorit?
C.A.: – Aici sunt multe de spus, în sensul în care sunt foarte mulţi care călătoresc şi nu-şi cunosc propria ţară. Înainte de a merge să văd lumea mi-am văzut ţara şi, cu toate că am fost invitat să rămân fie în California, fie în Chicago, fie în alte locuri, am revenit aici. Nu înseamnă să fii neapărat naţionalist, însă legătura pe care o avem în ţară cu prietenii, cu biserica, nu poate fi înlocuită. Apoi adaptarea nu este aceeaşi, trebuie să pleci de tânăr. Nici o altă ţară nu poate fi patria. Patria e una.
C.G.: – Cum aţi defini patria?
C.A.: – Locul în care ai deschis ochii şi pe care-l iubeşti.
C.G.: – Într-o seară, v-am văzut la televizor; aţi vorbit despre binefacerile rugăciunii, amintind despre faptul că rugăciunea, când este făcută de către un copil, este ascultată. Vorbeaţi despre unul dintre copiii dumneavoastră şi despre soţia care murise… Ne puteţi spune?
C.A.: – Da, am scris şi o carte, „Mărturii de la porţile Cerului”. Am învăţat cu ocazia decesului primei soţii că orice rugăciune, dacă vrei să fie ascultată, să fie făcută de un copil. Chiar dacă noi nu suntem ascultaţi, se zice că îngerii copiilor văd pururi faţa Tatălui care este în Ceruri
C.G.: – Şi aţi simţit în acel moment?
C.A.: – Da, am văzut şi împlinindu-se.
C.G.: – În ce sens?
C.A.: – În sensul că se pregăteau să o spele, să o îmbrace şi, datorită rugăciunii noastre, într-o cameră alăturată, soţia şi-a revenit şi a mai avut câteva conversaţii importante, văzuse deja tunelul…
C.G.: – V-aţi dat seama?
C.A.: – Da, şi a zis să nu o mai întorc niciodată de pe drumul pe care pornise pentru că e prea frumos.
C.G.: – În ce an era asta?
C.A.: – În 1970, 1 aprilie…
C.G.: – Deci era într-o vreme când nu apăruseră cărţile despre moarte clinică ale lui Raymond Moody…
C.A.: – Nu, nu se ştia nimic despre moartea clinică.
C.G.: – Moartea este un subiect pe care-l evităm de obicei, deşi face parte din traiectoria noastră. Ştiu că mama dumneavoastră a murit la vârsta de 96 de ani. A anticipat, a ştiut?
C.A.: – Da. Mama avea premoniţii, a ştiut exact ziua. Nu numai că ştiut-o, dar s-a şi pregătit. Seara, când a servit ultima masă, aşa a spus sorei mele, care era acolo, şi mai erau şi alţii de faţă: „pentru mine este ultima masă, de acum mâncaţi voi şi fiţi sănătoşi”. Şi i-a binecuvântat pe toţi nepoţii cu o zi înainte de a pleca.
C.G.: – Ce înseamnă pentru dumneavoastră moartea?
C.A.: – Biblia nu foloseşte pentru creştini cuvântul moarte, ci adormire. În limba greacă, cuvântul cimitir se numeşte dormitor. În Biblie, când a murit Lazăr, Mântuitorul a spus: „Lazăr, prietenul nostru, doarme”. Deci moartea este continuarea vieţii, dar pe alt plan. În Epistola Apostolului Pavel către Efeseni se spune: „Deşteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morţi şi Hristos te va învia. Noi ne apropiem de sărbătoarea Învierii; în sens spiritual, ea nu are loc decât pentru cei care cred în Domnul Iisus. Apostolul Pavel, la Romani, capitolul 7 spune că „cine a murit de drept, a fost eliberat de păcat”.

Imperativul cerului.

              Nu este alt nume dat oamenilor în care trebuie să fiţi mântuiţi. Faptele Apostolilor 4-12.

            Noi ştim mijloacele de transport au staţii obligatorii şi facultative. Pentru noi ca oameni muritori pe acest pământ trebuie să ştim de a ne opri şi a înţelege că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi.

            Din punctul de vedere al Său e clar, trebuie să fie clar şi pentru noi deoarece este o problemă pur personală, imperativul cerului este convertirea, aceasta nu este capriciul unor oameni.

ARTA DE A DISTINGE ÎNTRE UMBRE ȘI REALITĂȚI .................... 2 UMBRA LUCRURILOR VIITOARE

Cei patru calareti ai Apocalipsei

      „Nimeni să nu vă judece cu privire la mâncare sau la băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, trupul sau realitatea este Hristos„ Coloseni 2. 16-17.

      Tot ce face parte din lucrurile dintâi, adică tot ce este acum în ceruri și pe pământ, vor pierii și nu se va mai găsii loc pentru ele.

      „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi, și pământul dintâi, pieriseră și marea nu mai era„Apocalipsa 21-1.

      Astronomii declară că multe planete au fost descoperite datorită umbrelor lor, dar ei nu au rămas la umbre ci au ajuns la realitatăți.

      Numai Apostolul Ioan în Patmos în totalitate și Moise în parte pe Sinai, au văzut realitățile, noi toți ceilalti vedem numai umbre, și pe drept se numesc umbre, deoarece trec.

      Iată cele două caracteristici ale umbrelor.

      Ele reprezintă partea întunecată a realităților ce se află numai în prezența luminii divine, și ele totdeauna trec.

      De aceea  toți înaintași noștrii, ne spune Pavel în Evrei 11 doar au salutat aceste lucruri de pe pământ și le-a urat de bine, de departe, mărturisind că sunt străini și călători, fiind în căutarea altei patrii.

      Văzând că sunt umbre, nu au mai contat pe ele cum fac cei mai mulți.

      Marele nostru poet, Eminescu în decepțiile sale a declarat:

      „Și în farmecul vieții nu știam că-i tot aceea,    

      De te reazimi pe o umbră, sau de crezi ce-a zis femeia„

      „Ce suntem noi Doamne umbră și părere,

Un suspin de-o clipă și apoi tăcere.

      Ce ușor ne-aduce și ne ia pământul,

Izvorâm ca apa, și plecăm ca vântul„ Traian Dorz.

      Dacă toate sunt umbre nu le voi putea descrie în câteva cuvinte, dar voi menționa câteva.

      Sănătatea, tinerețea, frumusețea, când le avem din plin, niciodată nu putem crede că trec, deși toți vedem la alții că așa este, pe noi totdeauna ne excludem.

      Marele împărat Solomon, al treilea împărat al Israelului, a fost singurul om de pe acest pământ, care a putut avea tot ce a dorit.

      Case grădini tot felul de pomi argint și aur turme de oi cirezi de boi și desfătarea fiilor oamenilor o mulțime de femei.

      Toate acestea s-au dovedit a fi umbre, definindu-le ca fiind deșertăciunea deșertăciunilor, „vanitas vanitasum vanitas vanitatesum„

Planeta noastră este definită în Psalmul 23 ca fiind Valea umbrei morții.

      „Chiar dacă ar fi să trec prin valea umbrei morții, nu mă tem de nimic căci Tu ești cu mine„ vers 4.

      În psalmul 84 planeta tera este numită Valea Plângerii, care în Ebraică se numește Valea Beca o vale, aproape de Ierusalim pe care creștinii din punct de vedere spiritual, o transformă într-un loc plin de izvoare și ploaia timpurie o acopere cu binecuvântării cum spune psalmistul.

IMPRESII DE CĂLĂTORIE DIN EGIPT, DARUL NILULUI.

      Publicat intai in: http://www.orizontcrestin.org/index.php?option=com_content&view=article&id=205:impresii-de-cltorie-din-egipt-darul-nilului&catid=46:articole&Itemid=70  



    
      Un loc încărcat de istorie și mistere, Egiptul leagănul civilizației antice, continuă să atragă și să fascineze, mai mult ca oricare alt loc de pe acest pămînt.

      Am ajuns acolo în Hurgadha locul de naștere a lui Hur pe malul apusean al Mării Roșii, cu un grup din Biserica noastră și sora Zizi Diaconescu din Chicago.

      Brendul Egiptului î-l reprezintă piramidele, singurele supraviețuitoare, din cele 7 minuni ale antichității, în prezența cărora orice om este obligat să-și recunoască micimea sa.

      In special piramida Keops, ascude în construcția sa date astronomice aritmetice profetice, ce depășesc orice imaginație.

      Tot timpul am crezut că numărul de aur 1,618 a fost  descoperit de Fideas, dar am constatat că mai înainte cu 2000 de ani, Egiptenii î-l foloseau la construcția piramidelor.

      Piramidele sfidează timpul, iar tehnica modernă nu ar avea cutezanța să le imite vreo dată.

      Piramidele ca dealtfel tot Egiptul, pentru noi copiii lui Dumnezeu au valoare, deoarece se intersectează cu Biblia, fiind descrise în cartea proorocului Isaia 19-19.

      Am avut bucuria să primesc de la fratele Moisecu din Arad cărțile sale din 1946 privind studiul piramidei Keops pe care a considerat-o Biblia de piatră a României, cu care am colaborat toată viața, până la trecerea sa la Domnul.

      A fost unul din cei mai mari piramidologi ai lumii care a descoperit cifrul piramidei 282, prin care a deslegat multe enigme ascunse în ea.

      După ce am văzut ceva din măreția Egiptului, respect mai mult această țară în care cei mai mulți oameni ai lui Dumnezeu începând cu Iosif au găsit acolo un refugiu binecuvântat,despre care au fost scrise multe cărții.

      Dar cel mai important lucru este că acolo Domnul nostru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost ocrotit de ura lui Irod, și am văzut în subsolul Biserici Nativității din Betlheem oasele copiilor uciși de acesta, contemporanii Mântuitorului.

      După 2000 mii de ani, am găsit în Egipt copii ai lui Dumnezeu, care se considerau urmașii Celui ce a fos protejat de Egipteni.

      Printre altele vreau să spun cititorilor acestei spirituale reviste gândul cu care am plecat văzând Sfinxul protectorul piramidelor, situat la intrarea pe acest platou al piramidelor.

      Sfinxul cu o lungime de 75 metri și o înălțime de 25 de metri,

ce se crede că a fost construit de fiul lui Keops, are cap de leu și trup de animal de leu.

      Indiferent cine l-a construit și cum a fost cioplit în muntele de piatră, el oferă o extraordinară realitate a faptului, că orice om neconvertit are chipul de om, dar restul este animal.

      Numai tripla noastră componeță, poate transforma și împlini menirea divină a omului  adică de a fi trup suflet și duh, și aceasta numai prin convertire.

      Vegetația din ținutul Gosen este unică și luxuriantă, acolo totul este unic, dar tocmai acolo sa format timp de 430 de ani poporul Israel.

      Cartea și cele două filme de pe ambele maluri ale mării Roșii, va putea competa, cât de cât imaginea Egiptului, iar noi am avut bucuria că în marea Roșie, am făcut și două boteze Noi Testamentale.

      Am trecut peste Canalul de Suez în partea răsăriteană

 a Egiptului și am ajuns la Elim prima Oază după multe ore de mers prin deșert.

      După mii de ani și astăzi, cum se poate vedea din albumul acestei călătorii, localitatea se numește Moses Pool, un loc plin de ivoare și de finici, mai mult decât 12, și decât 70 de finici căci deșii am vrut să-i număr, nu am putut, simbolul celor 12 apostoli și 70 de ucenici.

      Apoi după alte multe ore am ajuns la Sinai un munte de 2300 metri, și despre care vreau să spun doar două lucruri deși despre el au fost scrise cărții întregi.

      Acolo este locul unde slava și puterea lui Dumnezeu au descoprit micimea oamenilor mari.

      La cererea poporului Aaron face vițelul de aur.

      După ce Dumnezeu dăduse cele 243 de versete ale legii lui Moise și lui Iosua, pe munte, î-i spune lui Moise să se coboare repede căci poporul se stricase.

      Moise se coboară aruncă tablele legi arde vițelul de aur aurul dvine cenușe care o aruncă pe fața lacului și le spune să-i bea apa cu cenușe.

      Am făcut o fotografie pe malul lacului respectiv, ca amintire a faptului că toată bogăția lumii, va deveni cenușe, și aceasta va fi hrana lor pentru vecinicie.

      Al doielea gând l-am imortalizat în următoarea fotografie, ce am pus-o pe ultima copertă a cărții, a unui vițel rămas sculptat în stâncă nu de mâna omului ci de mâna lui Dumnezeu, ca lecție pentru generațiile viitoare de a nu aduna comori pe pământ, care devin cenușe, și că singura valoare cu circulație în Noul Ierusalim este  sufletul nemuritor, răscumpărat prin jertfa Mielului de pe Calvar

                           

Pastor-Constantin Aninoiu Pitești           

                    8 sept 2010

NIMIC DIN MÂNA NIMĂNUI

1 Sam 12-4.

Mormantul proorocului Daniel la Nabi samwil - Israel

 Marele prooroc și judecător din Israel, Samuel, este printre puținii judecători din lume care înainte de a pleca de pe pământ a făcut un bilanț al vieții și a putut spune în fața multor martori, declarația de mai sus.

Această declarație ar trebui înscrisă în toate codurile omenirii, în care adevărul s-a poticnit în piața de obște.

CINE NU STRÂNGE CU MINE RISIPEȘTE

Domnul Isus vorbește despre două feluri de activități omenești, și anume active și pasive.

Cine nu este împotriva noastră este pentru noi, ca activitate pasivă spune Domnul Isus fiului Tunetului, adică lui Ioan, care văzând că un om scoate demoni în numele Său l-a oprit că nu venea după ei.

Ca să ajungi din fiul Tunetului un fiu al iubirii este un drum lung ce nu poate fi parcurs singur niciodată, dar cu Domnul totul e posibil.

A doua lucrare este activă și anume de a strânge împreună cu Domnul.

Ce înseamnă a strânge împreună  cu Domnul ?

„Ierusalime, de câteori am vrut să strâng pe copii tăi cum își strânge cloșca puii sub aripi„ adică adică practicarea iubirii frățești. Matei 23: 37.

Noi toți vorbim de dragoste, dar de la vorbă la faptă este iarăși un drum lung.

Cine nu strânge cu Mine risipește și este foarte adevărat că cei ce nu se adună se risipesc.

Când cloșca vede uliul are un glas specific de pericol de alarmă, și puii cei risipiți imediat aleargă sub aripile sale.

BETLEEMUL CENTRUL PLANETEI ȘI AL ISTORIEI.

După 500 de ani de tăcere din vremea lui Maleahi, apare întruparea Cuvântului Logosul divin la împlinirea vremii.

„Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr„ Ioan 1-14

Betleemul acum pe teritoriul Cisiordaniei l-am filmat, este un oraș frumos pe o colină frumoasă unde pe  

ruinele grotei de altădată în care se află mai multe încăperii înclusiv staulul, împăratul Constantin cel Mare a construit o mare Bserică ce are 44 de coloane cilindrice pe care Cruciații în secolul al 12 au reamenajato.

Îmăratul Octavian Augustus a decretat efectuarea unui recensământ și Iosif logodit cu fecioara Maria au părăsit Nazaretul Gaileii unde locuiau pentru a se încrie la recensământ în cetatea lui David din care se trăgea, sosindu-i sorocul Maria a născut acolo într-un grajd deoarece în casa de poposire nu mai era loc. Din acel moment se petrec lucruri unice și speciale ce marchează antrenarea întregului cosmos, la acest eveniment.

1 O fecioară naște un copil de parte bărbătească pe cale supranaturală contrar tuturor legilor omenești fără participarea celor 23 de cromozomi ai vreunui bărbat.

Cel veșnic întră în timp, iar spiritul în materie și apare astfel Fiul lui Dumnzeu ale cărui zile încep să fie numărate, ca primul înscris în analele istoriei și ale recensământului lui Augustus care a oferit Romei așa numita „Pax Romana„ pentru 40 de ani. Prințul Păcii de la care a și început numărătoarea anilor pe planeta noastră oricare ar fi părerile oamenilor despre nașterea Domnului Isus atunci când vorbește Dumnezeu în istorie oamenii trebuie să tacă este devenind nu numai Fiul lui Dumnezeu ci și Fiu al Omului.

„După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci în multe rânduri și în multe feluri Dumnezeu la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul„  Evrei 1. 1-2.

Acolo și atunci istoria profană a lumii neamurile din care și noi facem parte se intersectează cu istoria divină a Bibliei, care pe tot parcursul celor 4000 de ani a îndreptat privirele spre acest moment.

„Boul își cunoate stăpânul și măgarul ieslea„ ne spune Isaia cap. 1

Boul animal curat și măgarul animal necurat se întâlnesc la ieslea din Beteleem, locul și timpul când apare Prințul Păcii.

2 Primi participanți sunt îngerii care formează un cor demonstrând că evenimentul nu este ceva numai pentru pământ ci și pentru cer.

3 Păstori care făceau de straje în jurul turmei reprezintă oamenii simpli și păstori lor spirituali care au grijă de turmă.

4 Cei 3 magi din Răsărit acolo unde s-a născut astronomia vin la Ierusalim cu daruri și după numărul darurilor aur smirnă și tămâie a fost considerat și numărul magilor deoarece în Biblie nu este scris numărul lor vin pentru a se închina marelui Împărat de curând născut.

Ei care stăteau pe ziguratele cetăților din Babilon și urmăreau harta cerului, au văzut Steaua despre care vorbise prorocul Balaam cu aproape 1000 de ani în urmă când spunea: „ÎL văd dar nu acum ÎL zăresc dar nu de aprope o Stea răsare din Iacov„ nu știm dacă ei cunoșteau profeția, dar erau inspirați de Dumnezeu și au pornit pe lungul drum plin de peripeții urmând Steaua spre Ierusalim.

Unii pretinși savanți afirmă că a fost vorba de cometa Haley pe care am văzut-o și eu în 1997, având o perioadă de 27 ani de apariție cu regularitate, dar cometele nu pot fi confundate cu stelele înțelegere pentru care nu trebuie să astronom sau savant.

Nașterea Domnului Isus a fost un eveniment cosmic, și cerul a trimis mesajul său prin cei 3 magi.

5 Un mare poet Latin Vergiliu în anul 40 născut în anul 90 înainte de Domnul Isus care a murit în anul 17, a scris 63 de versuri în egloga a patra în care a scris că după trcerea epocii de aur de argint de bronz și de fier, perioade descrise în visul lui Nebucadnețar Daniel 2, o fecioară va naște un împărat care va salva națiunea Sa și lumea  întreagă înaugurând o nouă perioadă ce se va numi epoca de aur a istoriei lumii.

Nașterea Domnului Isus la care a participat așa cum am arătat mai sus toate categoriile de ființe beneficiare ale acestui eveniment reprezintă cea mai elocventă dovadă a iubirii infinite a lui Dumnezeu care a dorit ca frumoasa noastră planetă albastră credem unică în univers, să nu fie o anexă a universului, ci un loc paradisiac de culoarea cerului.

UN COPIL SUS PUS PĂRINȚILOR SUPUS CE SE CHEAMĂ ISUS.

 Luca 2-51 EL CREȘTEA ÎN ÎNȚELEPCIUNE ȘI STATURĂ. 

REGULA NUMĂRULUI DE AUR.

Multă vreme am crezut că Euclid părintele geometriei a descoperit numărul de aur, dar după ce m-am întors în 2010 din Egipt de la piramide am descoperit că acum 5000 de ani în urmă la construcția piramidele deja acest număr era cunoscut, Euclid redând numai formula.

În tot ce este frumos natură, construcții, sculptură, arhitectură, pictură, tâmplărie, mecanică, educație etc. secretul constă numai în respectarea numărului de aur.

La Paris a apărut o lucrare o carte detailată privind înțelegera acestui număr de aur, dar nu este acum timpul pentru aceasta deoarece scopul este de a urmări întruparea acestei perfecțiuni, în persoana Domnului Isus despre care psalmul 45 vers 2 scrie cu referire profetică la persoana Sa:

„Tu ești cel mai frumos dintre oameni„ .

Regula numărului de aur este o perfectă armonie între componente.

Doctorul și Evanghelistul Luca este singurul dintre Evangheliști, care a constatat și a prezentat armonia ce a a caracterizat persoana Domnului Isus, ce trebuie să constituie modelul fiecărui om de pe această planetă, dacă dorește să-și înțeleagă adevărata vocație,

„Domnul Isus a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare„. 1 Corinteni 1-30

Armonia numărului de aur la oameni, constă în raportul perfect dintre statura spirituală și înțelepciune.

TRANSFORMAŢI - Chicago, Septembrie 2011

O SINGURĂ FLOARE DE PE ACEST PĂMÂNT, SE MIȘCĂ TOATĂ NOAPTEA, ÎN FUNCȚIE DE UNGHIUL SOARELUI! ESTE FLOAREA SOARELUI.

Cel mai frumos exemplu, dacă vrem să fim o floare a Domnului, ne este oferit de această floare care se culcă, dacă putem spune așa, totdeauna spre apus dar se trezește totdeauna spre răsărit, până când înflorește totdeauna fără excepție, cu fața spre răsărit rămânând așa până la cules.



În această lungă noapte a timpului, să urmărim pașii Domnului Isus, singurii care poartă belșugul - Psalmul 65, până va răsări la orizont, Domnul nostru Isus Cristos, Luceafărul Strălucitor de Dimineață prefigurat de planeta Venus.

Dacă o floare poate să urmeze clipă de clipă pe Creatorul său, cu atât mai mult noi care suntem mai de preț decât toate florile și păsările, ne spune Domnul Isus în predica de pe munte, să urmăm clipă de clipă pe Creatorul nostru.


Trei lucruri foarte importante putem învăța de la această floare.

1. Seamănă întocmai cu acela pe care-l iubește și-l urmează.

Această floare a căpătat întru totul frumusețea aceluia al cărui nume îl poartă, nu ar avea nici-o valoare numele dacă nu ar corespunde realității.

Mulți poartă numele Domnului Isus, deoarece numele de creștini, vine de la latinescul cuvânt Cristianos adică Hristos în noi și tocmai pentru aceea primilor convertiți din Antiohia pentru prima dată li s-a dat numele de creștini.


2. Floarea soarelui nu are ca alte flori propria lor viață sau direcție, ci viața și direcția Aceluia după care se numesc.

Prorocul Isaia ne spune în capitolul 53 că fiecare om are propria sa cale și fiecare își vede de drumul lui.


Mă găseam la o intersecție de drumuri spre două adunări, și nu știam la care să mă duc.


Am deschis Biblia și unde am aruncat ochii scria: „du-te spre miazăzi„ Fapte 8-26 și ducându-mă acolo a fost foarte bine.


Oricine vrea să facă numai voia Domnului totdeauna va găsi calea Sa.


Nu există vânt favorabil, decât pentru cei ce au o țintă precisă.


„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă vede că duc la moarte„

Toate drumurile pot duce la Roma, dar spre cer e unul singur și sigur. Ioan 14-6

3. Alergarea permanentă zi și noapte după soare a acestei flori se oprește odată pentru totdeauna atunci când înflorește totdeauna spre răsărit.


Alergarea noastră împreună cu Domnul se va sfârșii, când viața va înflorii pentru veșnicie, la cel din urmă strigăt al trâmbiței lui Dumnzeu în veșnica dimineață fără nori a cerului.