„Eu întocmesc lumina.” (Isaia 45:7)

Merită să ne oprim asupra acestui subiect. Nimic nu pare mai natural ca lumina, dar lumina este un produs din combinația celor șapte culori de bază și cele 6000 de culori suplimentare.

Cea mai bună doctrină într-o lume plină de confesiuni este doctrina luminii care, „fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit”, străbate totuși tot pământul. (Psalmul 19)

Cel ce este Lumină, întocmește lumina. „Prin lumina Ta vedem lumina.” (Ps 36:9)

„Ochiul este lumina trupului.” „Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă?”

Dumnezeu a zis: „Să fie lumină” și a fost lumină, dar această lumină a fost înainte de fi fost soarele deoarece soarele apare în ziua a patra a creațiunii.

Deocamdată avem de-a face cu trei situaţii în care întâlnim lumina:

1.  Prima lumină despre care vorbește Biblia este lumina din prima zi a creațiunii şi care nu este legată de astrele cerești.

Această lumină este prima creație, iar în prezența ei au loc şi celelalte creațiunii pe zile şi acestea nu sunt zile astronomice, nefiind soarele, ci ere sau economii de timp foarte mari, poate chiar de milioane de ani, în care Dumnezeu a pregătit toate resursele minerale și naturale de care oameni aveau nevoie pe pământul ce li s-a dat să trăiască.

2.  A doua lumină este lumina soarelui, lumină de care depinde toată viața biologică a planetei. Omenirea  generează numai bioxid de carbon care este neutralizat prin procesul de fotosinteză din zona vegetală ce eliberează oxigenul şi care are loc numai în prezența luminii.

Centura verde a planetei, ca de altfel toată vegetația, prin frunze consumă otrava noastră, oferindu-ne oxigenul atât de necesar vieții.

3.  A treia lumină este lumina de natură spirituală, iar această lumină este Domnul Isus - singura ființă care S-a autodefinit atunci când a zis „Eu sânt lumina lumii!”

    De asemenea cuvântul folosit de Biblie pentru lumină

este același și pentru lumina ochiului, adică întocmit.

    Am ajuns pe lună, iar astăzi a fost simulată ajungerea

pe Marte, dar nu am reușit să facem o picătură de sânge sau un ochi artificial.

    Ca omul să poată vedea lumina Dumnezeu, atunci

când a creat omul, la întocmirea ochiului, a trebuit să combine miliarde de funcții celulare şi mușchiulare care continuă să uimească şi astăzi pe toți cercetătorii. De fapt, tot organismul nostru este un microunivers, dar ochiul prin excelență este un univers de necucerit.

    Sincronizarea este cuvântul cheie în toată creația lui

Dumnezeu.

Ce valoare ar avea muzica sau simfonia astrelor sau cântecul pasărilor, cum spunea Flamarion,  dacă nu am avea simțul auzului? Ce valoare ar avea parfumul florilor dacă nu am avea miros? Ce valoare ar avea infinitele miresme ale plantelor sau gusturi ale legumelor şi ale fructelor dacă nu ne-am putea bucura de toate?

    Şi fără lumina ochilor viața nu ar avea nici un sens sau

nici un farmec pe pământ!

    Dumnezeu Și-a încoronat opera Sa universală, în ziua

a șasea, atunci când a sincronizat tot ceea ce a creat cu omul - capodopera creațiunii Sale, apoi ne spune să intrăm în odihna Sa.

    După cele șase zile, care pot fi miliarde de ani de

gânduri proiecte și fapte, ne spune: „Dacă umblăm în lumină, după cum El însuși este lumină, avem părtășie unii cu alții și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)

    Dacă nu înțelegem toate cele trei aspecte ale luminii,

vom rămâne veşnic în întuneric.

    Edison, cel ce a descoperit becul, a făcut 1000 de

încercări pentru a reda lumina artificială, lumină de care ne bucurăm atât de mult astăzi, dar și aceasta este totuși o minune pe care, deși o stăpânim, nu o putem defini.

    Marele filozof German Goethe, la moartea sa din 22 martie 1832 a zis: Licht, mehr Licht „Lumină, mai multă lumină.”, dar nu lumină de ceară - cum se practică acum, , ci lumină divină.

    „Oricine crede în Mine, a spus Domnul Isus, nu va

umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”

Judecata celor ce poartă haine străine. (Țefania 1:8)

Nu am văzut și nu am auzit nici o interpretare teologică a acestui verset.

       Ce înseamnă înaintea lui Dumnezeu a purta haine străine?

       Prima interpretare pe care am dat-o în tinerețe a fost că nu trebuie să cumpăr haine în rate sau pe datorie -  nefiind plătite, nu erau ale mele. Acum, însă, cred că poate fi vorba și de faptul că orice comportament contrar voiei lui Dumnezeu constituie un delict în domeniul spiritual.

       Când soția lui Ieroboam se duce travestită, adică îmbrăcată nu ca soția unui împărat, ci ca o oarecare femeie, ca să-l întrbe pe proroc dacă-i va muri copilul, acesta, auzindu-i pașii şi înainte de a o vedea îi spune:  „intră nevasta lui Ieroboam, pentru ce vrei să te dai drept alta?”

       În aceste vremuri finale ale istoriei umane, unul din mijloacele prin care cel rău (şi care nu merită să fie scris cu majuscule) este tocmai acest comportament de travestire, prevăzut de Domnul Isus când a vorbit la adresa unor feţe bisericești numindu-le lupi răpitori, deşi vin îmbrăcațe în piele de oaie, iar altădată îi numeşte morminte văruite.

       Este un pericol general duplicitatea și, poate, tocmai de aceea Dumnezeu a declarat cameleonul drept o ființă necurată, chiar dacă este creația Sa deoarece  își schimbă culoarea după mediul în care se află.

       Simon a vrut să treacă în fața bătrânilor Bisericii un creștin mai spiritual decât era în realitate și, după ce a vândut o moșioară, a venit să dea banii toți - a zis el -, comunității creștine, deși oprise ceva din ce era al lui;  putea însă să-i oprească toți și nu pățea nimic, dar a mințit şi a murit pe loc, și el și soția – şi asta pentru că au vrut să apară altfel de cum erau, îmbrăcând o haină străină.

       Dacă David meregea la Goliad cu armurile lui Saul, cu hainele străine date de acesta, categoric era omorât de Filistean, dar el a mers cu praștia și trăistuţa sa de cioban în care avea cele 5 pietricele: „Nu te teme, crede numai” și astfel a salvat tot poporul de la pierzare.

Cuvântul  ipocrit vine de la cuvântul grecesc mascat,  om care nu este cum pare.

       Orice creștin poate deveni cretin ori de câte ori poartă o haină străină, o haină care nu-i aparţine, o imagine falsă,  diferită de ceea ce pretinde el a fi. Dumnezeu a dat omului cuvântul, spre deosebire de tot restul ființelor, pentru a spune exact ce gâdește, dar acum la modă este a folosi cuvântul tocmai pentru a ascunde gândurile, intenţiile.

       Hainele străine ce vor fi judecate de Dumnezeu pot fi găsite în multe alte domenii.

       Toate lucrurile din Ierihon erau date spre nimicire, dar o manta din Șinear foarte frumoasă, de origine Babiloniană, l-a atras pe Acan. Dorind să aibă o haină străină, a câștigat de fapt moartea.

       Din Eden, Dumnezeu a făcut haine de piele, având la bază o jertfă prefigurativă a hainei mântuirii prin jertfa Domnului Isus. Adam și Eva au avut propria lor inițiativă -  a frunzelor şi a faptelor ca îmbrăcăminte.

       La nunta fiului de împărat un om a venit cu hainele proprii, deși ţinuta era oferită gratuit invitaților, dar imediat a fost scos afară și judecat pentru haina străină a momentului.

       Cu cât ne vom cerceta mai mult și vom intra în noi înșine, cum spune prorocul Isaia 44:19, cu atât mai mult vom descoperi că toate locurile dosnice din țară „sânt pline de bârloage de tâlhari”.

Ţara ce s-a născut într-o zi.

Bustul lui ben Gurion pe aeroportul din Tel Aviv

Isaia 66-8.”Se poate naşte o ţară într-o zi”?

            Israel este singura ţară care sa născut într-o zi, exact cum se întreba proorocul cu 2700 de ani înainte. Multe ţări ale globului au zilele lor naţionale şi o istorie a lor, dar data de 14 mai 1948 orele 10, când vreun conducător de pe vremea Macabeilor nu se mai văzuse în Israel. Ben Gurion anunţă O.N.U.ca să ia cunoştinţă de constituirea noului stat, Israel, fără a mai cere  aprobarea protectoratului Britanic aşa cum prevedeau uzanţele diplomatice.

            Era un pas important în programul lui Dumnezeu pentru această planetă.

Îndatorările învoirii. Ieremia 34-19.

Ieremia 34-19.

            Multă vreme nu am înţeles viţelul lui Avraam despicat în două din Geneza, dar după sute de ani vine Proorocul Ieremia şi explică totul.

            Acolo Dumnezeu a făcut un legământ cu poporul Său care înainte de a se naşte ne spune proorocul că a trecut printre jumătăţile viţelului.

            Întregul popor era cuprins în legământul lui Dumnezeu cu Avraam, ca o prefigurare a faptului că noi am fost cuprinşi înainte de a ne naşte în planul de îndurare. În acel legământ tema principală a fost slobozenia poporului Israel din sclavia Egiptului, unde urma să stea 400 de ani.

            Poporul nu avea voie să aibă sclavi dintre fraţii lor, dar cu toate că a promis acest lucru nu l-au respectat, nici îndatoririle învoielii. Pentru că ei nu au slobozit pe fraţii lor, Dumnezeu a slobozit împotriva lor sabia. Iată efectul de bumerang al comportării lor. Ei practic nu trecuseră printre bucăţile viţelului, dar prin faptul că li se spusese despre semnificaţia jertfei şi nu au acceptat-o, au fost judecaţi. Toţi cei care şi astăzi aud despre jertfa de la Golgota  dar zic: “nu noi L-am omorât!” vor avea aceeaşi osândă.

            Astăzi, cei mai mulţi au captivi la figurat, cum spune Isaia 58. Să nu arestăm pe nimeni în inimile noastre, deoarece nu este liber acela care asupreşte pe alţii.

O SINGURĂ FLOARE DE PE ACEST PĂMÂNT, SE MIȘCĂ TOATĂ NOAPTEA, ÎN FUNCȚIE DE UNGHIUL SOARELUI! ESTE FLOAREA SOARELUI.

Cel mai frumos exemplu, dacă vrem să fim o floare a Domnului, ne este oferit de această floare care se culcă, dacă putem spune așa, totdeauna spre apus dar se trezește totdeauna spre răsărit, până când înflorește totdeauna fără excepție, cu fața spre răsărit rămânând așa până la cules.



În această lungă noapte a timpului, să urmărim pașii Domnului Isus, singurii care poartă belșugul - Psalmul 65, până va răsări la orizont, Domnul nostru Isus Cristos, Luceafărul Strălucitor de Dimineață prefigurat de planeta Venus.

Dacă o floare poate să urmeze clipă de clipă pe Creatorul său, cu atât mai mult noi care suntem mai de preț decât toate florile și păsările, ne spune Domnul Isus în predica de pe munte, să urmăm clipă de clipă pe Creatorul nostru.


Trei lucruri foarte importante putem învăța de la această floare.

1. Seamănă întocmai cu acela pe care-l iubește și-l urmează.

Această floare a căpătat întru totul frumusețea aceluia al cărui nume îl poartă, nu ar avea nici-o valoare numele dacă nu ar corespunde realității.

Mulți poartă numele Domnului Isus, deoarece numele de creștini, vine de la latinescul cuvânt Cristianos adică Hristos în noi și tocmai pentru aceea primilor convertiți din Antiohia pentru prima dată li s-a dat numele de creștini.


2. Floarea soarelui nu are ca alte flori propria lor viață sau direcție, ci viața și direcția Aceluia după care se numesc.

Prorocul Isaia ne spune în capitolul 53 că fiecare om are propria sa cale și fiecare își vede de drumul lui.


Mă găseam la o intersecție de drumuri spre două adunări, și nu știam la care să mă duc.


Am deschis Biblia și unde am aruncat ochii scria: „du-te spre miazăzi„ Fapte 8-26 și ducându-mă acolo a fost foarte bine.


Oricine vrea să facă numai voia Domnului totdeauna va găsi calea Sa.


Nu există vânt favorabil, decât pentru cei ce au o țintă precisă.


„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă vede că duc la moarte„

Toate drumurile pot duce la Roma, dar spre cer e unul singur și sigur. Ioan 14-6

3. Alergarea permanentă zi și noapte după soare a acestei flori se oprește odată pentru totdeauna atunci când înflorește totdeauna spre răsărit.


Alergarea noastră împreună cu Domnul se va sfârșii, când viața va înflorii pentru veșnicie, la cel din urmă strigăt al trâmbiței lui Dumnzeu în veșnica dimineață fără nori a cerului.

FĂRĂ ABATERE. Isaia 56-11.

Isaia 56-11

„Totuși sunt niște câini lacomi care nu se mai satură. Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic, toți își văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere„ adică fără excepție.

Această caracterizare a lui Dumnezeu la adresa noastră a Păstorilor, dacă nu s-ar termina cu cele două cuvinte „fără abatere„ sau fără excepție, ar mai putea fi interpretabilă, dar așa cum este redată de Duhul Sfânt în toate traducerile, trebuie să ne pună foarte serios pe gănduri.

Este vorba de patru caracteristici foarte naturale omenești care însă nu trebuie sub niciun motiv să se afle în viața noastră pastorală și anume: lăcomia, ignoranța, sectarismul și egoismul.

Sunt lacomi nu se mai satură, deși trebuie să fim vrăjmași ai lăcomiei, nu pot pricepe nimic, deși Dumnezeiasca Sa putere ne-a dăruit tot ce privește viața și cunoașterea, toți își văd de calea lor deși Domnul Isus e calea, fiecare umblă după folosul lui, deși fiecăruia arătarea Duhului se dă spre folosul altora.

Dacă aceste cuvinte le-ar spune oricine altul, ar putea fi contestate, dar pentrucă le spune Dumnezeu sunt literă de Evanghelie total adevărate.

Precizarea că aceste lucruri se repetă fără excepție, este făcută deoarece atunci Domnul Isus nu era pe pământ, Singurul Păstor care a făcut excepție.

Conform textului din Ezechiel 34-16: „Voi căuta pe cea pierdută voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită și voi întări pe cea slabă„

Nu mai este timp și loc pentru justificări sau motivații, peștele de la cap se strică. Soluția e una singură, o adâncă pocăință personală.

Aș fi foarte fericit dacă s-ar găsi zece persoane, pe glob care să dea dreptate publică lui Dumnezeu, prin toate mijloacele de comunicare, pentru salvarea Pastorilor, care de 70 de ani de când ascult și vestesc Evanghelia, unul nu am auzit să fi spus aceste lucruri, pentru sine ci numai pentru alții, și anume: lăcomie, ignoranță, sectarism și egoism, alte patru puncte cardinale false.

În Noul Legământ pastorii, ca și în vechiul legământ Preoția, constituie o instituție divină ce trebuie respectată indiferent de slăbiciunile lor. Când Pavel află că Anania este Mare Preot, Fapte 23-5, cu toate păcatele sale el îi cere scuze că nu a știut acest lucru.

„Să faceți ce spun ei nu ce fac ei„.