Glasul bunătății. Ps. 143-8.

„Fă-mă să aud dis de dimineață, bunătatea Ta„

Dacă nu ne deschide Domnul urechile cum cere David, nu vom auzi niciodată glasul bunătății Domnului. Este primul loc din care vedem că bunătatea are glas. Iar Solomon ne spune în Proverbe că „ceea ce face farmecul unui om este tocmai bunătatea lui.„ Proverbe 19-22

Într-o lume în care toate se sfârșesc ne spune Ieremia în plângerile sale că „bunătățile Domnului nu se sfârșesc niciodată, iar îndurările Sale nu ajung la capăt„ Plângeri 3-22.

Țară, țară, țară ascultă glasul Domnului. Ieremia 22-19.

Orice cuvânt din Biblie care se repetă de trei ori trebuie tratat cu mult mai mare atenție, ca și acela din Isaia 6 „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul".

Oamenii ascultă orice, numai pe Domnul nu.

Toată binecuvântarea unei țări sau a unor oameni,  depinde de ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu care face mai mult decât jertfele

Glasul bunătății. Psalmul 143-8.

„Fă-mă să aud dis de dimineață, bunătatea Ta„

Dacă nu ne deschide Domnul urechile cum cere David nu vom auzi niciodată glasul bunătății Domnului. Este primul loc din care vedem că bunătatea are glas. Iar Solomon ne spune în Proverbe că „ceiace face farmecul unui om este tocmai bunătatea lui„. Proverbe 19-22.„

Într-o lume în care toate se sfârșesc ne spune Ieremia în plângerile sale că „bunătățile Domnului nu se sfârșesc niciodată, iar îndurările Sale nu ajung la capăt„ Plângeri 3-22.

... Țara cea minunată. (Daniel 8:9)

Daniel in groapa cu lei...

     

       Țara despre care prorocul Ieremia spunea că este o podoabă între podoabele neamurilor este țara lui Israel. (Ieremia 3:19)

       Dar, pentru aceeași țară, prorocul Daniel introduce în limajul biblic un nou cuvânt și anume „țara cea minunată” și numai în cartea sa acest cuvânt este folosit de 4 ori.

       În vedeniile sale Daniel, singurul om de pe această planetă înzestrat cu lumini dumnezeiești, a prevăzut matematic toate evenimentele viitoare.

       Țapul despre care se vorbește în capitolul 8 este Alexandru Macedon care, în anul 330 BC, a cucerit toată lumea antică și, neavând copii, după moartea sa, imperiul său a fost împărțit între cei 4 generali ai săi, reprezentați prin cele 4 coarne din mijlocul cărora crește un corn mic, care-l reprezintă pe antihrist ce se va îndrepta să lupte     înspre miazăzi, răsărit și spre țara cea minunată. Astfel apare în Biblie această expresie.

       Daniel de la vâsta de 16 ani nu a mai văzut această țară, fiind exilat în Babilon, locul unde împăratul Nebucadnețar l-a numit ca pe fiul său Beltșațar ce se numea Belșațar, punându-i în plus litera t, dar toată viața sa a avut fereastra deschisă spre țara sa cea minunată din apus - Israelul.

       Împlinea porunca predecesorului său, prorocul Ieremia, care a spus că: „Ierusalimul să fie în inima voastră”.

Limba, un foc mistuitor.

           Numai scumpul frate al Domnului Isus Iuda, care a avut ce vedea şi de la cine învăţa putea să definească atât de exact acest mădular limba, care pe cât este de important pe atât este de periculos. Dacă vorba-i de argint, tăcerea este de aur, şi poate de aceea Dumnezeu ne-a creat cu două organe pentru auz şi numai unul pentru văz.

            Contemporanii lui Ieremia s-au unit să-l ucidă cu vorba, şi limbile au făcut mai multe victime ca săbiile. Grecii propuneau să numărăm până-n zece înainte de a vorbi orice, Petru ne dă soluţia ideală când ne spune Dacă vorbeşte cineva să vorbească numai cuvintele Domnului de unde rezultă că dacă nu vorbim astfel, Solomon continuă să spună că şi prostul ar trece ca înţelept dacă ar tăcea.

            Dovada că avem ungerea din Luca 4-18 pe care o avea Domnul Isus, este atunci când facem cea făcut Dânsul.

            Dacă vorbele noastre nu sunt totdeauna pline de farmec Ps. 45-1, cel puţin să fie pline de har drese cu sare.

            Cea mai periculoasă cursă, este satisfacţia ieftină a vorbirii de rău, prin care totdeauna, nolens volens vrând ne vrând ne considerăm superiori acelora pe care-i blamăm, dar niciodată bârfitorul nu este mai bun ca cel bârfit.

            Proorocul Zaharia mergea mai departe excluzând posibilitatea vorbirii de rău între copiii lui Dumnezeu, şi ne propune ca nimeni să nu gândească rău împotriva fratelui său.

            Ce buchet frumos erau cei trei fraţi şi surori ce a condus poporul din Egipt spre Canaan, dar Aron şi Maria, au vorbit de rău pe fratele lor mai mare Moise şi s-au umplut imediat de lepră. Exigenţele divine nu s-au schimbat dar Dumnezeu astăzi contabilizează orice vorbire  de rău care deşii nu mai este pedepsită pe loc va fi la fel judecată la timpul potrivit.

            Oricine nu vorbeşte de bine va vorbi de rău, dar de binecuvântare vor avea parte numai cei ce au cuvântat de bine.

Veţi fi ca gura Mea.

« Dacă veţi despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, veţi fi ca gura mea ». Ieremia 15 –19.

            În fiecare clipă, noi suntem în faţa opţiunilor sau a alegerii, fie că ştim sau nu, fie că vrem sau nu. Ce voi face în clipa următoare eu decid în clipa prezentă.

Este cred cea mai mare provocare şi doresc ca din această clipă această informare să producă o transformare radicală.

            Ce este mai frumos ce este mai curat, ce provocare extraordinară, de a fi prin comparaţie ca gura Mea zice Domnul, numai dacă vom despărţii ce este de preţ de ce este fără preţ. Iată modelul preţuirii. Fiindcă ai preţ în ochii Mei şi te iubesc de aceea dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta Isaia 43-4.

            Suntem înconjuraţi de ce nu are preţ dar deseori nu facem ce spune Cuvântul. Două lucruri au cel mai mare preţ. Domnul Isus şi tot ce este legat de dânsul şi oamenii lumea pentru care a murit. Ni se cere nu numai să le deosebim,  ci să le şi despărţim.

Îndatorările învoirii. Ieremia 34-19.

Ieremia 34-19.

            Multă vreme nu am înţeles viţelul lui Avraam despicat în două din Geneza, dar după sute de ani vine Proorocul Ieremia şi explică totul.

            Acolo Dumnezeu a făcut un legământ cu poporul Său care înainte de a se naşte ne spune proorocul că a trecut printre jumătăţile viţelului.

            Întregul popor era cuprins în legământul lui Dumnezeu cu Avraam, ca o prefigurare a faptului că noi am fost cuprinşi înainte de a ne naşte în planul de îndurare. În acel legământ tema principală a fost slobozenia poporului Israel din sclavia Egiptului, unde urma să stea 400 de ani.

            Poporul nu avea voie să aibă sclavi dintre fraţii lor, dar cu toate că a promis acest lucru nu l-au respectat, nici îndatoririle învoielii. Pentru că ei nu au slobozit pe fraţii lor, Dumnezeu a slobozit împotriva lor sabia. Iată efectul de bumerang al comportării lor. Ei practic nu trecuseră printre bucăţile viţelului, dar prin faptul că li se spusese despre semnificaţia jertfei şi nu au acceptat-o, au fost judecaţi. Toţi cei care şi astăzi aud despre jertfa de la Golgota  dar zic: “nu noi L-am omorât!” vor avea aceeaşi osândă.

            Astăzi, cei mai mulţi au captivi la figurat, cum spune Isaia 58. Să nu arestăm pe nimeni în inimile noastre, deoarece nu este liber acela care asupreşte pe alţii.

ARTA DE A DISTINGE ÎNTRE UMBRE ȘI REALITĂȚI .................. 3 CARACTERISTICILE UMBRELOR.

"...ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile..."

      Când vorbim de umbre, trebuie să precizăm că nu e vorba de umbrele fizice, ale pomilor, norilor, clădirilor, munților sau de umbrelă etc. ci vorbim, despre umbrele, lucrurilor viitoare, pe deoparte, și de efemeritatea tuturor lucrurilor prezente de pe pământ, care ca și omul, fac parte din lucrurile dintâi care trec.

     

1 Ele sunt înșelătoare dar ca și nisipurile cu acelaș nume, nu se trădează.

      Umbra celei mai frumoase pâini, nu va potoli niciodată foamea nimănui.

      Fata morgană a deșerturilor, totdeauna crează iluzia deșartă a oazelor a izvoarelor, dar acestea rămân doar iluzii deșarte, care nu vor potolii niciodată setea călătorului obosit.

      2 „Blestemat să fie omul care se încrede în om„ Ieremia 17-17.

      Omul fiind o umbră, nu poate oferii nici măcar, ce oferă umbra unui pom.

      Toată istoria lumii a demonstrat că omul mare sau mic, este doar o umbră care se arată puținel și apoi trece.

      „Mai bine e să te încrezi în Domnul decât să te încrezi în cei mari„

      În toate circumstanțele grele ale vieții, prima opțiune este omul, chiar dacă el este o umbră, și numai când vedem eșecul, ne amintim de Domnul.

      3 Umbrele nu sunt statornice, deoare ce se formează pe un teren ce se află într-o continuă mișcare.

      Numai dacă pământul nu s-ar învârti, ar fi umbrele stabile.