Capitolul 6. DAR ÎNTÂI VINE NU CE ESTE DUHOVNICESC CI CE ESTE FIRESC. CE ESTE DUHOVNICESC VINE PE URMĂ.

                        1 Corinteni 15-46.

      Cain a fost întâiul născut al lui Adam, dar a omorât pe fratele său Abel, care a fost înlocuit de Set, cu care începe arborele genealogic mesianic, deci întâi a venit ce este firesc, cel duhovnicesc a venit pe urmă. Geneza 4-25

      Ismael este întâiul născut al lui Avraam  din Agar firesc din sclavă, iar cel născut prin făgăduință Isac, este cel duhovnicesc și adevăratul moștenitor al tuturor făgăduințelor. Geneza 21-5

      Esau este primul născut al lui Isac, și pentru un blid de linte și-a vândut dreptul de întâi născut, dar numai călăuzirea mamei sale Rebeca, a schimbat cursul istoriei, deoarece el era firesc, iar binecuvântarea a revenit lui Iacov, care era duhovnicesc, părintele celor 12 seminții. Geneza 30

      Manase era întâiul născut al lui Iosif, dar când cei doi copii ai lui, au fost înfiați de tatăl său Iacov, în momentul binecuvântării, acesta pune mâna dreaptă pe Efraim care era al doielea, și nu pe Manase, iar Iosif în sinea sa a zis că bătrânul său tată, dacă nu mai vede bine, a greșit cu binecuvântare, și cu delicateță, vrea să corecteze după părerea dânsului lucrurile, punând mâna pe mâna dreaptă a tatălui, ca s-o îndrepte spre Manase, dar Iacov nu greșea în nimic din tot ce făcea. Geneza 48-20

      Dumnezeu binecuvintează rodirea pe (Efraim), nu uitarea pe (Manase).

      Lecția profetică dată de Iacov, lui Iosif și tuturor geneațiilor următoare, este că așa cum ne naștem firești, nu putem moștenii împărăția lui Dumnezeu, ce este duhovnicesc vine pe urmă prin convertire.

      „Dacă nu se naște cineva din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu„ Ioan 3.

    7.CE ESTE VIAȚA ? UN ABUR, O UMBRĂ.

„Ei au văzut pe Dumnezeu şi totuşi au mâncat şi au băut.” (Exod 24:11)

Se știa că nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu și,

totuși, să trăiască; de data aceasta însă vedem că regula mai are și excepții.

Poporul avea nevoie de martori oculari și cei 70 de

reprezentanți ai lor, care au ajuns la poalele munților Sinai - unde am ajuns și eu, cred că nu au participat la facerea vițelului de aur. Și astăzi în Etiopia, unde este Chivotul lui Dumnezeu, nu se dă voie nimănui să vadă Chivotul tocmai pentru a nu murii.

Faptul că Moise face această remarcă foarte

interesantă vrea să ne arate cât de bun este Dumnezeul nostru. Nu este numai un Dumnezeu de departe, ci este un Dumnezeu și de aproape, intim.

Domnul Isus după înviere se arată pe malul mării

Galileii și mănâncă împreună cu apostolii Săi, ca o dovadă că bucuria hranei va continua și-n cer cu toate că acum nu știm ce vom mânca atunci. Atunci vor veni mulți din toate punctele cardinale în Împărăția Vecinică și vor mânca împreună cu Avraam, cu Isac și cu Iacov.

Îndatorările învoirii. Ieremia 34-19.

Ieremia 34-19.

            Multă vreme nu am înţeles viţelul lui Avraam despicat în două din Geneza, dar după sute de ani vine Proorocul Ieremia şi explică totul.

            Acolo Dumnezeu a făcut un legământ cu poporul Său care înainte de a se naşte ne spune proorocul că a trecut printre jumătăţile viţelului.

            Întregul popor era cuprins în legământul lui Dumnezeu cu Avraam, ca o prefigurare a faptului că noi am fost cuprinşi înainte de a ne naşte în planul de îndurare. În acel legământ tema principală a fost slobozenia poporului Israel din sclavia Egiptului, unde urma să stea 400 de ani.

            Poporul nu avea voie să aibă sclavi dintre fraţii lor, dar cu toate că a promis acest lucru nu l-au respectat, nici îndatoririle învoielii. Pentru că ei nu au slobozit pe fraţii lor, Dumnezeu a slobozit împotriva lor sabia. Iată efectul de bumerang al comportării lor. Ei practic nu trecuseră printre bucăţile viţelului, dar prin faptul că li se spusese despre semnificaţia jertfei şi nu au acceptat-o, au fost judecaţi. Toţi cei care şi astăzi aud despre jertfa de la Golgota  dar zic: “nu noi L-am omorât!” vor avea aceeaşi osândă.

            Astăzi, cei mai mulţi au captivi la figurat, cum spune Isaia 58. Să nu arestăm pe nimeni în inimile noastre, deoarece nu este liber acela care asupreşte pe alţii.