Pentru că zici [...] de aceea nu te va atinge nici o nenorocire. (Psalmul 91:9)

„Eu zic: lăudat să fie Domnul și sunt izbăvit de vrăjmașii mei” (Psalmul 18:3).

Prin ce zic în această secundă, anticipez ce voi fi în secunda următoare.

Norii, ne spune Iov, pot fi o nuia cu care Dumnezeu lovește pământul prin inundații, sau un semn al dragostei Lui, aducând ploaia binecuvântată, la fel şi vorbele noastre - ne spune Domnul că din cuvintele noastre vom fi judecați sau găsiți fără vină.

David zicea: „Domnul este locul meu de scăpare” și pentru că îşi făcea partea sa, Dumnezeu continuă cu partea Sa, de aceea: “Nici o nenorocire nu te va atinge. Nici un locuitor nu zice „sunt bolnav”” (Isaia 33: 24) dacă vrea să fie sănătos.

Cu aceeași ușurință cu care zic „nu mai pot” vreau să zic „pot totul în Cristos” – aşa cum a zis apostolul Pavel.

Noi trebuie să zicem ce zice Cuvântul. De trei ori în timpul ispitirii, Domnul Isus a biruit zicând: „Este scris”.

Veţi fi ca gura Mea.

« Dacă veţi despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, veţi fi ca gura mea ». Ieremia 15 –19.

            În fiecare clipă, noi suntem în faţa opţiunilor sau a alegerii, fie că ştim sau nu, fie că vrem sau nu. Ce voi face în clipa următoare eu decid în clipa prezentă.

Este cred cea mai mare provocare şi doresc ca din această clipă această informare să producă o transformare radicală.

            Ce este mai frumos ce este mai curat, ce provocare extraordinară, de a fi prin comparaţie ca gura Mea zice Domnul, numai dacă vom despărţii ce este de preţ de ce este fără preţ. Iată modelul preţuirii. Fiindcă ai preţ în ochii Mei şi te iubesc de aceea dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta Isaia 43-4.

            Suntem înconjuraţi de ce nu are preţ dar deseori nu facem ce spune Cuvântul. Două lucruri au cel mai mare preţ. Domnul Isus şi tot ce este legat de dânsul şi oamenii lumea pentru care a murit. Ni se cere nu numai să le deosebim,  ci să le şi despărţim.