În această lungă noapte a timpului, să urmărim pașii Domnului Isus, singurii care poartă belșugul - Psalmul 65, până va răsări la orizont, Domnul nostru Isus Cristos, Luceafărul Strălucitor de Dimineață prefigurat de planeta Venus.
Dacă o floare poate să urmeze clipă de clipă pe Creatorul său, cu atât mai mult noi care suntem mai de preț decât toate florile și păsările, ne spune Domnul Isus în predica de pe munte, să urmăm clipă de clipă pe Creatorul nostru.
Trei lucruri foarte importante putem învăța de la această floare.
1. Seamănă întocmai cu acela pe care-l iubește și-l urmează.
Această floare a căpătat întru totul frumusețea aceluia al cărui nume îl poartă, nu ar avea nici-o valoare numele dacă nu ar corespunde realității.
Mulți poartă numele Domnului Isus, deoarece numele de creștini, vine de la latinescul cuvânt Cristianos adică Hristos în noi și tocmai pentru aceea primilor convertiți din Antiohia pentru prima dată li s-a dat numele de creștini.
2. Floarea soarelui nu are ca alte flori propria lor viață sau direcție, ci viața și direcția Aceluia după care se numesc.
Prorocul Isaia ne spune în capitolul 53 că fiecare om are propria sa cale și fiecare își vede de drumul lui.
Mă găseam la o intersecție de drumuri spre două adunări, și nu știam la care să mă duc.
Am deschis Biblia și unde am aruncat ochii scria: „du-te spre miazăzi„ Fapte 8-26 și ducându-mă acolo a fost foarte bine.
Oricine vrea să facă numai voia Domnului totdeauna va găsi calea Sa.
Nu există vânt favorabil, decât pentru cei ce au o țintă precisă.
„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă vede că duc la moarte„
Toate drumurile pot duce la Roma, dar spre cer e unul singur și sigur. Ioan 14-6
3. Alergarea permanentă zi și noapte după soare a acestei flori se oprește odată pentru totdeauna atunci când înflorește totdeauna spre răsărit.
Alergarea noastră împreună cu Domnul se va sfârșii, când viața va înflorii pentru veșnicie, la cel din urmă strigăt al trâmbiței lui Dumnzeu în veșnica dimineață fără nori a cerului.
