Cele trei „P”-uri ale rugăciunii: Prioritatea, Precizia şi Perseverenţa.

1.  Prioritatea - „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți  rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii.” (1 Timotei 2:1).

       „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se  vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

       Astăzi am citit pe internet „Scrisoarea din urgența inimii” scrisă de marele nostru poet Adrian Păunescu, pe 31 octombrie 2010, din care mi-au atras atenţia următoarele rânduri: „Dacă voi reuși cu ajutorul marilor mei medici care mă înconjoară să salvez această pâlpăitoare viață a mea, va trebui să rearanjez prioritățile.” Iată că ei, cei mai buni medici cardiologi pe care-i cunosc, unul dintre fiind din Tîrgu-Jiu, nu i-au putut salva viața.

       Prioritățile noastre nu trebuie rearanjate când ne aflăm la secţia reanimare a unui spital de urgență, ci încă din tinerețe, ne spune Solomon în cartea Eclesiastul capitolul 12.

       Fiecare are propria sa scară a valorilor care, din nefericire, este fundamental eronată şi această constatare au făcut-o şi o facem toţi, dar atunci când e prea târziu. Și dacă vedem această tristă realitate acum, de ce să nu o corectăm pentru că stă în puterea noastră, a fiecăruia, destinul nostru veşnic şi asta o putem face acum, înainte de a ajunge la vreun spital de urgență.

2. Precizia - „Prietene, dă-mi trei pâini.”

Unii dintre noi dacă, imediat după ce ne rugăm, ne-ar întreba Domnul Isus ce anume vrem, puţini am știi să răspundem deoarece cerem mult prea multe lucruri.

       Precizia este foarte importantă deoarece ne dă posibilitatea să știm dacă suntem sau nu ascultați.

       Oameni ai rugăciunii nu sînt acei oameni care doar se roagă, ci sînt acei oameni care urmăresc dacă au fost ascultaţi, ei merg pe firul lucrurilor pentru a vedea dacă vreo rugăciune sau cerere nu le-a fost ascultată tocmai pentru a descoperi scurt-circuitul ce le întrerupe comunicarea cu Dumnezeu.

       Numai precizia în rugăciune ne poate asigura succesul.

3. Perseverenţa - „Rugați-vă neâncetat, stăruiți în rugăciune.”

„Eu sînt vița, voi mlădițele”. Nu există nici o intermitență între viță și mlădiță.

Rugăciunea este respirația sufletului. Domnul Isus este

definit în Plângerile lui Ieremia, la capitolul 4:20, ca fiind „Suflarea vieții noastre.”

    Fie că dormim, fie că veghem, noi suntem ai Domnului.

    Perseverarea nu este pentru un timp determinat,  ci devine a doua noastră natură.

Cele trei „P”-uri ale rugăciunii: Prioritatea, Precizia şi Perseverenţa.

1.  Prioritatea - „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți  rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii.” (1 Timotei 2:1).

       „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se  vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

       Astăzi am citit pe internet „Scrisoarea din urgența inimii” scrisă de marele nostru poet Adrian Păunescu, pe 31 octombrie 2010, din care mi-au atras atenţia următoarele rânduri: „Dacă voi reuși cu ajutorul marilor mei medici care mă înconjoară să salvez această pâlpăitoare viață a mea, va trebui să rearanjez prioritățile.” Iată că ei, cei mai buni medici cardiologi pe care-i cunosc, unul dintre fiind din Tîrgu-Jiu, nu i-au putut salva viața.

       Prioritățile noastre nu trebuie rearanjate când ne aflăm la secţia reanimare a unui spital de urgență, ci încă din tinerețe, ne spune Solomon în cartea Eclesiastul capitolul 12.

       Fiecare are propria sa scară a valorilor care, din nefericire, este fundamental eronată şi această constatare au făcut-o şi o facem toţi, dar atunci când e prea târziu. Și dacă vedem această tristă realitate acum, de ce să nu o corectăm pentru că stă în puterea noastră, a fiecăruia, destinul nostru veşnic şi asta o putem face acum, înainte de a ajunge la vreun spital de urgență.

2. Precizia - „Prietene, dă-mi trei pâini.”

Unii dintre noi dacă, imediat după ce ne rugăm, ne-ar întreba Domnul Isus ce anume vrem, puţini am știi să răspundem deoarece cerem mult prea multe lucruri.

       Precizia este foarte importantă deoarece ne dă posibilitatea să știm dacă suntem sau nu ascultați.

       Oameni ai rugăciunii nu sînt acei oameni care doar se roagă, ci sînt acei oameni care urmăresc dacă au fost ascultaţi, ei merg pe firul lucrurilor pentru a vedea dacă vreo rugăciune sau cerere nu le-a fost ascultată tocmai pentru a descoperi scurt-circuitul ce le întrerupe comunicarea cu Dumnezeu.

       Numai precizia în rugăciune ne poate asigura succesul.

3. Perseverenţa - „Rugați-vă neâncetat, stăruiți în rugăciune.”

„Eu sînt vița, voi mlădițele”. Nu există nici o intermitență între viță și mlădiță.

Rugăciunea este respirația sufletului. Domnul Isus este

definit în Plângerile lui Ieremia, la capitolul 4:20, ca fiind „Suflarea vieții noastre.”

    Fie că dormim, fie că veghem, noi suntem ai Domnului.

    Perseverarea nu este pentru un timp determinat,  ci devine a doua noastră natură.

Secretul fericirii este acela de a ști că ești iubit de Dumnezeu.

Isus si Miriam...

Să știți că Domnul şi-a ales un om pe care-l iubește  (Psalmul 4:3). Şi știți cine este omul acela? Ești tocmai tu, cel care ai citit acest verset şi care citești aceste rânduri.

       Dovada acestei afirmații este ascultarea rugăciunii.

       „Domnul aude când strig către El„ cât și alte versete

 relatate în continuare prin următoarele cuvinte: „A fi iubit prețuiește mai mult decât aurul sau argintul” (Proverbe 22:1).

David spunea: “Eu sunt unul din cei iubiți de Tine” (Psalmul 86:2), iar fiul său, Solomon și-a pus numele sau s-a autodenumit Iedidia, adică iubitul Domnului. Lumea este nefericită deoarece nu știe cât de mult este iubită de Dumnezeu Ioan 3-16.

Noi Îl iubim pentru că știm că Dânsul ne-a iubit întâi.

Prin definiție Dumnezeu este dragoste.

De aceea a transmis omului cea mai lugă scrisoare de dragoste, de peste 1000 de pagini care este Biblia.

Dedicația personală adresată fiecărui om, este în cartea proorocului Erermia capitolul 31 vers.3.

       „Te iubesc cu o iubire vecinică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea„

Lumea iubește ce este al ei și Domnul iubește pe cei ce sânt ai Lui.

Imperativul cerului.

              Nu este alt nume dat oamenilor în care trebuie să fiţi mântuiţi. Faptele Apostolilor 4-12.

            Noi ştim mijloacele de transport au staţii obligatorii şi facultative. Pentru noi ca oameni muritori pe acest pământ trebuie să ştim de a ne opri şi a înţelege că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi.

            Din punctul de vedere al Său e clar, trebuie să fie clar şi pentru noi deoarece este o problemă pur personală, imperativul cerului este convertirea, aceasta nu este capriciul unor oameni.

Dă-mi viaţa. Estera 7-3.

 Estera 7-3.

         Cea mai scurtă rugăciune, cu cel mai lung ecou care a depăşit marginile timpului şi spaţiului, prin măreţia simplităţii sale. Nu este suficientă compasiunea, noi trebuie să ajungem la identificarea cu cei condamnaţi, la moarte aşa cum era poporul Evreu prin Haman Agaghitul aşa cum Domnul Isus S-a identificat cu o lume vinovată.

            Estera avea nu numai viaţa şi tot ce poate oferi lumea, dar fericirea sa nu depindea de binele său, ci de binele poporului său. Astăzi foarte puţini se mai identifică cu cei din jur, deşi Domnul Isus în Matei 25 la aceasta ne invită.

 

CĂT DE MULT AM DEGENERAT. Iona 1

Iona 1.

Cu peste 2500 de ani în urmă la apariția unui necaz respectiv o furtună pe marea Mediterană  nu era considerată ca ceva natural, ci primul lucru pe care-l făceau călătorii de pe corabie era rugăciunea și cercetarea căutarea vinovatului pentru această furtună, deșii ei nu erau creștini ci doar temători de Dumnezeu.

În anul 1912 în perioada de înflorire a creștinismului când s-a scufundat Titanicul pe 12 Aprilie, în timpul celor 3 ore de la ciocnire până la cufundare, va fi pus oare cineva întrebarea ce s-a pus pe corabia cu care călătorea Iona, dacă este cineva de vină?.

Eu nu cred că s-apus sau se mai concepe astăzi așa ceva pe timp de furtună, aceasta se consideră acum anacronic fanatism, habotnicie. Toate fenomenele din jurul nostru se consideră naturale.

Dacă însă pe corabia de atunci oamenii nu se rugau mureau toți, dar pentrucă s-au rugat nu a murit niciunul, deși sorțul a căzut pe Iona care a fost aruncat în mare, și imediat furtuna s-a potolit.

Singurul care era vinovat în corabie dormea legănat de valurile păcatului neascultării deoarece ca proroc el a fost trimis de Dumnezeu la Ninive, dar el a ales să fugă la Tars.

Și Domnul Isus a adormit dar nu în fundul corăbiei ci la cârmă iar când a fost trezit de Apostoli a certat valurile care pe loc s-au potolit, fără a considera fenomene naturale.

Iona când este întrebat cine este, foarte mândru spune că este Evreu, și se teme de Dumnezeul care-a făcut cerurile, pământul și marea.... pe care se găsea fugind departe de Domnul după gândirea sa mărginită. Oamenii de pe corabie au aflat despre adevăratul Dumnezeu care nu tolerează neascultarea.

Câte lucruri a rezolvat în decursul istoriei și continuă să rezolve rugăciunea, dar cât de mult am degenerat, considerându-ne prea deștepți și moderni pentru a ne mai ruga.

Am traversat de 26 ori Atlanticul dar când avionul Boing 777 venind de la Munchen spre Chicago a intrat în vârtejul unor nori de furtună la 13000 metri altitudine, cu fețele galbene de groază, toți ne rugam când intrând într-un gol de aer avionul cădea spre ocean, dar s-a redresat, și am staționat 2 ore la Detroit, până ce furtuna s-a mai potolit.

Noi putem fi anacronici degenerați, rugăciunea niciodată, a fost este și va fi totdeauna soluția tuturor circumstanțelor vieții noastre, deoarece trăim într-un univers al rugăciunii.

Ce înseamnă altceva

1 Mântuirea este darul lui Dumnezeu, şi se capătă prin credinţă nu prin fapte ca să nu se laude nimeni Efeseni 2.
2 Altceva: fapte bune, spovedanii, rugăciuni către sfinţi, posturi, canoane, etc.
3 Faptele bune: rugăciunea, postul, sunt consecinţele mântuirii, cum roadele nobile sânt urmarea altoirii, nu condiţia sa.
4 Nu este nici un mijlocitor între Dumnezeu şi om decât omul Isus Hristos.
5 Altceva: intermediarii, ca preoţi, papi, rabini, pastori, care trebuie să fie slujitori nu conducători. Unul singur este Capul Bisericii. Să nu numiţi pe nimeni Rabi, Unul singur este Învăţătorul vostru.