Secundele anului nebisect 31.536.000

Am numit anul 2013 ca fiind anul de îndurare al lui Dumnezeu, deoarece în medie anul acesta numai din motive naturale, excluzând eventualele calamități, vor muri aproximativ o sută de milioane de oameni, așa cum arată statisticile ONU: în medie pe Terra mor trei oameni pe secundă, și deci nu trebuie să ne ne speriem de falșii prooroci apocaliptici care au decalat sfârșitul lumii de la 21 dec 2012 la 23 aug 2013, dar noi,ca şi creştini, trebuie să fim pregătiți în orice secundă: poate avea loc sfârșitul lumii pentru fiecare din noi odată cu moartea.

Acum aproximativ două luni, pe 9 ianuarie 2013 un asteroid a trecut foarte aproape de pământul nostru iar dacă ne atingea nu mai muream o sută de milioane, ci toată suflarea pământească.

Anul de îndurare 2013 este încă o șansă pentru noi de a ne pregăti pentru eternitate, care categoric pentru mulți respectiv o sută de milioane este chiar sigur ultima.

Chiar dacă fiecare zicem că nu oi fi chiar eu, probabilitatea este totuș mare pentru fiecare

În Ninive erau 120.000 de oameni nepregătiți, ca vitele, care la predica de 9 cuvinte ale lui Iona s-au  pocăit și au scăpat. Iona 4-11.

Catedrala vie, mişcătoare. (Iona 2:4-10)

  O rugăciune vie și în totalitate ascultată a fost rugăciunea lui Iona, rugăciune făcută pe când se afla în pântecele Balenei din Marea Mediterană.

   Accesul la rugăciune niciodată și niciunde nu a putut fi

oprit deoarece rugăciunea poate face o catedrală și dintr-o închisoare și dintr-o balenă.

   Prima lecție este că omul sfințește locul, nu locul

sfințește omul. Am vizitat majoritatea catedralelor lumii - Biserica de Cristal din Los Angeles, catedrala din New-York, catedralele Franței, respectiv Notre Dames, Sacre Coer şi a Veteranilor, catedrala Sfântul Petru din Roma, catedralele Ierusalimului, inclusiv Moscheia lui Omar din secolul al șaptelea, catedralele din Constantinopol, Muntele Athos, Pathmos, Tesalonic, Sofia din Bulgaria etc. și am constatat că toate au pretenția de a fi considerate locuri sfinte, dar în realitate sânt doar expoziții artistice ale unui număr deloc mic de arhitecți, de sculptori și de pictori.

Michelangelo ca să picteze cerul din Catedrala Sf.

Petru a trebuit să stea 20 de ani în iad, spune dânsul, adică în condiții foarte grele, cu fața spre tavan.

   În al doielea rând, vedem că rugăciunea rezolvă toate

probleme grele ale vieții pe care, de cele mai multe ori, noi ni le creem deoarece vrem să urmăm proprile noastre proiecte pentru viața noastră și nu proiectele lui Dumnezeu pentru noi.

   Ce frumos ne declară Dumnezeu! „Eu știu ce gânduri

am cu privire la voi, ca să vă dau un viitor și o speranță”.

În Ev. după Luca 7:30, Domnul Isus ne spune,

„...Farisei și învățătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui” (Ioan), plan în care era cuprins și botezul Domnului Isus - ca lecție pentru generațiile viitoare deoarece Dânsul nu avea nevoie de botezul pocăinței. Proorocul Isaia declară că a înțeles planul lui Dumnezeu pentru viața sa și că va mai face noi planuri.

Toate planurile noastre falimentează, dar ale Sale

întotdeauna se realizează.

În al treielea rând, de la Iona trebuie să învățăm faptul

că nimeni nu ne poate face un rău mai mare ca răul pe care ni-l facem noi înșine.

Iată dilema lui - de a nu crede ce predica el altora.

„Încă 40 de zile și Ninive va fi nimicit”. Dacă oamenii  aceștia se vor pocăi și Dumnezeu îi va ierta, ce mă fac eu cu onoarea mea de proroc?

Pentru el nu conta cei 120000 de oameni din Ninive

care nu deosebeau stânga de dreapta, ci onoarea sa de proroc (cum ar zice Ion Luca Caragiale onoarea mea de familist).

Mai sânt și astăzi oameni care au făcut din predica lor

o simplă meserie, dar ei înşişi nu cred nimic din ceea ce spun altora. O statistică făcută în rândul preoților şi al pastorilor, arată că 70% dintre ei nu cred în revenirea Domnului Isus, revenire pe care de altfel o predică.

Deși văzuse minunea ascultării unei rugăciuni

disperate, ca aceea din pântecele balenei sau din avionul zilelor noastre, în ochii săi era importantă nu viața celorlalţi, ci onoarea sa.

A prevalat în final, ca totdeauna, planul lui Dumnezeu

și nu al lui Iona.

Răul pe care ni-l pot face semenii noştri nu-l putem

învige, însă Dumnezeu ocrotește pe toți copiii Săi, dar răul personal poate fi și trebuie evitat de noi.

CĂT DE MULT AM DEGENERAT. Iona 1

Iona 1.

Cu peste 2500 de ani în urmă la apariția unui necaz respectiv o furtună pe marea Mediterană  nu era considerată ca ceva natural, ci primul lucru pe care-l făceau călătorii de pe corabie era rugăciunea și cercetarea căutarea vinovatului pentru această furtună, deșii ei nu erau creștini ci doar temători de Dumnezeu.

În anul 1912 în perioada de înflorire a creștinismului când s-a scufundat Titanicul pe 12 Aprilie, în timpul celor 3 ore de la ciocnire până la cufundare, va fi pus oare cineva întrebarea ce s-a pus pe corabia cu care călătorea Iona, dacă este cineva de vină?.

Eu nu cred că s-apus sau se mai concepe astăzi așa ceva pe timp de furtună, aceasta se consideră acum anacronic fanatism, habotnicie. Toate fenomenele din jurul nostru se consideră naturale.

Dacă însă pe corabia de atunci oamenii nu se rugau mureau toți, dar pentrucă s-au rugat nu a murit niciunul, deși sorțul a căzut pe Iona care a fost aruncat în mare, și imediat furtuna s-a potolit.

Singurul care era vinovat în corabie dormea legănat de valurile păcatului neascultării deoarece ca proroc el a fost trimis de Dumnezeu la Ninive, dar el a ales să fugă la Tars.

Și Domnul Isus a adormit dar nu în fundul corăbiei ci la cârmă iar când a fost trezit de Apostoli a certat valurile care pe loc s-au potolit, fără a considera fenomene naturale.

Iona când este întrebat cine este, foarte mândru spune că este Evreu, și se teme de Dumnezeul care-a făcut cerurile, pământul și marea.... pe care se găsea fugind departe de Domnul după gândirea sa mărginită. Oamenii de pe corabie au aflat despre adevăratul Dumnezeu care nu tolerează neascultarea.

Câte lucruri a rezolvat în decursul istoriei și continuă să rezolve rugăciunea, dar cât de mult am degenerat, considerându-ne prea deștepți și moderni pentru a ne mai ruga.

Am traversat de 26 ori Atlanticul dar când avionul Boing 777 venind de la Munchen spre Chicago a intrat în vârtejul unor nori de furtună la 13000 metri altitudine, cu fețele galbene de groază, toți ne rugam când intrând într-un gol de aer avionul cădea spre ocean, dar s-a redresat, și am staționat 2 ore la Detroit, până ce furtuna s-a mai potolit.

Noi putem fi anacronici degenerați, rugăciunea niciodată, a fost este și va fi totdeauna soluția tuturor circumstanțelor vieții noastre, deoarece trăim într-un univers al rugăciunii.