Alegeți astăzi cui vreți să slujiți.

     Iosua nu numai că le face o propunere, dar le dă și o sugestie, „Eu și casa mea vom sluji Domnului„. Pilat întreabă poporul pe cine aleg să fie slobozit de sărbători, iar ei au ales un tâlhar pe Bar Aba adică Fiul Tatălui.

    Avram i-a spus lui Lot să aleagă să meargă pe unde dorește, deoarece turmele lor de animale se măriseră foarte mult, iar Lot a ales malurile fertile ale mării și ale Iordanului unde erau cetățile Sodomei și Gomorei.

     Am urcat cu telefericul pe muntela Masada circa 500 m înălțime și de acolo am filmat câmpia fertilă aleasă de Lot dealtfel foarte frumoasă.

     Ca şi nepot trebuia să aleagă unchiul întâi, dar nepotul nu a propus acest lucru.

Alegerea s-a dovedit fatală, deoarece Lot a pierdut toată averea chiar și soția, datorită păcatelor locuitorilor acestor cetăți.

     Dacă ne-am ruga lui Dumnezeu, la toate intersecțiile vieții noastre, ca Dânsul să aleagă pentru noi, viața nu ar mai fi atât chinuitoare.

    Priveliștea dezolantă din aceste locuri după judecata lui Dumnezeu, a făcut să apară pe glob Marea Moartă,  în care nu se află nicio vietate, aceasta fiind cu 400 de metri sub nivelul tuturor mărilor de glob. Primește tot timpul apele Iordanului care vin din munții Hebronului, dar continuă să scadă anual, fiind simbolul creștinilor care nu dau nimic mai departe din tot ce le dă Dumnezeu ca şi Marea Moartă, din care nu pleacă nimic. 

    Ne-a vizitat Fiul lui Dumnezeu pe această navă cosmică ce merge cu 2.972 de km. pe secundă care noi o numim „Terra„ și în fiecare oră minut sau secundă optăm pentru orice altceva, dar nu pentru Domnul.

     În toate alegerile noastre, avem numai interese egoiste. Infinitul univers are sisteme solare cu infinite frumuseți și Betex în cartea sa „Prima pagină a Bibliei„ vorbea despre planete în care ziua are patru culori cerești, dar Domnul a ales să vină aici deși știa prețul, pentru că ne-a iubit pe noi mai mult decât pe Sine.

     „Noi î-L iubim deoarece Dânsul ne-a iubit întâi„. Nu vor fi niciodată aleși pentru cer, cei care acum nu-L aleg pe Domnul Isus ca mântuitor personal ca Domn și Bun Păstor pentru eternitate.

Secundele anului nebisect 31.536.000

Am numit anul 2013 ca fiind anul de îndurare al lui Dumnezeu, deoarece în medie anul acesta numai din motive naturale, excluzând eventualele calamități, vor muri aproximativ o sută de milioane de oameni, așa cum arată statisticile ONU: în medie pe Terra mor trei oameni pe secundă, și deci nu trebuie să ne ne speriem de falșii prooroci apocaliptici care au decalat sfârșitul lumii de la 21 dec 2012 la 23 aug 2013, dar noi,ca şi creştini, trebuie să fim pregătiți în orice secundă: poate avea loc sfârșitul lumii pentru fiecare din noi odată cu moartea.

Acum aproximativ două luni, pe 9 ianuarie 2013 un asteroid a trecut foarte aproape de pământul nostru iar dacă ne atingea nu mai muream o sută de milioane, ci toată suflarea pământească.

Anul de îndurare 2013 este încă o șansă pentru noi de a ne pregăti pentru eternitate, care categoric pentru mulți respectiv o sută de milioane este chiar sigur ultima.

Chiar dacă fiecare zicem că nu oi fi chiar eu, probabilitatea este totuș mare pentru fiecare

În Ninive erau 120.000 de oameni nepregătiți, ca vitele, care la predica de 9 cuvinte ale lui Iona s-au  pocăit și au scăpat. Iona 4-11.

„Voi clătina încă o dată cerurile şi pământul, marea şi uscatul.” (Hagai 2:6)

Caricatura de epoca a ateului Darwin...

Într-o seară am citit acest verset și am presimțit ceva

dramatic, iar în dimineața următoare am văzut la televizor dezastrul din Japonia; aici a avut loc cel mai mare cutremur din istoria cutremurelor, având peste 9 grade pe scara Ricther, cutremur resimțit de altfel pe tot globul pământesc şi care la Centrul seismic din Vrancea, România a consumat toată cerneala din aparatura de supraveghere, într-o singură zi, cât consumul pe o lună întreagă. Axa planetei a fost mișcată, iar explozia unei centrale nucleare amenință multă populație.

Puterea acestui cutremur a fost calculată ca fiind egală cu 37000 de bombe nucleare asemănătoare celor folosite la Hiroșima și Nagasachi.

Acum, după două zile de la dezastrul valurilor se conturează la orizont dezastrul nuclear deoarece la alte două centrale nucleare au avut loc mari explozii, iar în continuare surprizele pot fi tot mai periculoase. Consumul de apă și energie au fost deja raționalizate, iar norii atomici pot afecta grav întreaga planetă.

Interiorul planetei întotdeauna a fiert, dar acum după

un somn îndelungat fierberea a devenit alarmantă, iar vulcanii au început să arunce foc.

Pe 13 martie 2011 a fost filmată erupția vulcanică din

Hawai și din sudul Japoniei; în Italia Vezuviul și Etna dau de veste că după 2000 de ani somn vor să înceapă să erupă, iar  Etna deja clocotește. Acum câteva luni erupția vulcanului din Irlanda a paralizat traficul aerian de pe tot pământul.  Un tren în circulație a dispărut pur și simplu fără urme, este îngrozitor.

Textul de mai sus este un text din Biblie care

vorbește despre clătinarea mărilor și a oceanelor deoarece dezastrul din Japonia nu s-a datorat numai cutremurului, ci Tsunami-ului (cuvânt care în limba japoneză înseamnă val), iar valurile lui cu o înălțime de peste 10 metri au distrus tot ce-au întâlnit în calea lor, chiar și cele mai mari  vapoare au ajuns pe uscat.

După dezastrul turnurilor din America mulți se

întrebau unde a fost Dumnezeul iubirii în acel moment, iar acum după dezastrul din Japonia se pune aceeași întrebare. Desigur răspunsul este același ca și în cazul potopului.

Orice om în astfel de situații trebuie să manifeste

compasiune și ajutor de orice natură, dar totodată trebuie să înțelegem şi mesajul transmis de Dumnezeul iubirii, căci Dumnezeu este dragoste, a fost și este totdeauna la locul Său de unde conduce universul:

„Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie când cu

potopul...”  (Psalmul 29:10)

Dar potopul nu a fost ce este acum în Japonia, ci a fost

o catastrofă planetară, și toată drama planetei constă în faptul că omul nu mai este acolo unde l-a pus Dumnezu.

„Unde ești Adame?” a fost prima întrebare pusă omului

de Dumnezeu la care, ca şi urmași ai săi, trebuie să răspundem fiecare.

Când Elisei după răpirea lui Ilie s-a întors la Betel şi

ajunge la Iordan (şi eu l-am văzut în unele locuri e foarte mare), zice: Unde este Dumnezeul lui Ilie? și, lovind apele cu mantaua căzută de pe Ilie - căci acolo nu putem duce nimic de aici - Iordanul se desparte și trece pe celălalt țărm, după care apele continuă să curgă. Deci, Dumnezeul nostru deși tot timpul șade, aşa cum L-a văzut Ioan, pe scaunul Său de domnie este totuși omniprezent, oriunde și oricând este chemat.

Moise spunea poporului în cartea Deuteronom: care

Dumnezeu este așa de aproape de noi, ori de câte ori este chemat?

Omul a primit în stăpânire din partea Creatorului Divin

frumoasa planetă albastră, poate cea mai frumoasă din Univers - după opinia cercetătorilor astronomi, fapt recunoscut chiar și de un ateu precum a fost Darwin, dar cu toate acestea Japonia, ca și multe alte țări ale lumii, are în medie 20000 de idoli cărora li se închină, deși aceștia nu au nici o putere, ei primesc ofrandele și închinăciunile sutelor de milioane de oameni considerați foarte inteligenți,  care au transformat o țară ruinată din al doilea război mondial într-un paradis, prima economie a lumii.

Acolo Fiul lui Dumnezeu este înlocuit cu Budha sau

Confucius, oameni muritori care au meritele lor, însă nu ei au creat Pământul şi Universul.

Dacă am putut ajunge pe lună și ne îndreptăm spre

Marte, dacă GPS-ul ne conduce prin sateliți artificiali pe toate cărările lumii, dacă putem localiza o pisică pierdută și putem vorbi cu oricine de pe acest glob  și nu ne apropiem de dealul Golgotei atunci Bunul Creator, stând pe scaunul Său de Domnie, ne poate aminti din când în când că prin tot şi pentru tot ce El ne-a dat noi trebuie decât să-I recunoaștem suveranitatea absolută.

Din antichitate Dumnezeu ne vorbește despre orașul

Ninive care a putut fi salvat numai datorită recunoașterii Creatorului la cele nouă cuvinte de pocăinţă ale lui Iona.

Înaintea devastatorului cutremur din Lisabona, în

secolul al 16-lea, un bătrân timp de trei zile a străbătut orașul cu un mesaj divin, dar nimeni nu l-a asculta și tot orașul a fost distrus.

Prorocul Isaia ne îndeamnă să ne oprim ca să vedem

că nu este vreun alt protector decât Dumnezeu care spune:  „Eu sânt Domnul.”

„Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el.”

(Psalmul 24:1)

Istoria ne învață că oamenii nu învață nimic din istorie,

mai ales din aceea a cutremurelor.

Noi putem rămâne mai departe cu prejudecățile

noastre, cu tradițiile noastre şi cu idolii noștri. Ne înşelăm  singuri alegând oameni care să ne ofere protecţie şi sprijin - protector al Bucureștiului pe sfântul Dimitrie, al armatei pe sfântul Gavril, al Piteștiului pe sfinţii Constantin şi Elena sau protector al Japoniei pe Budha, al Romei pe  Jupiter sau al Atenei pe Afrodita – dar cât timp adevăratul Creator nu este recunoscut și respectat de noi, creaţia Sa, planeta aceasta nu va avea liniște, iar avertismentul dat omenirii de a se converti va mai dura atâta timp cât se va mai putea spune „Astăzi”. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci convertirea lui.

Apocalipsa a venit pentru toți aceia care au fost

victime ale dezastrelor de pe aceast pământ și va veni pentru fiecare dintre noi în mod diferit pentru că totuși este o diferență fundamentală - creștinii de pe Titanic au murit cântând celebra cântare ce a traversat veacurile „Mai lângă Domnul meu”, iar ceilalți oameni aflaţi pe vas au murit cu deviza de a se îmbăta pentru a nu mai rămâne loc în stomac, pentru apa mării.

M-am întors din Patmos cu încredințarea că Apocalipsa

înseamnă dezastru pentru cei neconvertiți și fericire pentru toți copii lui Dumnezeu care, prin credința mântuitoare în jertfa Domnului Isus de la Golgota, au cerul deschis și nu infernul ca ceilalți.

Cel ce ne-a dat totul are dreptul să  pretindă totul,

însă toate semnalele transmise omenirii chiar prin asemenea evenimente, de cele mai multe ori, au fost ignorate.

Marea lecţie a magilor. (Matei 2:11)

Cel mai mare eveniment legat de nașterea Domnului

Isus a fost venirea magilor din Răsăritul îndepărtat. Cel puțin trei lucruri foarte importante au transmis aceştia întregii omeniri:

1. Ei studiau cerul, astrele și stelele.

Astrologia era una din cele mai vechi și mai exacte științe ale antichității care a început între cele două fluvii,  Tigrul și Eufratul, din vechiul Babilon. Astăzi, când avem cele mai moderne telescoape și scrutăm Universul până la 40 de miliarde de ani lumină, deși se petrec evenimente importante pe planeta noastră, aventura magilor nu s-a mai repetat în istorie.

Toată magia horoscoapelor nu este altceva decât o falsă imaginație bolnăvicioasă deoarece totul se bazează pe probabilități şi nu pe certitudini.

Cunoașterea de atunci se baza pe revelațiile cerului.

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu”. (Psalmul 19:1)

Orice ființă care se naște pe pământ are un astru

personal şi de aceea astronomii afirmă că pe firmamentul universului, în permanență, se nasc și dispar stele.

Atât de precisă era observația lor, a magilor, că la

apariția Stelei din Iacov (Numeri 24:17) deodată, spre deosebire de alte dăți, au luat decizia de a urmări mai atent evenimentul, constatând după analize pe care numai ei le știau, că au de-a face cu steaua unui mare și unic Împărat, stea ce mergea spre apus.

Ei aveau un profesor numit „mai marele Magilor” care,  

pe vremea lui Nebucadnețar, se numea Nergal Șarețer. (Ieremia 39:3)

De comun acord au hotărât să formeze o caravană, să

strângă aur, tămâie și smirnă, și să urmărească steaua pentru a aduce plecăciune și daruri marelui Împărat.

Aveau de trecut multe obstacole, neștiind unde și când se va oprii steaua, iar toate drumurile erau împânzite cu tâlhari. Au reuşit însă de au parcurs o distanță de peste 1200 de kilometrii până când Steaua s-a oprit la Ierusalim;   au început să întrebe oamenii, ajungând până la Irod -  guvernatorul orașului care i-a rugat ca la întoarcere să dea pe la el și să-i spună unde este acest Împărat ca să meargă și el să I se închine.

Este cea mai istorică, științifică și biblică probă a

divinității Domnului Isus. Dacă ne vom ocupa cu orice altceva și nu de cer, nu vom știi nimic niciodată.

      

2. Ei nu s-au închinat nici mamei, nici lui Iosif, ci numai Pruncului, Marelui Împărat.

Toți cei care pretind închinare și se închină la oase şi la  

chipuri cioplite, încalcă deliberat porunca dată de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai.

Acești magi vor judeca lumea noastră idolatră pe care

o mai și numim creștină.

3. Prin cele trei daruri aduse, acești magi au vrut să arate lumii că numai Domnul Isus este adevăratul Împărat al lumii, marele Preot şi Mîntuitor.

Prin aurul adus spun lumii întregi că numai Dânsul este de acum înainte adevăratul şi unicul Împărat, iar prin tămîie că este marele Preot, desființând dinastia preoțească a lui Aaron şi instituind preoția universală a tuturor urmașilor Săi, făcând din ei „o împărăție şi preoți pentru Dumnezeu”. (Apocalipsa 1:6 și 5:10)

Toate sistemele religioase, cu toate ierarhiile lor, care

nu-L recunosc pe Domnul Isus ca fiind singurul Mare Preot,  după această lecție care ne-a fost dată, vor fi judecați nemilos de acești magi neclericali.

Smirna adusă de magi, simbol al suferinței, prevestea

jertfa mântuitoare a Domnului Isus de pe crucea Calvarului, jertfă care a ridicat păcatul întregii lumii.

Toată teologia pe care noi toți trebuie să o învățăm se cuprinde în lecția dată de acești magi!

Ei au plecat în țara lor pe o altă cale deoarece se

întâlniseră cu Cel ce este Calea, Adevărul și Viața.

Dumnezeii Babilonului, în religia lor milenară, nu au

mai primit închinarea magilor, cu siguranță, deoarece ei au găsit pe Împăratul Împăraților, pe marele Preot al lumii și pe Mântuitorul tuturor celor care-L recunosc ca singur Mijlocitor între Dumnezeu și om. Ajungând în Orientul Mijlociu am văzut că stelele, privite de acolo,  par mult mai mari decât le-am văzut, privindu-le din alte colţuri ale lumii – probabil din cauză că nopțile aici sânt foarte senine și aerul mult mai curat.