Capitolul 2 UMBRA LUCRURILOR VIITOARE

Valea umbrei mortii...

      „Nimeni să nu vă judece cu privire la mâncare sau la băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, trupul sau realitatea este Hristos„ Coloseni 2. 16-17.

      Tot ce face parte din lucrurile dintâi, adică tot ce este acum în ceruri și pe pământ, vor pierii și nu se va mai găsii loc pentru ele.

      „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi, și pământul dintâi, pieriseră și marea nu mai era„ Apocalipsa 20-1.

      Astronomii declară că multe planete au fost descoperite datorită umbrelor lor, dar ei nu au rămas la umbre ci au ajuns la realitatăți.

      Numai Apostolul Ioan în Patmos în totalitate și Moise în parte pe Sinai, au văzut realitățile, noi toți ceilalti vedem numai umbre, și pe drept se numesc umbre, deoarece trec.

      Iată cele două caracteristici ale umbrelor.

      Ele reprezintă partea întunecată a realităților ce se află numai în prezența luminii divine, și ele totdeauna trec.

      De aceea  toți înaintași noștrii, ne spune Pavel în Evrei 11 doar au salutat aceste lucruri de pe pământ și le-a urat de bine, de departe, mărturisind că sunt străini și călători, fiind în căutarea altei patrii.

      Văzând că sunt umbre, nu au mai contat pe ele cum fac cei mai mulți.

      Marele nostru poet, Eminescu în decepțiile sale a declarat:

      „Și în farmecul vieții nu știam că-i tot aceea,    

      De te reazimi pe o umbră, sau de crezi ce-a zis femeia„

      „Ce suntem noi Doamne umbră și părere,

Un suspin de-o clipă și apoi tăcere.

      Ce ușor ne-aduce și ne ia pământul,

Izvorâm ca apa, și plecăm ca vântul„ Traian Dorz.

      Dacă toate sunt umbre nu le voi putea descrie în câteva cuvinte, dar voi menționa câteva.

      Sănătatea, tinerețea, frumusețea, când le avem din plin, niciodată nu putem crede că trec, deși toți vedem la alții că așa este, pe noi totdeauna ne excludem.

      Marele împărat Solomon, al treilea împărat al Israelului, a fost singurul om de pe acest pământ, care a putut avea tot ce a dorit.

      Case grădini tot felul de pomi argint și aur turme de oi cirezi de boi și desfătarea fiilor oamenilor o mulțime de femei.

      Toate acestea s-au dovedit a fi umbre, definindu-le ca fiind deșertăciunea deșertăciunilor, „vanitas vanitasum vanitas vanitatesum„

Planeta noastră este definită în Psalmul 23 ca fiind Valea umbrei morții.

      „Chiar dacă ar fi să trec prin valea umbrei morții, nu mă tem de nimic căci Tu ești cu mine„ vers 4.

      În psalmul 84 planeta tera este numită Valea Plângerii, care în Ebraică se numește Valea Beca o vale, aproape de Ierusalim pe care creștinii din punct de vedere spiritual, o transformă într-un loc plin de izvoare și ploaia timpurie o acopere cu binecuvântării cum spune psalmistul.

     

          va urma:  CARACTERISTICELE  UMBRELOR.

Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Gen. 1-1

Dar despre pământ se spune  că au mai urmat 7 perioade de timp ale Creatorului numite zile dar în realitate erau ere geologice nefiind creat încă soarele.

Chiar dacă și pământul face parte din ceruri împreună cu tot sistemul nostru solar, totuș el este o operă distinctă pe care Dumnezeu încă o mai modelează și în vremurile noastre prin unele cutremure ce schimbă geografia planetei noastre.

Astfel trebuie să știm că planeta noastră este nu numai un unicat ca tot ce face Dumnezeu ci este o capodoperă a creațiunii Sale știind că de pe această planetă albastră, va lua Mireasa Fiului Său ca pe o capodoperă universală.

Lucrul acesta mi-a fost descoperit în peștera din insula Patmos unde am înțeles organizarea Universului relatată în capitolul 4 din Apocalipsă.

      Alegeți astăzi cui vreți să slujiți.

Iosua nu numai că le face o propunere, dar le dă și o sugestie, „Eu și casa mea vom sluji Domnului„. Pilat întreabă poporul pe cine aleg să fie slobozit de sărbători, iar ei au ales un tâlhar pe Bar aba fiul tati.

Avram ia spus lui Lot să aleagă unde dorește deoarece turmele lor de animale se mărise foarte mult, și Lot a ales malurile fertile ale mării și ale Iordanului unde erau cetățile Sodomei și Gomorei.

Am urcat cu telefericul pe muntela Masada circa 500 m înălțime și deacolo am filmat câmpia fertilă aleasă de Lot dealtfel foarte frumoasă.

Ca nepot trebuia să aleagă unchiul întâi, dar nepotul nu a propus acest lucru.

Alegerea sa dovedit fatală deoarece Lot a pierdut toată averea chiar și soția, datorită păcatelor din aceste cetăți.

Dacă ne-am ruga lui Dumnezeu, la toate intersecțiile vieții noastre, ca Dânsul să aleagă pentru noi, viața nu ar mai fi atât chinuitoare.

Piveliștea dezolantă din aceste locuri după judecata lui Dumnezeu, a făcut să apară pe glob Marea Moartă  în care nu se află nicio vietate fiind cu 400 de metri sub nivelul tuturor mărilor de glob.

Primește tot timpul apele Iordanului care vin din munții Hebronului, dar continuă să scadă anual, fiind simbolul creștinilor care nu dau nimic mai departe din tot ce le dă Dumnezeu ca Marea Moartă, din care nu pleacă nimic. 

Ne-a vizitat Fiul lui Dumnezeu pe această navă cosmică ce merge cu 29720 de klm. pe secundă care noi o numim „tera„ și în fiecare oră minut sau secundă optăm pentru orice altceva, dar nu pentru Domnul.

În toate alegerile noastre, avem numai interese egoiste. Infinitul univers are sisteme solare cu infinite frumuseți și Betex în cartea sa „Prima pagină a Bibliei„ vorbea despre planete în care ziua are patru culori cerești, dar Domnul a ales să vină aici deși știa prețul, pentrucă ne-a iubit pe noi mai mult decât pe Sine.

„Noi î-L iubim deoarece Dânsul ne-a iubit întâi„

Nu vor fi niciodată aleși pentru cer, cei care acum nu-L aleg pe Domnul Isus ca mântuitor personal ca Domn și Bun Păstor pentru eternitate.

„Și pe când se ruga, s-a deschis cerul”. (Luca 3:21)

Este prima oară când cerul se deschide nu pentru

ploaie, ci pentru un mesaj special și anume să ne spună cine este Domnul Isus. De aici tragem două concluzii fundamentale:

1. Puterea extraordinară a rugăciuni - de a deschide

cerul din care se coboară tot ce este bun și desăvârșit, adică tot ce avem noi nevoie (Iacov 1:17);

2. Dumnezeu a vrut ca oamenii de pe pământ nu doar

să audă despre cer, ci unii dintre ei (cum ar fi Moise şi Ilie,  cei de la botezul Domnului sau Ștefan, Pavel sau Ioan) să fie martori oculari ai cerului deschis pentru generațiile viitoare.

Este o scară a îngerilor care mențin o permanentă

legătură a cerului cu pământul, așa a numit-o Iacov, dar ei (îngerii) având aripi nu au nevoie de scară. Definiția acestora este dată de Pavel, cel care a ajuns în familia lor şi despre care spune că  sânt „duhuri slujitoare”.

Din punct de vedere astronomic cerul este locul

Astrelor - Șavaion în limba ebraică, adică ținutul dintre apele de deasupra întinderi și al celor din desubtul întinderii făcut în ziua a doua a creațiunii.

Dar din punct de vedere Biblic cerul este un loc

special pregătit anume pentru toții copiii lui Dumnezeu. (Ioan 14).

Ajungând în insula Patmos, chiar în peștera unde a fost

scrisă Apocalipsa, acolo am avut o mică revelație - a contrastului dintre cer și pământ. Din adâncimea și întunecimea acelei grote, apostolul și evanghelistul Ioan a fost ridicat în lumina și frumusețea cerului pe care ne-a descris-o în capitolul 4 din cartea Apocalipsa.

Cerul nu este o himeră, ci o măreață realitate despre

care Pavel, ne spune la 2 Corinteni 12, că a văzut lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și pentru a căror descriere pământenii nu au cuvinte în vocabularul lor.

Vestea bună constă în aceea că cerul mai este încă

deschis pentru toți cei ce vor să ajugă acolo și nu în infern, iar rugăciuea pocăinței este cheia care ne-a fost dată şi care se află în mâinile noastre.  

ARTA DE A DISTINGE ÎNTRE UMBRE ȘI REALITĂȚI .................... 2 UMBRA LUCRURILOR VIITOARE

Cei patru calareti ai Apocalipsei

      „Nimeni să nu vă judece cu privire la mâncare sau la băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, trupul sau realitatea este Hristos„ Coloseni 2. 16-17.

      Tot ce face parte din lucrurile dintâi, adică tot ce este acum în ceruri și pe pământ, vor pierii și nu se va mai găsii loc pentru ele.

      „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi, și pământul dintâi, pieriseră și marea nu mai era„Apocalipsa 21-1.

      Astronomii declară că multe planete au fost descoperite datorită umbrelor lor, dar ei nu au rămas la umbre ci au ajuns la realitatăți.

      Numai Apostolul Ioan în Patmos în totalitate și Moise în parte pe Sinai, au văzut realitățile, noi toți ceilalti vedem numai umbre, și pe drept se numesc umbre, deoarece trec.

      Iată cele două caracteristici ale umbrelor.

      Ele reprezintă partea întunecată a realităților ce se află numai în prezența luminii divine, și ele totdeauna trec.

      De aceea  toți înaintași noștrii, ne spune Pavel în Evrei 11 doar au salutat aceste lucruri de pe pământ și le-a urat de bine, de departe, mărturisind că sunt străini și călători, fiind în căutarea altei patrii.

      Văzând că sunt umbre, nu au mai contat pe ele cum fac cei mai mulți.

      Marele nostru poet, Eminescu în decepțiile sale a declarat:

      „Și în farmecul vieții nu știam că-i tot aceea,    

      De te reazimi pe o umbră, sau de crezi ce-a zis femeia„

      „Ce suntem noi Doamne umbră și părere,

Un suspin de-o clipă și apoi tăcere.

      Ce ușor ne-aduce și ne ia pământul,

Izvorâm ca apa, și plecăm ca vântul„ Traian Dorz.

      Dacă toate sunt umbre nu le voi putea descrie în câteva cuvinte, dar voi menționa câteva.

      Sănătatea, tinerețea, frumusețea, când le avem din plin, niciodată nu putem crede că trec, deși toți vedem la alții că așa este, pe noi totdeauna ne excludem.

      Marele împărat Solomon, al treilea împărat al Israelului, a fost singurul om de pe acest pământ, care a putut avea tot ce a dorit.

      Case grădini tot felul de pomi argint și aur turme de oi cirezi de boi și desfătarea fiilor oamenilor o mulțime de femei.

      Toate acestea s-au dovedit a fi umbre, definindu-le ca fiind deșertăciunea deșertăciunilor, „vanitas vanitasum vanitas vanitatesum„

Planeta noastră este definită în Psalmul 23 ca fiind Valea umbrei morții.

      „Chiar dacă ar fi să trec prin valea umbrei morții, nu mă tem de nimic căci Tu ești cu mine„ vers 4.

      În psalmul 84 planeta tera este numită Valea Plângerii, care în Ebraică se numește Valea Beca o vale, aproape de Ierusalim pe care creștinii din punct de vedere spiritual, o transformă într-un loc plin de izvoare și ploaia timpurie o acopere cu binecuvântării cum spune psalmistul.