Capitolul 2 UMBRA LUCRURILOR VIITOARE

Valea umbrei mortii...

      „Nimeni să nu vă judece cu privire la mâncare sau la băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, trupul sau realitatea este Hristos„ Coloseni 2. 16-17.

      Tot ce face parte din lucrurile dintâi, adică tot ce este acum în ceruri și pe pământ, vor pierii și nu se va mai găsii loc pentru ele.

      „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi, și pământul dintâi, pieriseră și marea nu mai era„ Apocalipsa 20-1.

      Astronomii declară că multe planete au fost descoperite datorită umbrelor lor, dar ei nu au rămas la umbre ci au ajuns la realitatăți.

      Numai Apostolul Ioan în Patmos în totalitate și Moise în parte pe Sinai, au văzut realitățile, noi toți ceilalti vedem numai umbre, și pe drept se numesc umbre, deoarece trec.

      Iată cele două caracteristici ale umbrelor.

      Ele reprezintă partea întunecată a realităților ce se află numai în prezența luminii divine, și ele totdeauna trec.

      De aceea  toți înaintași noștrii, ne spune Pavel în Evrei 11 doar au salutat aceste lucruri de pe pământ și le-a urat de bine, de departe, mărturisind că sunt străini și călători, fiind în căutarea altei patrii.

      Văzând că sunt umbre, nu au mai contat pe ele cum fac cei mai mulți.

      Marele nostru poet, Eminescu în decepțiile sale a declarat:

      „Și în farmecul vieții nu știam că-i tot aceea,    

      De te reazimi pe o umbră, sau de crezi ce-a zis femeia„

      „Ce suntem noi Doamne umbră și părere,

Un suspin de-o clipă și apoi tăcere.

      Ce ușor ne-aduce și ne ia pământul,

Izvorâm ca apa, și plecăm ca vântul„ Traian Dorz.

      Dacă toate sunt umbre nu le voi putea descrie în câteva cuvinte, dar voi menționa câteva.

      Sănătatea, tinerețea, frumusețea, când le avem din plin, niciodată nu putem crede că trec, deși toți vedem la alții că așa este, pe noi totdeauna ne excludem.

      Marele împărat Solomon, al treilea împărat al Israelului, a fost singurul om de pe acest pământ, care a putut avea tot ce a dorit.

      Case grădini tot felul de pomi argint și aur turme de oi cirezi de boi și desfătarea fiilor oamenilor o mulțime de femei.

      Toate acestea s-au dovedit a fi umbre, definindu-le ca fiind deșertăciunea deșertăciunilor, „vanitas vanitasum vanitas vanitatesum„

Planeta noastră este definită în Psalmul 23 ca fiind Valea umbrei morții.

      „Chiar dacă ar fi să trec prin valea umbrei morții, nu mă tem de nimic căci Tu ești cu mine„ vers 4.

      În psalmul 84 planeta tera este numită Valea Plângerii, care în Ebraică se numește Valea Beca o vale, aproape de Ierusalim pe care creștinii din punct de vedere spiritual, o transformă într-un loc plin de izvoare și ploaia timpurie o acopere cu binecuvântării cum spune psalmistul.

     

          va urma:  CARACTERISTICELE  UMBRELOR.

„Fiecare din voi aleargă pentru casa lui.” (Hagai 1:9)

Chiar mustrările Domnului au devenit banale și nu mai impresionează aproape pe nimeni. Casa Domnului este dărâmată atât la propriu cât și la figurat și asta nu numai acum, ci din totdeauna.

Ghidul ne-a vorbit la Ierusalim despre cele opt etape din istoria multimilenară a Ierusalimului, conversație pe care am filmat-o integral.

Realitatea spirituală, invizibilă a casei lui Dumnezeu, totdeauna a fost reflectată de starea sa vizibilă. De aproape 2000 de ani, mai exact din anul 70 BC, tot ce se mai poate vedea din Casa Domnului de la Ierusalim este doar Zidul Plângerii, adică zidul de apus din Templul lui Solomon, loc de pelerinaj pentru toată lumea.

Casa lui Dumnezeu sântem noi, copii Săi, dar ca și istoria tristă a falnicei Case de altădată, Biserica Primară pe parcursul aceluiași timp, pe plan spiritual, au avut parte de  aceleași dezastre. Iată cum ne descrie Asaf în Psalmul 74 dezastrul interior: „Vrăjmașul a pustiit totul în locașul Tău ce sfânt, potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău și au pus semnele lor drept semne. Parcă erau niște oameni care ridică toporul într-o pădure deasă. În curând au sfărâmat toate podoabele săpate cu lovituri de securi și ciocane, au pus foc sfântului Tău locaș, au dărâmat și au pângărit locuința numelui Tău.”

Muntelui sfânt Moreia, unde Avraam a fost gata să aducă jertfa vie a fiului său, din secolul al șaptelea a fost profanat, construindu-se acolo falnica moscheie a lui Omar cu mincinoasa legendă că de acolo a fost răpit Mahomed.

Adevărata Casă vizibilă a lui Dumnezeu - Noul Ierusalim, ca și adevărata Sa Biserică - invizibilă și indivizibilă, ca machete ale perfecțiunii sânt prezervate pentru eternitate.

Dar acum este timpul marilor decizii - de a lucra fiecare pentru dregerea Casei lui Dumnezeu, asemenea lui Ezra și lui Neemia.

Ce putem face acum pentru Casa lui Dumnezeu? Să aducem pietre vii ca să construim Templul Sfânt în Domnul.

Zilnic facem ceva pentru casa noastră, dar nimic pentru casa Lui.

„Sfințenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru

tot timpul cât va ținea veacurile.”

Trei lucruri pe care nu trebuia să le facă un împărat şi pe care tocmai acesta le-a făcut – Solomon, împăratul Israelului

       Să nu aibă mulți cai, să nu aibă multe neveste și grămezi de argint şi aur. (Deuteronom 17:16-17)

       Porunca de a nu avea mulți cai a fost dată ca să nu aibă posibilitatea de a urma pornirea inimii lor, aceea de a se întoarce în Egipt. Solomon a avut numai 12 mii de cai și nu s-a întors în Egipt, dar pe lângă aceștia, tot timpul, „Din Egipt și din toate țările se aduceau cai pentru Solomon”. (2 Cronici 9:28)    

       Porunca de a nu avea un număr mare de neveste (femei) avea în vedere inima și, tocmai de această poruncă, Solomon nu a ascultat. Solomon „tîrît de iubire”,  „A avut de neveste șapte sute de crăise împărătești și trei sute de țiitoare; și nevestele i-au abătut inima”. (1 Împărați 11:3)

       Solomon primea anual 666 talanți de aur, un număr fatidic al bogăției pământești.

       Tendința noastră naturală este totdeauna contrară Cuvântului și exact ce nu trebuie să facem tocmai aceea facem.

UN LOC PENTRU DOMNUL

Psalmul. 132

     David toată viața a avut o dorință de a face un loc pentru Domnul.

     „Nu voi da somn ochilor mei nici ațipire ploapelor mele, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc până nu voi găsi un loc pentru Domnul„.

     Pentru că David a vrut să facă o casă Domnului, Dumnezeu pe loc i-a spus că îi va face lui David o casă veșnică, și din familia lui S-a născut Domnul Isus, și toată casa copiilor Săi.

Celor ce fac acum un loc Celui ce bate la ușile inimilor omenești, Domnul Isus le pregătește un loc acolo unde S-a dus la Tatăl.

Negură nevoie neagră. Isaia 8-22

Isaia 8-22

Am privit azi noapte cerul care deși este format din miliarde de sori, totuși nu poate lumina tot universul.

Întunerecul umple tot universul poate tocmai pentrucă Dumnezeu a zis că vrea să locuiască în întuneric, așa a spus Solomon în clipa când un nor întunecat a umplut tot templu.

Aceste trei N-uri, (negură nevoie neagră) dictate de Dumnezeu proorocului, reprezintă un cifru ce trebuie analizat deoarece anumite cuvinte din Biblie au o greutate specială.

Ultima definiție a suferinței se numește nevoie neagră.Nevoia neagră, este umbra infernului pentru cei ce în mod deliberat au refuzat șansa mântuirii.