"Anii noștrii se ridică la 70". Psalmul 90-10

      Poate de aceia în psalmul 71 apare pentru prima dată rugăciunea lui David, „Doamne nu mă lepăda la vremea bătrâneței, cănd mi se duc puterile, nu mă părăsii„ vers 9 iar la versetul 18 „nu mă părăsi Dumnezeule chiar la bătrânețele cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum și puterea Ta neamului de oameni care va veni„

     Deci după 70 de ani tăria și puterea dacă mai există trebuie integral, ca dealtfel pe tot parcursul vieții, atribuită numai lui Dumnezeu.

     Primi trei Împărați ai lui Israel au trăit 70 de ani.

Anii noștrii se ridică la 70. Ps. 90-10

Poate de aceia în psalmul 71 apare pentru prima dată rugăciunea lui David, „Doamne nu mă lepăda la vremea bătrâneței, cănd mi se duc puterile, nu mă părăsii„ vers 9 iar la versetul 18 „nu mă părăsi Dumnezeule chiar la bătrânețele cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum și puterea Ta neamului de oameni care va veni„

Deci după 70 de ani tăria și puterea dacă mai există trebuie integral ca dealtfel pe tot parcursul vieții, atribuită numai lui Dumnezeu.

Primii 3 Împărați ai lui Israel au trăit 70 de ani.

Diferenţa între a fi predispuşi şi a fi dispuşi pentru sacrificiu.

         În cartea întâia a Cronicilor la cap. 11 ni se arată că David a avut o dorinţă, aceea de a bea apă din fântâna de la poarta Betleemului, care era în garnizoana Filistenilor.

            Toţi vitejii lui David au auzit dorinţa împăratului, dar numai trei din ei au fost dispuşi să-şi rişte viaţa trecând prin garnizoana Filistenilor, împlinind dorinţa împăratului.

            A fost ultima probă de testare a adevăraţilor viteji dintre cei viteji. Fiind în război toţi erau predispuşi morţii dar numai trei din ei au fost dispuşi să moară pentru împărat.

            Acum Împăratul Împăraţilor, face testarea vitejilor Săi pentru a vedea câţi dintre cei predispuşi sunt dispuşi să împlinească orice dorinţă a Sa.

Bucuraţi-vă întotdeauna.

        Noi nu trebuie să coborâm standardul Evangheliei la nivelul mărginirii noastre ci dimpotrivă, cu ajutorul Duhului Sfânt, să ne ridicăm la înălţimea chemării noastre.

            E foarte natural să ne bucurăm când totul ne merge bine dar Domnul în predica de pe munte ne întreabă ce lucru neobişnuit facem, şi a ne bucura totdeauna este supranatural.

            În tranşeele celui de-al doilea război mondial Fr. Emil Constantinescu, din Bucureşti Carol Davila 48, nu fostul preşedinte al României, a compus frumoasa cântare „Când eşti departe de cămin”.

            Fugărit de socrul său, David prin pustiuri peşteri şi păduri a compus cei mai frumoşi psalmi.

            Tot ce a făcut face şi va mai face Domnul pentru noi este supranatural, şi ne va face şi pe noi să ne bucurăm întotdeauna.

Domnul va sfârşi ce a început pentru mine Psalm 138-10.

          Numai despre Domnul suntem siguri  că face lucrul acesta totdeauna, spre deosebire de noi oamenii care de cele mai multe ori ne oprim, deşi Domnul Isus a spus cine a pus mâna pe plug să nu se mai uite înapoi.

            Deci noi suntem lutul şi Dânsul olarul, dar a fi lut înseamnă, foarte mult, căci lutul deşi are personalitatea sa, întotdeauna se lasă modelat, pentru ca olarul să-i dea forma scopului său.

            Dacă ne considerăm artizanii propriului viitor, rezultatul este totdeauna un dezastru dar dacă şi noi, ca David, credem că suntem oglindirea slavei Sale, şi că de la un capăt la celălalt, suntem capodopera Sa, atunci putem declara siguri că ce a început în noi şi prin noi, va şi sfârşi.

            Shakespeare a spus ce suntem noi în următoarea frază: "Roşul tineresc al hotărârilor bune s-a veştejit în pustia de şedere pe gânduri".

Circuitul valorilor

Isus la Marea Galileei

             „Din mâna Ta primim tot ce-Ţi aducem”, spune David.

            Când vom înţelege mecanismul ce caracterizează tot universul lui Dumnezeu, vom vedea că fiecare din noi, copiii Săi, nu suntem decât nişte canale prin care trebuie să circule toate binecuvântările Sale.

            În Israel sunt două feluri de mări şi anume marea Galileei care primeşte apele din izvoarele Hermonului şi le dă mai departe, şi marea Moartă, care numai primeşte apele Iordanului dar reţine totul, pentru a-şi confirma numele.

            Putem face această analogie, că sunt aşa zişi creştini care vor numai să primească, uitând maxima Domnului Isus că este mai ferice să dai decât să primeşti, dar cei ce fac aceasta o fac numai pentru a-şi confirma numele.

            Dar slavă Domnului că sunt fraţi care sunt binecuvântaţi ca să fie o binecuvântare, cum i-a spus Dumnezeu lui Avraam, şi cum a făcut David.

            În vedeniile sale proorocul Zaharia a văzut un lucru extraordinar, cum prin ţevile aurii curgea untdelemnul auriu. O singură condiţie trebuia îndeplinită şi anume ca structura ambalajului să fie aceeaşi cu a conţinutului, confundându-se marfa cu ambalajul. Dacă untdelemnul Duhul Sfânt este auriu noi, ţevile prin care curg toate binecuvântările cerului, să nu fim diferiţi, deoarece nu se poate construi veacul de aur cu inimi de plumb.

„Tot ce facem noi Tu împlineşti pentru noi”. Isaia 26-12

 Isaia 26-12

Primirea Duhului Sfant in Faptele Apostolilor

Dacă noi am crede cu adevărat tot Cuvântul lui Dumnezeu, nu am mai auzi pe nimeni văitându-se, deoarece declaraţia din versetul de mai sus este extraordinară, cum adică tot ce facem noi este totdeauna reflexul voii lui Dumnezeu, da, ştiind că cine este din Dumnezeu nu poate păcătui.

            „Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el şi nu poate păcătui fiindcă este născut din Dumnezeu”.

            De aceea spunea David în Ps. 119 „Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”. Cred că aceasta este sămânţa pe care a venit s-o semene Semănătorul.

            Ap. Pavel ne arată în epistola sa către Efeseni că înainte de veşnicii Dânsul a programat faptele noastre bune, cele rele nu sânt programate sunt numai accidente, pentru care avem un Mijlocitor, Paraclet sau avocat, ce stă permanent înaintea lui Dumnezeu.

            Cuvintele TOT ce facem, nu mai au nevoie de explicaţii.

IDENTIFICAREA CU DUMNEZEU ÎN RUGĂCIUNE.

Pornind anul acesta pe 83 ani când pot spune ca David că am fost tânăr dar am îmbătrânit, așa zicea dânsul la 70 de ani, deși vulturii, simbolul Americii nu îmbătrânesc niciodată, am găsit în psalmul 83 gândul de mai sus că succesul ascultării rugăciunilor noastre constă în a apăra slava lui Dumnezeu, deoarece în această calitate de copii ai Săi, orice succes al nostru mărește slava Sa ca Părinte.


„Iată că vrăjmașii Tăi se frământă„ Ps 83-2.

Nu vrăjmașii noștri, deoarece noi nu mai sântem ai noștrii, fiind cumpărați nu cu aur sau argint, ci cu sângele scump al Domnului nostru Isus Hristos.

De fapt în universul nostru noi suntem terenul pe care se defășoară un permanent război între cele două forțe.

Iov nu știa nimic despre tocmelile ce aveau loc în înaltul cerului pentru viața sa.

UN LOC PENTRU DOMNUL

Psalmul. 132

     David toată viața a avut o dorință de a face un loc pentru Domnul.

     „Nu voi da somn ochilor mei nici ațipire ploapelor mele, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc până nu voi găsi un loc pentru Domnul„.

     Pentru că David a vrut să facă o casă Domnului, Dumnezeu pe loc i-a spus că îi va face lui David o casă veșnică, și din familia lui S-a născut Domnul Isus, și toată casa copiilor Săi.

Celor ce fac acum un loc Celui ce bate la ușile inimilor omenești, Domnul Isus le pregătește un loc acolo unde S-a dus la Tatăl.