Milă voiesc, nu jertfă.

Cei care îi acuzau pe apostoli că mănâncă  boabe din spicele de grâu chiar în ziua Sabatului erau oameni religioși, oameni care aduceau jertfele rânduite de Moise pentru orice împrejurare și, făcând aceasta, ei credeau că restul nu mai contează.

Ce înseamna atunci un mic dejun pentru treisprezece persoane în comparație cu vremea abundenței alimentare de acum când pâinea este peste tot?

Atunci femeile trebuia să învârtă manual piatra de moară de la râșniță, zi și noapte, abia după aceea treceau la frământare și coacere.

Aceasta nu este doar părerea mea - că femeile

făceau muncile cele mai grele, ci şi declarația lui Iov: „Dacă mi-a fost inima amăgită de vreo femeie.. atunci nevasta mea să macine pentru altul” (Iov 31:10),  deci  să nu mai macine pentru el.

Pentru ei care urmau pe Domnul Domnilor și

Împăratul Împăraților nu se găsea altceva în afara peștelui din Marea Galileei. Am înserat în Capernaum, ţinut care se află pe malul apusean al mării, iar apa cristalină a mării reflecta un infinit colorit al apusului de soare şi cred că ei se bucurau în fiecare seară de astfel de momente deoarece, cea mai mare parte din lucrarea Sa misionară, Domnul Isus a petrecut-o în Capernaum, loc în care au venit și perceptorii ca să plătească taxele de pescar.

 Fiul lui Dumnezeu de multe ori a fost flămând,

călător, însetat – şi ni ne spune asta în Matei capitolul 25, dar a arătat pentru toți nevoiașii lumii multă  compasiune, concluzionând că omenirea are nevoie

de milă, nu de jertfe.

Întâlnirea Mirelui cu mirul.

... Solomon

Va fi un timp și un loc consacrate acestui eveniment descris în cartea Cântarea Cântărilor, capitolul 1, versetul 12:  „Cât timp stă Împăratul la masa Lui nardul meu

își răspândește mirosul”. Masa este a Lui, mirosul este al meu (al nostru).

Preoții vechiului legământ nu aveau voie să se îmbrace cu nimic făcut din lână tocmai ca să nu miroase a transpirație.

Tare aș vrea ca unii creștini să aibă stupi de albine, să

se ducă în prisacă transpirați şi oricât de protejați ar fi, albinele i-ar învăța ce înseamnă să te duci la ele murdar, transpirat, băut sau nervos.

Ce lecţie! Am învățat foarte multe de la aceste albine pentru că la “școala” lor am fost elev timp de peste 30 de ani.

M-am gândit ce plăcut ar fi dacă am aplica acest verset

din Cântarea Cântărilor tot timpul, dar mai ales atunci când

ne apropiem de masa Domnului! Masa e a Lui, mirosul e al meu, acolo trebuie ca mirul meu să se verse pe capul Său.

Dacă palmierii ar putea vorbii ne-ar spune probabil

multe despre mirosul apei, însă ce pot spune semenii noștri și cerul tot despre mirosul nostru? Este oare el asemănător nardului sau transpirației, sau băuturii, sau nervozităţii?

Dumnezeu nu are nevoie de oameni transpirați, ci de

oameni inspirați de Duhul Său Sfânt!

Diferenţa între a fi predispuşi şi a fi dispuşi pentru sacrificiu.

         În cartea întâia a Cronicilor la cap. 11 ni se arată că David a avut o dorinţă, aceea de a bea apă din fântâna de la poarta Betleemului, care era în garnizoana Filistenilor.

            Toţi vitejii lui David au auzit dorinţa împăratului, dar numai trei din ei au fost dispuşi să-şi rişte viaţa trecând prin garnizoana Filistenilor, împlinind dorinţa împăratului.

            A fost ultima probă de testare a adevăraţilor viteji dintre cei viteji. Fiind în război toţi erau predispuşi morţii dar numai trei din ei au fost dispuşi să moară pentru împărat.

            Acum Împăratul Împăraţilor, face testarea vitejilor Săi pentru a vedea câţi dintre cei predispuşi sunt dispuşi să împlinească orice dorinţă a Sa.