Hristos şi Biserica.

          Când Ap. Pavel dă sfaturi familiei prin scrisoarea scrisă Efesenilor, face această precizare că vorbeşte despre Hristos şi  Biserică, afirmaţie  plină de semnificaţie şi la care vom face câteva referiri. Pentru prima dată familia este comparată cu Mirele ceresc şi Mireasa sa.

            Astfel prestigiul familiei, este ridicat la rangul divin, în pofida istoriei sale, compromisă în decursul veacurilor.

            Căsătoria în faţa lui Dumnezeu este privită ca tot ce a mai rămas nobil din Eden.

            Asocierea ce o face Cuvântul lui Dumnezeu între Hristos şi Biserică, ne descoperă egalitatea matematică, prefigurată prin creaţiune când femeia a fost luată nu din pământ ci din coasta lui Adam, motiv pentru care este atât de diferit gradul de sensibilitate între femeie şi bărbat.

            Poate de aceea în limba Ebraică în numele femeii IŞA este cuprins şi numele bărbatului IŞ. Biserica este privită prin ochii iubirii care nu vedea nici-o pată în Israel.

            Dacă în mod natural firesc, în general prin căsătorie, fiecare partener urmăreşte un avantaj, biblic şi divin este a porni la drum cu această deviză----- dăruind voi dobândi.

            Dacă Domnul Isus nu se dăruia, Biserica nu putea apare la orizontul luminos al istoriei, şi dacă cineva se consideră membrul Bisericii fără a se dărui, se înşeală amarnic. În organismul nostru toate celule sunt distributive, iar în momentul în care o celulă a organismului nostru nu mai este distributivă, ea devine canceroasă. Toţi egoiştii trăiesc puţin.

            Niciodată cuvintele, nu vor putea reda relaţia ideală dintre Hristos şi Biserică, şi aşa trebuie să fie familia.

„Tot ce facem noi Tu împlineşti pentru noi”. Isaia 26-12

 Isaia 26-12

Primirea Duhului Sfant in Faptele Apostolilor

Dacă noi am crede cu adevărat tot Cuvântul lui Dumnezeu, nu am mai auzi pe nimeni văitându-se, deoarece declaraţia din versetul de mai sus este extraordinară, cum adică tot ce facem noi este totdeauna reflexul voii lui Dumnezeu, da, ştiind că cine este din Dumnezeu nu poate păcătui.

            „Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el şi nu poate păcătui fiindcă este născut din Dumnezeu”.

            De aceea spunea David în Ps. 119 „Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”. Cred că aceasta este sămânţa pe care a venit s-o semene Semănătorul.

            Ap. Pavel ne arată în epistola sa către Efeseni că înainte de veşnicii Dânsul a programat faptele noastre bune, cele rele nu sânt programate sunt numai accidente, pentru care avem un Mijlocitor, Paraclet sau avocat, ce stă permanent înaintea lui Dumnezeu.

            Cuvintele TOT ce facem, nu mai au nevoie de explicaţii.

ARTA DE A DISTINGE ÎNTRE UMBRE ȘI REALITĂȚI .................. 8 „VORBESC DESPRE HRISTOS ȘI BISERICĂ„

       Dacă Apostolul Pavel în Efeseni 5 nu ar fi încheiat cu versetul de mai sus, s-ar fi putut crede că în sfârșit familia este o realitate și nu o umbră, dar nu se putea ca pe acest pământ trecător, să poată fi ceva netrecător.

      Familia care î-și trage numele din cer Efeseni 3-14, trebuie să fie o reflectare a realității eterne  Hristos și Biserica.

      Orice familie când începe să devină scop în sine, se prăbușește.

      Noua familie ce se va coborâ din cer de la Dumnezeu, trebuie să se mute împreună cu Domnul Isus în locurile cerești, din punct de vedere spiritual înaintea venirii Domnului Isus pe norii cerului, așa cum vedem în Efeseni 2.

      Nu mai e pentru nimeni un secret faptul că planeta noastră din punct de vedere astronomic, se află în locurile cerești, făcând parte din această mare galaxie ce se numește „Calea Lactee„ adică drumul laptelui, fiind albicioasă datorită puzderiei de stele ce o alcătuiesc.

      Acesta este marele paradox, că pământul nostru este în cer, legănându-se printre astre, iar unii oamenii de pe pământ au transformat habitatul în infern.

      Apostolul Pavel spunea Corintenilor și nouă totodată, că am fost logodiți cu Domnul nostru Isus Hristos, urmând ca nunta să aibă loc în casa Mirelui pe care acum o pregătește așa cum ne-a promis în Ioan 14.

      Dacă Apostolul Petru ne întreabă ce fel de oameni trebuie să fim noi, Domnul Isus ne spune că trebuie să fim ca niște oameni care așteată.

      Nu este decât o fericită așteptare, și anume aceea a Mirelui.

      Da ne putem bucura și de umbrele care ne conduc la realitățile eterne.

Ce înseamnă altceva

1 Mântuirea este darul lui Dumnezeu, şi se capătă prin credinţă nu prin fapte ca să nu se laude nimeni Efeseni 2.
2 Altceva: fapte bune, spovedanii, rugăciuni către sfinţi, posturi, canoane, etc.
3 Faptele bune: rugăciunea, postul, sunt consecinţele mântuirii, cum roadele nobile sânt urmarea altoirii, nu condiţia sa.
4 Nu este nici un mijlocitor între Dumnezeu şi om decât omul Isus Hristos.
5 Altceva: intermediarii, ca preoţi, papi, rabini, pastori, care trebuie să fie slujitori nu conducători. Unul singur este Capul Bisericii. Să nu numiţi pe nimeni Rabi, Unul singur este Învăţătorul vostru.