Lumina din spatele norilor. Iov 37-21

 Iov 37-21

             «Acum fireşte nu putem vedea  lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va arăta»

            După ce m-am întors de la filmarea ruinelor celor şapte Biserici din Asia Mică, am aflat răspunsul la întrebarea cum se poate ca uriaşa  lucrare a lui Dumnezeu prin marele apostol Pavel  de acum două mii de ani să pară o ruină predominată de Musulmani.

            Lumina este în dosul norilor, iar lucrarea de atunci şi de acolo nu sa  pierdut şi nu se va pierde niciodată, şi când va trece norul Mahomedan care deocamdată a întunecat orizontul, lumina va strălucii în toată splendoarea sa.

            În marele oraş Pergam, din Turcia spre răsărit pe un munte la o altitudine de circa o mie de metri am filmat locul unde era tronul de domnie al lui Satan, iar în Efes  ruinele Dianei aşa zisa zeiţă a cerului.

            Apostolul Pavel a fost omul de care sa folosit Dumnezeu în acele zone ale lumii Asia Mică cu cele şapte localităţi ale sale şi Roma, reuşind să schimbe cursul istoriei, iar lumina Evangheliei pornind ca magii de la răsărit a trecut prin Asia Mică spre Macedonia Europa şi apoi în toată lumea.

            Ghicitorii şi vrăjitorii din Efes în teatrul care este şi astăzi care ne–a uluit prin grandoarea lui, au mărturisit păcatele lor şi au ars cărţile foarte scumpe evaluate la cincizeci de mii de arginţi aşa cum relatează Faptele Apostolilor 19-19 cu atâta putere se răspândea şi se vestea Cuvântul Domnului prin Pavel.

            Credinţa vede invizibilul poate imposibilul, iar norul ca tot ce este pe pământ va trece, şi pentru noi e ca şi trecut.

ARTA DE A DISTINGE ÎNTRE UMBRE ȘI REALITĂȚI .................. 8 „VORBESC DESPRE HRISTOS ȘI BISERICĂ„

       Dacă Apostolul Pavel în Efeseni 5 nu ar fi încheiat cu versetul de mai sus, s-ar fi putut crede că în sfârșit familia este o realitate și nu o umbră, dar nu se putea ca pe acest pământ trecător, să poată fi ceva netrecător.

      Familia care î-și trage numele din cer Efeseni 3-14, trebuie să fie o reflectare a realității eterne  Hristos și Biserica.

      Orice familie când începe să devină scop în sine, se prăbușește.

      Noua familie ce se va coborâ din cer de la Dumnezeu, trebuie să se mute împreună cu Domnul Isus în locurile cerești, din punct de vedere spiritual înaintea venirii Domnului Isus pe norii cerului, așa cum vedem în Efeseni 2.

      Nu mai e pentru nimeni un secret faptul că planeta noastră din punct de vedere astronomic, se află în locurile cerești, făcând parte din această mare galaxie ce se numește „Calea Lactee„ adică drumul laptelui, fiind albicioasă datorită puzderiei de stele ce o alcătuiesc.

      Acesta este marele paradox, că pământul nostru este în cer, legănându-se printre astre, iar unii oamenii de pe pământ au transformat habitatul în infern.

      Apostolul Pavel spunea Corintenilor și nouă totodată, că am fost logodiți cu Domnul nostru Isus Hristos, urmând ca nunta să aibă loc în casa Mirelui pe care acum o pregătește așa cum ne-a promis în Ioan 14.

      Dacă Apostolul Petru ne întreabă ce fel de oameni trebuie să fim noi, Domnul Isus ne spune că trebuie să fim ca niște oameni care așteată.

      Nu este decât o fericită așteptare, și anume aceea a Mirelui.

      Da ne putem bucura și de umbrele care ne conduc la realitățile eterne.

CELE 4 ROȚI ALE CREȘTINISMULUI.

„Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni„ Fapte 2-42.

Aceasta făceau ei și aceasta trebuie să facem și noi.

În călătoria noastră spre cer unii cred că aceste 4 coordonate ale vieții spirituale sunt stații facultative dar Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că de fapt sunt imperative.

Aceste 4 rânduieli erau practicate cu perseverență de către primii creștini, ele fiind vitale ca cele patru condiții ale vieții aer, lumină, apă, căldură.

Sunt lucruri unde nu este loc de interpretare, axiome ale vieții.

Omul are propriile sale standarde, dar noi nu trebuie să coborâm standardele Evangheliei la mărginirile și limitele noastre, ci noi trebuie să ne ridicăm la nivelul acestora. Dumnezeul care a stabilit că numai 6 zile să lucrezi iar a 7-a s-o serbezi, nu a schimbat principiul în decursul timpului.

„Binecuvântat să fie Dumnezeu care ne poartă totdeauna în carul Său de biruință în Isus Hristos„ 2 Corinteni 2-14.

Pavel a asistat la intrările triumfale în Roma, cu carele lor de biruințe după anumite victorii din cele patru puncte cardinale ale imperiului, și a comparat biruințele creștinilor care au zguduit imperiul Roman după 1000 de ani de glorie, cu acești comandanți biruitori.

Tot ce avem și vom avea a fost dobândit pe Golgota iar noi ne vom bucura de toate aceste biruințe numai  dacă rămânem tot timpul în Hristos, carul de biruință cu cele 4 roți ale sale relatate mai sus.

VESTEA BUNĂ A ÎNGERULUI

Luca 2.

Îngerul se duce să spună unor păstori de pe plaiurile Betleemului vestea bună a nașterii Mântuitorului. Cuvântul Evanghelie înseamnă în limba Română veste bună.

Dar vestea bună se referea la nașterea Domnului Isus. „În cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor.

Cerul folosește pronumele personal la persoana a doua spunând „vi„ s-a născut deoare Domnul nu s-a născut pentru îngeri care nu au nevoie de iertare ci pentru oameni care se văd păcătoși.

Când însă vorbește un om de pe pământ adică prorocul Isaia în cap 9-6 nu mai zice vi s-a născut ci folosește pluralul la persoana  întâia „căci un copil ni s-a născut„

Deși s-a născut pentru toți și toți trebuie să-L primească atunci când începem să deosebim binele de rău, copilul nu este vinovat de păcatul strămoșesc decât la maturitate, altfel Dumnezeu ar fi un criminal dacă ar duce în iad pe copii nebotezați de pe această planetă. Mortalitatea copiilor e foarte mare în țările din lumea a treia; poate cineva să-i condamne pe toți aceștia la focul iadului?

Apostolul Pavel le spunea Galatenilor și nouă totodată în cap 4vers.19 că Domnul se naște de atâtea ori de câteori un om din lume se convertește. „Domnul Isus ia chip în noi„

Aceasta înseamnă că un copil ni s-a născut a devenit proprietatea noastră, de aceea după nașterea Sa, lumea este mai bogată.

Singurul care poate fi al tuturor, fără a se împuțina.