joi, 24 noiembrie 2011

EFRAIM ȘI MANASE RODIRE ȘI UITARE. Geneza 48: 1 - 22

Inversarea binecuvântărilor date de bătrânul Iacov celor doi fii ai lui Iosif, născuți în Egipt, punând astfel pe Efraim înantea lui Manase, care era primul născut, a fost considerată de tatăl lor Iosif o eroare datorată bătrâneții sale de 147 de ani, pe care a încercat să o corecteze, dar dimpotrivă, eroarea nu o făcea cel bătrân ci tânărul Iosif.

Cel puțin trei lucruri trebuie să reținem din această împrejurare:

1 Lucrurile dintâi sunt făcute să treacă, Apoc. 21-1, și nu se va mai găsi loc pentru ele.
Cerul pământul și toate din aceste locuri trebuie să treacă. Primul Adam, prima Evă, întâia naștere, primul templu, etc.

2 Dumnezeu nu binecuvintează uitarea care se numește Manase ci rodirea care se numește Efraim. „Nu uita niciuna din binefacerile Domnului„ Ps. 103, „V-am rânduit să aduceși roadă„ Ioan 15.

3 La o distanță de peste trei milenii, când Biblia nu era încă scrisă, Septuaginta fiind comandată de Alexandru Macedon pentru Biblioteca din Alexandria, Oseia 13-15 știa numele lui Efraim când a scris versetul „Oricât de roditor va fi Efraim, și peste el va veni vântul de răsărit„ şi anume Haldeenii.

Același Duh care a inspirat pe Iacov a inspirat și pe Oseia.
Această carte, Biblia, este contemporana tuturor generațiilor de oameni, trecute, prezente și viitoare, prin caracterul său profetic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu