Capitolul 5 PUTEM TOTUȘI LUA CEVA DINCOLO, DIN LUMEA UMBRELOR.

 

    „Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, ca atunci când ve-ți muri, ei să vă primească în corturile vecinice„

      Noi toți oamenii de pe pământ am primit fiecare, unii mai mult alții mai puțin, ceva în administrare, fiind socotiți ispravnicii acestor bunuri.

      Majoritatea oamenilor, consideră tot ce au că li se cuvine, ca fiul risipitor, care zice tatălui, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.

      Dar fiind cel mai mic, nu i se cuvenea nimic.

      În pilda ispravnicului, spre mirarea noastră, ni se dă o lecție extraordinară, și anume, că deșii tot ce avem nu e al nostru, dacă suntem generoși și dăm celor ce nu au nimic, suntem lăudați,  Stăpânul a lăudat ispravnicul că și-a făcut prieteni cu ce nu era al lui, chiar dacă pentru stăpân aceasta părea o pagubă.

      Dacă de milioane de ani, soarele sistemului nostru solar, se dăruiește tuturor prin lumină și căldură, și nu numai că nu scade, ci crește, vrea să ne învețe marea lecție că iubirea este singurul generator din univers, care crește numai în măsura în care se dăruiește.

      Statul Israel are două mări, care simbolizează cele două categorii de creștini, le-am vizitat pe amândouă.

      Marea Galileei este alimentată de Iordan din munții frumoși și înalți ai Hermonului, fiind sursa de apă a întregului Israel, dând tot ce rămâne, Mării Moarte.

      Marea Moartă primește milioane de tone de apă, anual, dar nu dă nimic mai departe.

      Ne spunea ghidul că strada pe care am trecut de pe malul mării, cândva adică 10 ani în urmă aparținea mării, dar anual apele sale scad foarte mult și pe drept se numește moartă, deoarece nu dă nimic.

      Aceasta este legea lui Dumnezeu de a primi și a da, altfel creștinismul pe nedrept numit așa, se va scufunda ca această mare care este cu 400 de metrii, sub nivelul tuturor mărilor de pe planeta noastră.

      Marele Evreu convertit la creștinism, Nicolae Steinhardt, a scris o carte celebră pe această temă numită: „Dăruind vei dobândi„.

      Dacă Domnul Isus nu se făcea trup ca Fiu, rămânea o umbră, dar s-a întrupat în lumea umbrelor, ca să putem cunoaște Adevărul, realitatea.

      Pâinea, apa, ospitalitatea, compasiunea, hainele rămân doar umbre, dacă nu se materializează devenind trup, când toate aceste umbre materializate se dăruiesc, devin realități eterne cu care ne vom întâlnii sigur.

      „Oridecâte ori a-ți făcut aceste lucruri,

 celor mai neânsemnați frați ai Mei, Mie Mi lea-ți făcut„ Matei 25.

         Dacă este o artă a Duhului Sfânt de a distinge între umbre și realități, constatăm totodată că este posibil și o artă de transforma umbrele în realității vecinice.

      Miracolul se produce totdeauna atunci când avem predispoziția de a renunța la tot ce avem.

      Când Avram zice, „nimic pentru mine„ i se spune „privește spre cer„ și de atunci a avut totul.

      Ce trebuie să fi fost pentru băiețelul căruia mama lui i-a dat 5 pâinișoare, pe care toate i le cer Apostolii, și el le dă cu bucurie.

      În săcuiul copilului pâinișoarele erau umbre, dar puse în mâinile Domnului Isus, umbrele devin realități, ce au săturat peste 5000 de burți, și cea mai bună investiție, se face pentru stomacurile flămânde.

      După ce văduva din Sarepta, a dat tot ce mai avea pentru o zi, a primit tot ce avea nevoie, pentru tot restul zilelor ei și ale copilului.

      În celula celor doi întemnițați Wurmbrand și Moldoveanu, a mai fost adus un condamnat.

      La ultima noastră întâlnire mi-a spus fratele Moldoveanu că fratele Wurmbrand, avea pe dânsul un halat singura sa avere din închisoare, pe care l-a dat noului venit în celulă spunându-i că fiind frig, să nu răcească, dar dânsul deja stătuse 14 ierni fără să fi avut vreodată căldură.

      Dar odată cu acest dar, i-a dăruit acea iubire care l-a cucerit pentru vecinicie.

      Acest om știa că toți noii veniți sunt primiți în pumni, dar văzând aces gest, a capitulat în fața iubirii mântuitoare a Domnului Isus, reflectată fidel de un copil al Său.

      Dar după aceea a fost eliberat, deși când a dat nu știa nimic de eliberare, și a dobândit tot.

      Când l-am vizitat în Los Angeles, pe strada Borica pe una din cele 7 coline ale orașului de pe malul oceanului Pacific, am zis ce compensare infinită.

Va urma: Cap 6. DAR ÎNTÂI VINE NU CE ESTE DUHOVNICESC CI CE ESTE FIRESC.