Capitolul 2 UMBRA LUCRURILOR VIITOARE

Valea umbrei mortii...

      „Nimeni să nu vă judece cu privire la mâncare sau la băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, trupul sau realitatea este Hristos„ Coloseni 2. 16-17.

      Tot ce face parte din lucrurile dintâi, adică tot ce este acum în ceruri și pe pământ, vor pierii și nu se va mai găsii loc pentru ele.

      „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi, și pământul dintâi, pieriseră și marea nu mai era„ Apocalipsa 20-1.

      Astronomii declară că multe planete au fost descoperite datorită umbrelor lor, dar ei nu au rămas la umbre ci au ajuns la realitatăți.

      Numai Apostolul Ioan în Patmos în totalitate și Moise în parte pe Sinai, au văzut realitățile, noi toți ceilalti vedem numai umbre, și pe drept se numesc umbre, deoarece trec.

      Iată cele două caracteristici ale umbrelor.

      Ele reprezintă partea întunecată a realităților ce se află numai în prezența luminii divine, și ele totdeauna trec.

      De aceea  toți înaintași noștrii, ne spune Pavel în Evrei 11 doar au salutat aceste lucruri de pe pământ și le-a urat de bine, de departe, mărturisind că sunt străini și călători, fiind în căutarea altei patrii.

      Văzând că sunt umbre, nu au mai contat pe ele cum fac cei mai mulți.

      Marele nostru poet, Eminescu în decepțiile sale a declarat:

      „Și în farmecul vieții nu știam că-i tot aceea,    

      De te reazimi pe o umbră, sau de crezi ce-a zis femeia„

      „Ce suntem noi Doamne umbră și părere,

Un suspin de-o clipă și apoi tăcere.

      Ce ușor ne-aduce și ne ia pământul,

Izvorâm ca apa, și plecăm ca vântul„ Traian Dorz.

      Dacă toate sunt umbre nu le voi putea descrie în câteva cuvinte, dar voi menționa câteva.

      Sănătatea, tinerețea, frumusețea, când le avem din plin, niciodată nu putem crede că trec, deși toți vedem la alții că așa este, pe noi totdeauna ne excludem.

      Marele împărat Solomon, al treilea împărat al Israelului, a fost singurul om de pe acest pământ, care a putut avea tot ce a dorit.

      Case grădini tot felul de pomi argint și aur turme de oi cirezi de boi și desfătarea fiilor oamenilor o mulțime de femei.

      Toate acestea s-au dovedit a fi umbre, definindu-le ca fiind deșertăciunea deșertăciunilor, „vanitas vanitasum vanitas vanitatesum„

Planeta noastră este definită în Psalmul 23 ca fiind Valea umbrei morții.

      „Chiar dacă ar fi să trec prin valea umbrei morții, nu mă tem de nimic căci Tu ești cu mine„ vers 4.

      În psalmul 84 planeta tera este numită Valea Plângerii, care în Ebraică se numește Valea Beca o vale, aproape de Ierusalim pe care creștinii din punct de vedere spiritual, o transformă într-un loc plin de izvoare și ploaia timpurie o acopere cu binecuvântării cum spune psalmistul.

     

          va urma:  CARACTERISTICELE  UMBRELOR.