Mirosul apei. (Iov 14:9)

        

„Înverzește de mirosul apei”.

Toți știm că apa este inodoră, incoloră și insipidă, dar cu multe milenii înaintea noastră Iov vorbește despre pomii care simnt mirosul apei și, se pare, că se referea la palmieri, aceştia având o rădăcină care se îndreaptă totdeauna în direcția unde se află un izvor de apă.

       Când Domnul Isus se recomandă a fi Apa Vieții a vrut să ne învețe ceva despre infinitele însușiri ale ființei Sale.

       De peste 70 de ani lucrez printre oameni și am constatat că sânt foarte puțini palmieri sau finici care să simntă parfumul Cuvântului lui Dumnezeu, majoritatea fiind doar spini și mărăcini care nu caută izvorul de apă.

       Asemenea acestor pomi sânt persoane care vibrează la orice mesaj divin, după cum sânt și oameni pentru care același mesaj divin este un leagăn plăcut pentru somn.

       Toată cartea Cântarea Cântărilor este o pledoarie a ceea ce înseamnă parfumul Mirelui pentru Mireasa Sa şi anume:  “Eu sânt un trandafir din Saron, un Crin din văi”.

       Toate parfumurile de pe pământ - eu cel puțin le-am cunoscut pe cele din Egipt, Nevada, S. U. A. și Nardul Ierusalimului, făcut din florile munților Himalaia - toate acestea sunt doar nişte umbre ale parfumului Său divin.

       Când mă aflam în călătorie şi eram în drum spre Sinai, șoferul autocarului se oprește în deșert, smulge un arbust parfumat, îl aşează în locul unde avea bagajele și deodată toată mașina a fost parfumată; era noaptea, însă am văzut totul, nu doar am intuit.

       În deșertul acestui pustiu, Ioan Botezătorul găsise parfumul și se recomandă a fi un glas al Acestuia care nu mai poate să tacă.

       Noi, zi și noapte trebuie să ne bucurăm de mirosul apei, adică să cugetăm la legea Domnului (Psalmul 1).