Masa şi Meriba – ispită şi ceartă. (Exod 27:7)

Esau vanzandu-si dreptul de intai nascut...

Este o lecție numai pentru noi, românii, în textul de mai sus deoarece cuvântul „masa” este numai la noi, în celelate limbi traducerea acestui cuvânt nu se mai potrivește cu expresia biblică „Masa”.

Sigur poate fi originală această interpretare,  faptul că de multe ori masa este o ispită care, în decursul istoriei Bibliei și a lumii, a fost confirmată.

Toată truda omului este pentru gura lui şi niciodată poftele nu-i sânt împlinite, ne spune Eclesiastul.

Marele Patriarh Isac a fost ispitit să aibă la masă vânat și eu, ca vânător și pescar, îl înțeleg deoarece vânatul – în special din porcul mistreț - este cea mai deliciosă carne. Isac iubea foarte mult pe Esau pentrucă era vânător și mânca din vânatul lui (Genesa 25:28), iar Rebeca iubea pe Iacov pentru că o ajuta la bucătărie. Isac nu putea acorda binecuvântarea decât după o masă copioasă care însă l-a dezamăgit, dar ca întotdeauna Dumnezeu a scos și din asta o binecuvântare. Iacov a făcut o ciorbă roșiatică și Esau i-a zis „dă-mi să mănânc din ciorba asta că sânt rupt de oboseală”. Ispita de a avea la masă ciorbă de linte îl face pe Esau să-și vândă dreptul de întâi născut, zicând “eu sunt pe moarte, ce-mi mai trebuie acest drept” (Genesa 25:34).

Am văzut, de-a lungul vieţii, cum pentru un blid de linte - o funcție mai bună, ispita unei mese îmbelșugate i-a făcut pe mulți să-și vândă şi sufletul.

„La mine să vii în noaptea aceasta căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu” (Geneza 30:16) îi spune Leea lui Iacov și așa apare Isahar în istorie -  cu numele de răplătire.

Atât de mult a ispitit-o pe Rahela ca să aibă la masă mandragore, niște roade de câmp parfumate   (Cântarea Cântărilor 7:13), încât și-a vândut bărbatul.

S-a zis că omul își sapă mormântul cu proprii săi dinți. Noi nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim. Mâncarea ca și banul este o bună slugă, dar un rău stăpân. Am avut în anul 1953 o întâlnire programată cu „prea sfinția sa” mitropolitul Olteniei, Firmilian. Atunci și acolo, la Mitropolia din Craiova, am stat trei ore în antecamera sa deoarece era la masă. Dacă aș fi știut atunci ce înseamnă Masa și Meriba, suportam mai ușor așteptarea!

Două instincte guvernează lumea necuvântătoarelor: instinctul de conservare - masa și cel de reproducere, instincte pe care noi trebuie să le depășim căci om, în limba greacă, înseamnă „Antropos” - singura ființă care privește în sus.

În celebrele sale opere de la Târgu Jiu, Constantin Brâncuș are două mese: prima cu cele 12 scaune în formă de clepsidră, simbolizând Cina cea de taină și ultima, fără scaune, simbolozând masa finală a eternități cu Avram, Isaac și Iacov.