Întâlnirea Mirelui cu mirul.

... Solomon

Va fi un timp și un loc consacrate acestui eveniment descris în cartea Cântarea Cântărilor, capitolul 1, versetul 12:  „Cât timp stă Împăratul la masa Lui nardul meu

își răspândește mirosul”. Masa este a Lui, mirosul este al meu (al nostru).

Preoții vechiului legământ nu aveau voie să se îmbrace cu nimic făcut din lână tocmai ca să nu miroase a transpirație.

Tare aș vrea ca unii creștini să aibă stupi de albine, să

se ducă în prisacă transpirați şi oricât de protejați ar fi, albinele i-ar învăța ce înseamnă să te duci la ele murdar, transpirat, băut sau nervos.

Ce lecţie! Am învățat foarte multe de la aceste albine pentru că la “școala” lor am fost elev timp de peste 30 de ani.

M-am gândit ce plăcut ar fi dacă am aplica acest verset

din Cântarea Cântărilor tot timpul, dar mai ales atunci când

ne apropiem de masa Domnului! Masa e a Lui, mirosul e al meu, acolo trebuie ca mirul meu să se verse pe capul Său.

Dacă palmierii ar putea vorbii ne-ar spune probabil

multe despre mirosul apei, însă ce pot spune semenii noștri și cerul tot despre mirosul nostru? Este oare el asemănător nardului sau transpirației, sau băuturii, sau nervozităţii?

Dumnezeu nu are nevoie de oameni transpirați, ci de

oameni inspirați de Duhul Său Sfânt!