Capitolul 7. CE ESTE VIAȚA ? UN ABUR, O UMBRĂ.

       

                                                      Iacov 4-14

            „Se arată puținel, și apoi piere„

 Tocmai ce ne este mai drag și mai scump adică viața, și e normal să fie așa, este în acelaș timp, cel mai nesigur lucru de pe pământ, despre care Apostolul spune că se arată puținel și apoi piere.

      Orice umbră reflectă o realitatea la care trebue să ajungem, dar tocmai aceasta este greșala fatală, că nu se merge mai departe.

      Iată definiția vieții adevărate.

      „Viața vecinică este aceasta, să te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus pe care l-ai trmis Tu„ Ioan 17-1.

      Iona a luat umbra curcubetelui drept realitate, și pentru 24 de ore s-a bucurat, dar a doua zi curcubetele fiind atins de un vierme s-a uscat, și nemaiavând umbră, Iona a leșinat. Iona 4-6.

      De fapt Dumnezeu i-a pregătit umbra numai pentru a-l elibera de mânie.

      Categoric el a fost foarte bucuros, i-a trecut mânia și poate ia mulțumit lui Dumnezeu pentru umbră nu pentru planta care-i oferea umbra.

      Aici este greșala permanentă pe care o fac oamenii din toate timpurile, mulțumind lui Dumnezeu numai pentru umbre nu și pentru realități.

      Omul născut din femeie are viața scurtă și plină de necazuri spune Iov, se naște și este tăiat ca o floare, umblă și piere ca o umbră.

      Astăzi când scriu aceste rânduri toată omenirea este panicată deorece de marți 3 august 2010 a început un Tsunami în soare, o explozie solară de mărimea planetei noastre, s-a desprins din soare și a parcurs circa un milion cinci sute de kilometrii și numai 5% a atins planeta noastră provocând creșteri mari de temperatură, și multe incendii.

      Rusia a cerut ajutor internațional ne mai putând face față incendiilor devastatoare, și un nor de fum a acoperit Moscova.

      Au fost în mare pericol toți sateliții artificiali care dirijează navigația aeriană comunicațiile, tot ce are la bază energia electrică și electromagnetică.

      Aurora boreală a apărut în partea nordică a planetei, dearece erupția este îndreptată spre planeta noastră.

      Cerurile și pământul se acum, făcând parte din lucrurile dintâi, așa cum am arătat pe tot parcursul acestui subiect, mai curând sau mai târziu, vor apune sau cum  ne spune Apostolul Petru că „Cerurile și pământul de acum sunt păzite și păstrate pentru focul din ziua judecății, și de  pieire a oamenilor nelegiuiți„ 2 Petru 3-7.

      Toate aceste avertismente au un singur scop de a ne aduce la realitate, și anume realitatea eternă, ce se află dincolo de mărginitele noastre umbre.

      Săptămâna aceasta (2011 n. a.) la maternitatea din Giulești București s-a produs o dramă datorată unui incendiu în care au murit 5 bebeluși și 6 sunt foarte grav arși.

      Dar mai grav decât incendiu mi se pare mentalitatea doctrinei Ortodoxe, care nu vrea să-i inmormânteze creștinește pe acești copii, deoarece nu au fost creștinați prin botez.

      Acei copii sunt îngeri, deoarece nu au nici-o vină, dar cei care gândesc așa pot fi socotiți demoni numai prin faptul că sunt în stare să condamne aceste ființe nevinovate, cu motivația păcatului strămoșesc, neștiind în ignoranța lor, că jertfa Domnului Isus de pe Calvar a iertat a șters păcatul strămoșesc, pentru toți cei ce cred, iar ei copiii de doar câteva zile sau săptămâni, nu pot să fie acuzați de necredință.

      Față de eternitate, zilele lunile anii zecile de ani, sunt doar un abur o umbră ce trece repede.

      Prima judecată a lumii a fost potopul, iar ultima va fi focul.

 

Va urma Cap 8 „VORBESC DESPRE HRISTOS ȘI BISERICĂ„

Capitolul 6. DAR ÎNTÂI VINE NU CE ESTE DUHOVNICESC CI CE ESTE FIRESC. CE ESTE DUHOVNICESC VINE PE URMĂ.

                        1 Corinteni 15-46.

      Cain a fost întâiul născut al lui Adam, dar a omorât pe fratele său Abel, care a fost înlocuit de Set, cu care începe arborele genealogic mesianic, deci întâi a venit ce este firesc, cel duhovnicesc a venit pe urmă. Geneza 4-25

      Ismael este întâiul născut al lui Avraam  din Agar firesc din sclavă, iar cel născut prin făgăduință Isac, este cel duhovnicesc și adevăratul moștenitor al tuturor făgăduințelor. Geneza 21-5

      Esau este primul născut al lui Isac, și pentru un blid de linte și-a vândut dreptul de întâi născut, dar numai călăuzirea mamei sale Rebeca, a schimbat cursul istoriei, deoarece el era firesc, iar binecuvântarea a revenit lui Iacov, care era duhovnicesc, părintele celor 12 seminții. Geneza 30

      Manase era întâiul născut al lui Iosif, dar când cei doi copii ai lui, au fost înfiați de tatăl său Iacov, în momentul binecuvântării, acesta pune mâna dreaptă pe Efraim care era al doielea, și nu pe Manase, iar Iosif în sinea sa a zis că bătrânul său tată, dacă nu mai vede bine, a greșit cu binecuvântare, și cu delicateță, vrea să corecteze după părerea dânsului lucrurile, punând mâna pe mâna dreaptă a tatălui, ca s-o îndrepte spre Manase, dar Iacov nu greșea în nimic din tot ce făcea. Geneza 48-20

      Dumnezeu binecuvintează rodirea pe (Efraim), nu uitarea pe (Manase).

      Lecția profetică dată de Iacov, lui Iosif și tuturor geneațiilor următoare, este că așa cum ne naștem firești, nu putem moștenii împărăția lui Dumnezeu, ce este duhovnicesc vine pe urmă prin convertire.

      „Dacă nu se naște cineva din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu„ Ioan 3.

    7.CE ESTE VIAȚA ? UN ABUR, O UMBRĂ.

Capitolul 5 PUTEM TOTUȘI LUA CEVA DINCOLO, DIN LUMEA UMBRELOR.

 

    „Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, ca atunci când ve-ți muri, ei să vă primească în corturile vecinice„

      Noi toți oamenii de pe pământ am primit fiecare, unii mai mult alții mai puțin, ceva în administrare, fiind socotiți ispravnicii acestor bunuri.

      Majoritatea oamenilor, consideră tot ce au că li se cuvine, ca fiul risipitor, care zice tatălui, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.

      Dar fiind cel mai mic, nu i se cuvenea nimic.

      În pilda ispravnicului, spre mirarea noastră, ni se dă o lecție extraordinară, și anume, că deșii tot ce avem nu e al nostru, dacă suntem generoși și dăm celor ce nu au nimic, suntem lăudați,  Stăpânul a lăudat ispravnicul că și-a făcut prieteni cu ce nu era al lui, chiar dacă pentru stăpân aceasta părea o pagubă.

      Dacă de milioane de ani, soarele sistemului nostru solar, se dăruiește tuturor prin lumină și căldură, și nu numai că nu scade, ci crește, vrea să ne învețe marea lecție că iubirea este singurul generator din univers, care crește numai în măsura în care se dăruiește.

      Statul Israel are două mări, care simbolizează cele două categorii de creștini, le-am vizitat pe amândouă.

      Marea Galileei este alimentată de Iordan din munții frumoși și înalți ai Hermonului, fiind sursa de apă a întregului Israel, dând tot ce rămâne, Mării Moarte.

      Marea Moartă primește milioane de tone de apă, anual, dar nu dă nimic mai departe.

      Ne spunea ghidul că strada pe care am trecut de pe malul mării, cândva adică 10 ani în urmă aparținea mării, dar anual apele sale scad foarte mult și pe drept se numește moartă, deoarece nu dă nimic.

      Aceasta este legea lui Dumnezeu de a primi și a da, altfel creștinismul pe nedrept numit așa, se va scufunda ca această mare care este cu 400 de metrii, sub nivelul tuturor mărilor de pe planeta noastră.

      Marele Evreu convertit la creștinism, Nicolae Steinhardt, a scris o carte celebră pe această temă numită: „Dăruind vei dobândi„.

      Dacă Domnul Isus nu se făcea trup ca Fiu, rămânea o umbră, dar s-a întrupat în lumea umbrelor, ca să putem cunoaște Adevărul, realitatea.

      Pâinea, apa, ospitalitatea, compasiunea, hainele rămân doar umbre, dacă nu se materializează devenind trup, când toate aceste umbre materializate se dăruiesc, devin realități eterne cu care ne vom întâlnii sigur.

      „Oridecâte ori a-ți făcut aceste lucruri,

 celor mai neânsemnați frați ai Mei, Mie Mi lea-ți făcut„ Matei 25.

         Dacă este o artă a Duhului Sfânt de a distinge între umbre și realități, constatăm totodată că este posibil și o artă de transforma umbrele în realității vecinice.

      Miracolul se produce totdeauna atunci când avem predispoziția de a renunța la tot ce avem.

      Când Avram zice, „nimic pentru mine„ i se spune „privește spre cer„ și de atunci a avut totul.

      Ce trebuie să fi fost pentru băiețelul căruia mama lui i-a dat 5 pâinișoare, pe care toate i le cer Apostolii, și el le dă cu bucurie.

      În săcuiul copilului pâinișoarele erau umbre, dar puse în mâinile Domnului Isus, umbrele devin realități, ce au săturat peste 5000 de burți, și cea mai bună investiție, se face pentru stomacurile flămânde.

      După ce văduva din Sarepta, a dat tot ce mai avea pentru o zi, a primit tot ce avea nevoie, pentru tot restul zilelor ei și ale copilului.

      În celula celor doi întemnițați Wurmbrand și Moldoveanu, a mai fost adus un condamnat.

      La ultima noastră întâlnire mi-a spus fratele Moldoveanu că fratele Wurmbrand, avea pe dânsul un halat singura sa avere din închisoare, pe care l-a dat noului venit în celulă spunându-i că fiind frig, să nu răcească, dar dânsul deja stătuse 14 ierni fără să fi avut vreodată căldură.

      Dar odată cu acest dar, i-a dăruit acea iubire care l-a cucerit pentru vecinicie.

      Acest om știa că toți noii veniți sunt primiți în pumni, dar văzând aces gest, a capitulat în fața iubirii mântuitoare a Domnului Isus, reflectată fidel de un copil al Său.

      Dar după aceea a fost eliberat, deși când a dat nu știa nimic de eliberare, și a dobândit tot.

      Când l-am vizitat în Los Angeles, pe strada Borica pe una din cele 7 coline ale orașului de pe malul oceanului Pacific, am zis ce compensare infinită.

Va urma: Cap 6. DAR ÎNTÂI VINE NU CE ESTE DUHOVNICESC CI CE ESTE FIRESC.

Capitolul 4 LUCRURILE DINTÂI

Din această definiție a cerului și a pământului de acum, dată în Apocalpsa 22-1, rezultă foarte clar că tot ce vedem nu reprezintă, lucrurile finale ci numai pe cele începătoare, trecătoare, umbrele.

      „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou„

      Aici este toată filosofia vieții, de a distinge umbrele de realități.

      Câtă fericire are un bolnav în pat de aur.

      Tot ce constituie astăzi bogăție, și mai ales pe vremuri de criză, este aurul.

      Acolo și atunci, aurul de acum va fi călcat în picioare, ca un simplu asfalt.

      Când Moise coboară de pe muntele Sinai cu Iosua, și cu cele două table ale legii, văzând vițelul de aur, tablele dintâi sunt aruncate, iar vițelul de aur ars.

      Contrar tuturor legilor fizicii, aurul vițelului prin topire devine cenușe, iar cenușa este aruncată pe lacul din fața muntelui Sinai, pe care l-am filmat, și poporul a băut odată cu apa, și cenușa vițelului.

      Această umbră a iubirii de bani, este rădăcina tuturor relelor, ne spune Apostolul Pavel.

      Dacă aurul a putut deveni cenușe, ce se mai poate spune despre restul lucrurilor?.

      Ca un avertisment peste veacuri, a rămas săpat în stânca munților din Sinai chipul unui vițel, pe care l-am pus pe ultima copertă, a cărții privind Egiptul.

      Toate lucrurile dintâi sunt făcute ca să treacă și tocmai de aceea preocuparea noastră principală este, de a face ceva care să rămână sigur și verificabil.

      Dacă aurul este o umbră pe care nu trebuie să contăm niciodată, această umbră însă dacă o urmărim, ea ne va conduce sigur, la adevărata realitate despre care ne vorbește Cuvântul lui Dumnezeu.

      „Aruncă dar aurul în țărână, aruncă aurul din Ofir, în prundul pâraelor, și atunci Cel Atot puternic, va fi aurul tău argintul tău bogăția ta„ Iov 24-25.

      Banul este o bună slugă dar un rău stăpân.

      Toate umbrele sînt bune, ca mijloace dar nu trebuie să devină scopuri în sine.

      Și aurul sau bani și profesia și mașina și casele, constituie binecuvântări pe care Dumnezeu ni le dă ca să ne bucurăm de viață, dar nu au valoare de circulație decât pe pământ.

      Aici unele monede pot fi schimbate la casele de schimb valutar în diverse țării ale lumii, dar nu avem nimic pe pământ ce poate fi dus în cer și converit în monedă cerească în afară, de sufletele oamenilor, care în vitrina Babilonului, se află pe ultimul loc. Apocalipsa 18-13.

      Se știe că în templul din Ierusalim, exista numai moneda templului, nici-o monedă din afară nu avea valoare de circulație în interior.

      Vedem din textul de mai sus, că încă de acum 4000 de ani de pe vremea lui Iov, se cunoștea adevărata scară a valorilor, și umbrele nu se confundau cu realitățile.

      Aurul din Ofir și astăzi este considerat cel mai fin, dar nu pentru Dumnezeu, singura adevărata bogăție.

      Cea mai importantă cultură, informație înțelepciune, constă în a distinge, între ce este efemer, și ce este etern.

      Dumnezeu nu cere niciodată de la nimeni, ce nu poate oferii.

      Noi toți avem capacitatea de a distinge, între umbre și realitate, dar pentru aceasta ne trebuie convertirea, adică schimbarea omului dintâi.

      Apostolul Pavel spunea Galatenilor, „Acum trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, adică omul dintâi, ci Cristos trăiește-n mine.

      Adamul dintâi, Pomul Vieții dintâi, Edenul dintâi, Tblele legii dintâi, Ierusalimul dintâi, omul dintâi, trupul dintâi, tot ce face parte din această categorie, au trecut și trebuie să treacă, deoarece acolo nimic din tot ce-a fost odată, ca umbre, nu se vor mai găsi în universal realului.

      „Eu fac toate lucrurile noi„ o metamorfoză universală.

      Dar chiar pe pământ vedem ca o permanentă lecție, că totul este într-o continuă schimbare cu excepția omului care din punct de vedere spiritual este într-o permanentă degradare.

      Structura noastră biologică din 7 în 7 ani este înoită, plantele continuă să crească și să se diversifice, anotimpurile urmează circuitul lor, și parcă Dumnezeu așteaptă roadele fiecărui anotimp, cum spune Proorocul Ieremia, vara a trecut secerișul s-a terminat, dar noi am rămas tot nemântuiți. 8-20

Toate trec întocmai ca umbrele, dar noi fiind prea creduli, le credem realități.

      Niciun tânăr nu poate crede că tinerețea și zorile vieții șunt trecătoare, cum ne spune Eclesiastul 12, și bătrânețea totdeauna surprinde, deși a trimis atâtea semnale, în decursul anilor.

      Despre Efraim, Osea 7-9 spune că-l apucă bătrânețea și el nu-și dă seama.

      Un grup de cinci savanți Englezi au cerut și au primit fonduri pentru a cerceta, fenomenul convertirii, deoarece acest fenomen produce transformări radicale în ființa umană.

      După cinci ani de cercetări au constatat mai ales în acele grupuri de tineri numiți Hepy sau fericiți, ce părăseau familiile școlile, societatea devenind grupuri periculoase, ca aceea din Noua Guinee unde s-au sinucis peste 900 de mebrii, că prin convertire sau pocăință, se petrec schimbări la nivel celular fără niciun medicament, decât prin credință.  

      Noi nu avem decât un singur model perfect și Acesta este Domnul nostru Isus Cristos care deși cunoștea toate locurile ascunse unde joacă banii, de aur, producând o fluorescență sau moneda de aur din pântecele peștelui pe care l-a prins Petru, pentru plata taxelor dar, niciodată nu a vrut să se pricopsească.

      Trezoreria Sa banii Săi, erau în pântecele peștilor, și în sufletele oamenilor care nu falimentează niciodată, și când au venit preceptorii după taxe, Petru este trimis cu unghița să scoată ceva de la banca Sa, plătind taxa pe loc în moneda de aur luată din peștele prins de Petru.

       Când am ajuns în Capernaum, pe malul Nordic am mării Galileei, unde locuia pescarul Petru, un loc pitoresc, m-am gândit în ce condiții umile a trăit și lucrat Fiul lui Dumnezeu, care deșii putea să aibă totul, nu a fost atras de umbre, deorece venise din lumea adevăratelor realității, unde vrea să ne ducă și pe noi.                                                                     Aici este necesară o precizare, noi singuri niciodată nu vom putea distinge umbrele de realități, dar pentru toți cei sinceri cu ei și cu Dumnezeu, prin convertire, are loc o metamorfoză, sau metanoia cum zic Grecii. Adică un proces de înoire a minții, o împlinire a personalității, adică primirea Duhului Sfânt pierdut prin păcatul din Eden.

      Duhul Sfânt are trei funcții precise, conștiința, părtășia și intuiția.

      Intuiția este acea capacitate de a percepe anticipat tot ce este negativ, și care instinctiv, intervine oridecâte ori este nevoie, ceea ce Apostolul Ioan în prima sa epistolă o numește „ungerea pe care a-ți primit-o, vă va învăța toate lucrurile„.

      Chiar și cele 7 sărbători ale Evreilor care reprezintă cele mai importante 7 evenimente ale istoriei, se împart  în două etape adică lucrurile dintâi și cele finale, despărțite între ele de o mare perioadă de timp de peste 2000 de ani.

      Primele patru sărbători, adică: 1 Pesach sau Paștele, 2 Hag HaMatzah sau Azimile, 3 Bikkurim sau Primele roade, și 4 Shavuot sau Rusaliile, fac toate parte din lucrurile dintâi care s-au împlinit, începând cu jertfa Domnului Isus Mielul fără cusur și fără prihană, Cina Domnului, învierea Domnului și sfârșind cu revărsarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, sau Rusaliile ziua Trandafirilor.

(rozalia).

      Următoarele 3 sărbători nu mai fac parte din lucrurile dintâi deoarece toate sunt de viitor, timp nedeterminat pentru noi, și toate aceste trei sărbători au loc în luna a șaptea a calendarului Ebraic Tishrei.

      1 Yom Terah 1 Tishrei, sau sărbătoare trâmbițelor, adică venirea Domnului nostru Isus Cristos cu trâmbița lui Dumnezeu pe norii cerului pentru răpirea Bisericii Sale.

      2 Yom Kippur 10 Tishrei, sau ziua răscumpărării sau a ungerii, adică recunoașterea Domnului Isus de către frații Lui Evrei.

      3 Sukkot 15-23 Tishrei, sau sărbătoarea Corturilor. Cortul lui Dumnezeu cu oamenii. Ap. 21-3

      Aceste ultime trei sărbătorii reprezintă următoarele evenimente cosmice, în care va fi antrenat tot universul.

      Prima sărbătoare din seria a doua, ce se va cunoaște în tot universul, primul eveniment va fi, răpirea Bisericii, despre care toți locuitorii tuturor panetelor locuite deoarece, ne spune la Efeseni Apostolul Pavel că domniile și stăpânirile din locurile cerești, vor cunoaște prin Biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu.

      Întrebarea și mirarea universală va fi aceasta:

      „Cine este aceia (nu acela) care se ivește ca zorile, frumoasă ca luna curată ca soarele„ Cântarea Cântărilor 6-10.

      „Printre preaiubitele Sale sunt multe fete (referitor la multele Sale sisteme solare și galaxii) Mireasa Sa însă, stă la dreapta Sa îmbrăcată în aur de Ofir„ Ps.45.

      A doua sărbătoare din seria a doua despre care vorbesc toți proorocii, este când „tot Israelul va fi mântuit„ văzându-L pe Cel ce l-au străpuns.

      Iar ultima sărbătoare va fi vecinicia cu Dumnezeu adică Sukot sărbătoarea corturilor.

      Primele patru sunt legate de pământ și fac parte din lucrurile dintâi, dar care sunt decisive, deoarece dacă, nu le-am respectat pe primele, nu vom avea parte de ultimele trei, care fac parte din cele vecinice.

      Numărul 7 este cifra desăvârșirii în Biblie și toate cele trei sărbătorii finale, au loc în luna a șaptea desăvârșită neâncorsetată de timp sau spațiu.

            Va urma: Cap. 5  PUTEM TOTUȘI LUA CEVA DE DINCOLO, DIN LUMEA UMBRELOR?

Capitolul 3 CARACTERISTICELE UMBRELOR.

      Când vorbim de umbre, trebuie să precizăm că nu e vorba de umbrele fizice, ale pomilor, norilor, clădirilor, munților sau de umbrelă etc. ci vorbim, despre umbrele, lucrurilor viitoare, pe deoparte, și de efemeritatea tuturor lucrurilor prezente de pe pământ, care ca și omul, fac parte din lucrurile dintâi care trec.

     

1 Ele sunt înșelătoare dar ca și nisipurile cu acelaș nume, nu se trădează.

      Umbra celei mai frumoase pâini, nu va potoli niciodată foamea nimănui.

      Fata morgană a deșerturilor, totdeauna crează iluzia deșartă a oazelor a izvoarelor, dar acestea rămân doar iluzii deșarte, care nu vor potolii niciodată setea călătorului obosit.

      2 „Blestemat să fie omul care se încrede în om„ Ieremia 17-17.

      Omul fiind o umbră, nu poate oferii nici măcar, ce oferă umbra unui pom.

      Toată istoria lumii a demonstrat că omul mare sau mic, este doar o umbră care se arată puținel și apoi trece.

      „Mai bine e să te încrezi în Domnul decât să te încrezi în cei mari„

      În toate circumstanțele grele ale vieții, prima opțiune este omul, chiar dacă el este o umbră, și numai când vedem eșecul, ne amintim de Domnul.

      3 Umbrele nu sunt statornice, deoare ce se formează pe un teren ce se află într-o continuă mișcare.

      Numai dacă pământul nu s-ar învârti, ar fi umbrele stabile. 

          va urma:             Cap 4   LUCRURILE  DINTÂI

Capitolul 2 UMBRA LUCRURILOR VIITOARE

Valea umbrei mortii...

      „Nimeni să nu vă judece cu privire la mâncare sau la băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, trupul sau realitatea este Hristos„ Coloseni 2. 16-17.

      Tot ce face parte din lucrurile dintâi, adică tot ce este acum în ceruri și pe pământ, vor pierii și nu se va mai găsii loc pentru ele.

      „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi, și pământul dintâi, pieriseră și marea nu mai era„ Apocalipsa 20-1.

      Astronomii declară că multe planete au fost descoperite datorită umbrelor lor, dar ei nu au rămas la umbre ci au ajuns la realitatăți.

      Numai Apostolul Ioan în Patmos în totalitate și Moise în parte pe Sinai, au văzut realitățile, noi toți ceilalti vedem numai umbre, și pe drept se numesc umbre, deoarece trec.

      Iată cele două caracteristici ale umbrelor.

      Ele reprezintă partea întunecată a realităților ce se află numai în prezența luminii divine, și ele totdeauna trec.

      De aceea  toți înaintași noștrii, ne spune Pavel în Evrei 11 doar au salutat aceste lucruri de pe pământ și le-a urat de bine, de departe, mărturisind că sunt străini și călători, fiind în căutarea altei patrii.

      Văzând că sunt umbre, nu au mai contat pe ele cum fac cei mai mulți.

      Marele nostru poet, Eminescu în decepțiile sale a declarat:

      „Și în farmecul vieții nu știam că-i tot aceea,    

      De te reazimi pe o umbră, sau de crezi ce-a zis femeia„

      „Ce suntem noi Doamne umbră și părere,

Un suspin de-o clipă și apoi tăcere.

      Ce ușor ne-aduce și ne ia pământul,

Izvorâm ca apa, și plecăm ca vântul„ Traian Dorz.

      Dacă toate sunt umbre nu le voi putea descrie în câteva cuvinte, dar voi menționa câteva.

      Sănătatea, tinerețea, frumusețea, când le avem din plin, niciodată nu putem crede că trec, deși toți vedem la alții că așa este, pe noi totdeauna ne excludem.

      Marele împărat Solomon, al treilea împărat al Israelului, a fost singurul om de pe acest pământ, care a putut avea tot ce a dorit.

      Case grădini tot felul de pomi argint și aur turme de oi cirezi de boi și desfătarea fiilor oamenilor o mulțime de femei.

      Toate acestea s-au dovedit a fi umbre, definindu-le ca fiind deșertăciunea deșertăciunilor, „vanitas vanitasum vanitas vanitatesum„

Planeta noastră este definită în Psalmul 23 ca fiind Valea umbrei morții.

      „Chiar dacă ar fi să trec prin valea umbrei morții, nu mă tem de nimic căci Tu ești cu mine„ vers 4.

      În psalmul 84 planeta tera este numită Valea Plângerii, care în Ebraică se numește Valea Beca o vale, aproape de Ierusalim pe care creștinii din punct de vedere spiritual, o transformă într-un loc plin de izvoare și ploaia timpurie o acopere cu binecuvântării cum spune psalmistul.

     

          va urma:  CARACTERISTICELE  UMBRELOR.

ARTA DE A DISTINGE ÎNTRE UMBRE ȘI REALITĂȚI

        

               1    RETROSPECTIVĂ

      Traversând America în Octombrie 1998, de la Pacific la Atlantic cu Ogarul Cenușiu - Greyhound, acel autocar celebru, ne-am oprit în New-Mexico în fața unui monument, locul unde la data de 16 Iulie 1945 a fost experimentată prima bombă nucleară, dată rămasă în istorie deoarece a marcat o nouă eră supranumită era Atomică.

      Cel care a creat-o, EINSTEIN, văzând efectul devastator neintuit în totalitate de dânsul, a declarat că regretă că a pus în mâna omului, o așa mare energie.

      După numai o lună, două orașe din Japonia au fost șterse de harta lumii, Hiroșima și Nagasaki, ducând astfel la încheierea celui de-al doielea război mondial care altfel ar fi fost un și mai mare dezastru, deoarece Hitler nu mai avea nevoie decât de o lună pentru a folosi propria sa bombă atomică.

      Toate victimele celor două orașe menționate mai sus, au dispărut pur și simplu, rămându-le doar umbra, acolo unde au fost ei cândva, pe străzi sau în case.

      Cine ar fi putut crede că acele persoane, mașini, case, bogății, în numai un ceas vor deveni umbre?

      Japonia a trebuit să plătească pentru atacarea Americii la Pearl Harbor din Hawaii.

      Avem acum pe pământ atâtea ogive nucleare,  încât în orce clipă, planeta poate fi distrusă, și nimeni în afară de Dumnezeu, nu știe cât de aproape poate fi clipa finală, tocmai de aceea este necesar a distinge umbrele, de realitate.

      Împlinind astăzi 16 Iulie 2010, 81 de ani, m-am gândit ce sfat mai bun a-și putea da tinerei generații, care mai dorește să-și salveze aripile argintii, pe care cei mai mulți fluturi și le ard, atrași de luminile atrăgătoare ale neoanelor electrice de pe străzi.

      Fiecare ființă de pe pământ are doar două surse de a învăța și anume, din propria-i experiență sau din experiența altora și mai ales a Domnului Isus.

      Fiind născut în prima jumătate a secolului trecut, am avut privilegiul să cunosc, generația de aur a Filadelfiei a celor născuți în secolul 19, a pleiadei de Preoți din România convertiți în ani 1919-1923 care au reformat-o, începând cu Tudor Popescu, București, familia celor trei Cornilești Dumitru George și Cornel, Wurmbrand - București, Panaitescu și Tonoiu - Ploiești, Beloiu - Câmpulung Muscel, Aninoiu și Popescu - Tg-Jiu, preotul Pârăianu - Craiova, Vasile Militaru - Dobreni Ilfov, privighetoarea României fratele Moldoveanu - Sibiu ultimul Patriarh, Traian Dorz și Trifa tot Sibiu, etc. și să cresc la picioarele lor.

      Această generație din Filadelfia a constituit pentru noi modele demne de urmat, din viețile cărora urmașii vor mai avea încă multe de învățat, pentru a-și proteja aripile argintii.

      În orice alt domeniu erorile mai pot fi corectate, dar a confunda umbrele cu realitatea, este o eroare ce nu mai poate fi corectată.

Astăzi a fost înmormântată marea actriță și compozitoare a României Mădălina Manole, care s-a sinucis, despre care toate ziarele și televiziunile vorbesc și încă vor mai vorbi, fiind una din mulțimea care nu a făcut deosebirea dintre umbre și realități.

      A fost o mare actriță a cântecului, dar nu a avut arta de a distinge între umbre și realități.

      Bogăția, frumusețea, fata cu părul de foc, gloria, publicitatea, familia, etc. sunt numai umbre, ca tot ce este acum în ceruri și pe pământ.

      va continua cu:

         2  UMBRA LUCRURILOR VIITOARE

TREI CRUCI, TREI ALEGERI, TREI DESTINE

Luni, 26 Aprilie 2010 01:18

Pastor Luigi Mițoi, Biserica Penticostală Betania, Chicago Preluat dupa ORIZONT CREŞTIN După ce a creat Universul, Dumnezeu l-a făcut pe om să administreze creaţia, să fie fericit în mijlocul ei şi să aibă părtăşie cu Creatorul. Nu după mult timp însă, omul instigat de Diavolul L-a trădat pe Dumnezeu, drept pentru care a fost scos în afara prezenţei şi binecuvantării divine. În această nouă şi nefericită situaţie, omul având în interior un gol de forma şi dimensiunea lui Dumnezeu, a încercat să-l umple cu filosofie, religie... fără succes. La împlinirea vremii, în existenţa umană S-a întrupat prin fecioară Mântuitorul Isus, venit cu scopul să împace pe omul infidel şi vinovat cu Dumnezeul drept şi sfânt. Pe Dealul Golgota, între doi tâlhari, Mântuitorul este condamnat la moarte prin crucificare. Trei cruci, trei alegeri, trei destine... acesta este tabloul ce determină destinul veşnic al fiecărui muritor, alegerea nu soarta determină destinul. 1. Crucea Răscumpărării pe care Mântuitorul MOARE PENTRU PĂCAT. Isus oferă viaţă omului păcătos, murind în locul lui şi pentru el, deoarece jertfa Sa este suficientă pentru absolut toţi oamenii, timp în care este eficientă DOAR pentru cei care se pocăiesc. Prin jertfa Sa a realizat un schimb de poziţie, adică a transferat păcatul omului asupra Sa şi neprihănirea Lui asupra păcătosului. Aceasta este justificarea, răscumpărarea, mântuirea lui Dumnezeu. 2. Crucea Răzvrătirii pe care unul dintre cei doi tâlhari MOARE ÎN PĂCAT. A trăit în păcat, aroganţă, imoralitate şi nebunie şi din nefericire a murit în aceiaşi stare. Nici cel puţin pe cruce nu a acceptat să se pocăiască, dimpotrivă L-a ironizat şi L-a batjocorit pe Mântuitorul care era lângă el… pentru el. Ce paradox, să mori nemântuit la câţiva paşi de Mântuitorul lumii ! 3. Crucea Răsplătirii pe care al doilea tâlhar MOARE FAŢĂ DE PĂCAT. Chiar dacă a trăit în păcat, asemenea primului tâlhar, a murit în neprihănire, diferit de primul. Alegerea sau respingerea prin credinţă a Mântuitorului îţi determină destinul. La credinţa lui, Mântuitorul a răspuns cu răsplată de iertare eternă: “Astăzi vei fi cu Mine în Rai” (Luca 23:43) Toţi trei au murit, diferenţa este că Mântuitorul a murit pentru păcat, primul tâlhar a murit în păcat, timp în care al doilea a murit faţă de păcat. Soluţia lui Dumnezeu este ca păcătosul să moară față de păcat prin credinţă, soluţia Diavolului este ca păcătosul să moară în păcat prin necredință. Oamenii din toate timpurile trebuie să creadă în jertfa Sa ca fiind în locul lor, să se pocăiască (căiască) de păcatele făcute, pe care El le spală cu sângele vărsat pe crucea de pe Golgota, justificându-i (îndreptăţindu-i) în felul acesta în faţa justiţiei (dreptăţii) lui Dumnezeu. Pentru că planurile Diavolului cu privire la viitorul veşnic  al omului în iad sunt ameninţate de jertfa mântuitoare a lui Isus, Diavolul a pus la cale planul B. Cu un efort meschin şi disperat, nereuşind să elimine jertfa Mântuitorului, Diavolul a încercat să o compromită, prezentând-o oamenilor drept insuficientă. În timpul răstignirii Mântuitorului pe cruce, autorităţile vremii au fost pus deasupra Sa un afiş pe care scria în limbile latină, greacă şi evreiască “Isus din Nazaret, împăratul Iudeilor” (Ioan 19:19). Mesajul acestei acţiuni diabolice a fost că deasupra jertfei lui Isus mai trebuie adăugate eforturi umane:

MEDITAŢII CREŞTINE: PIATRA UNGHIULARĂ

MEDITAŢII CREŞTINE: PIATRA UNGHIULARĂ

Glasul bunătății. Ps. 143-8.

„Fă-mă să aud dis de dimineață, bunătatea Ta„

Dacă nu ne deschide Domnul urechile cum cere David, nu vom auzi niciodată glasul bunătății Domnului. Este primul loc din care vedem că bunătatea are glas. Iar Solomon ne spune în Proverbe că „ceea ce face farmecul unui om este tocmai bunătatea lui.„ Proverbe 19-22

Într-o lume în care toate se sfârșesc ne spune Ieremia în plângerile sale că „bunătățile Domnului nu se sfârșesc niciodată, iar îndurările Sale nu ajung la capăt„ Plângeri 3-22.