„Dacă vorbește cineva să
vorbească cuvintele lui Dumnezeu„ ne spune Apostolul, la 1 Petru 4-11.
Tonul face
muzica. Prin susurul blând și subțire
totdeauna a vorbit Dumnezeu. 1 Împ. 19-12
„Vorbirea
voastră să fie cu har, dreasă cu sare„ spunea Domnul Isus.
„Dacă nu greșește cineva în
vorbire este un om desăvârșit„ Iacov 3-2.
În trei ani
învățăm să vorbim dar ca să tăcem nu reușim nici în 30 de ani, deși tăcerea-i
ca mierea.
Toate își au vremea
lor, dar nu am auzit sau văzut această vreme a tăcerii, la cei vii, în afara
Domnului Isus.
Dacă toate
predicile noastre ar fi inspirate și nu transpirate, Evanghelia
ar fi ajuns foarte departe.
Domnul Isus
care avea atâtea lucruri în Sine a spus, „Eu nu vorbesc nimic de la mine„.
Să nu uităm
că nu noi trebuie să vorbim ci oridecîteori deschidem gura, Duhul Sfânt să se
exprime totdeauna, prin cuvintele noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu