A conduce sau a fi conduşi.

Nu sunt decât două feluri de a trăi şi anume a fi conduşi de scopuri, sau a fi conduşi de circumstanţe. Toţi oamenii mari ai lui Dumnezeu au avut scopuri precise, pentru care au trăit şi au murit. Dacă Enoh nu ar fi avut ca scop cerul nu ar fi fost răpit, iar dacă Noe nu ar fi avut ca scop corabia, lumea de astăzi nu ar mai fi existat. Toată lumea are scopuri, dar nu inspirate, ci vinovate. Toţi proorocii din timpul lui Ilie primeau revelaţii, dar nu le finalizau. Numai Elisei a transformat informaţia în scop şi a participat la cel mai mare eveniment al Vechiului Testament, iar pentru ceilalţi informaţia s-a transformat în acuzaţie, deoarece îndată ce apare Elisei ei nu mai credeau nici ce au afirmat cu foarte puţin timp în urmă că Ilie va fi răpit, cerând voie lui Elisei să-l caute trei zile şi trei nopţi. Numai peştii morţi se lasă conduşi şi dacă ne place în calitate de creştini emblema înaintaşilor noştri -peştele- atunci să fim vii şi să luptăm împotriva curentului monden. În limba greacă peştele se numeşte ICHTOS "Ἰησοῦς Χριστός, Θεοῦ Υἱός, Σωτήρ", Iēsous Khristos Theou Huios, Sōtēr, cuvânt care cuprinde iniţialele Domnul Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu.