„Strângeţi-vă comori în ceruri” ne spune Domnul Isus în predica de pe munte, „căci acolo unde este comoara voastră este şi inima voastră”.
Pentru că noi am fost comoara Sa, inima Sa a venit la noi şi a fost străpunsă pentru noi şi din ea a curs apă şi sânge, cele două elemente vitale, de aceea trebuie ca şi noi să facem din Domnul Isus comoara noastră, ca să poată ajunge şi inima noastră acolo unde este comoara.
Pentru a avea comoara ascunsă-n ţarina acestei lumi a trebuit să cumpere toată ţarina deci toată lumea, iar noi avându-l pe Domnul Isus avem de fapt toată ţarina cerului.
Ce paradox al istoriei spirituale ca o lume iubită şi cumpărată sau răscumpărată ce se vându-se diavolului să nu se bucure de adevărata libertate şi graţiere semnată cu litere de sânge.
După ce Abraham Lincoln a abolit sclavia în secolul al 18-lea foarte mulţi sclavi analfabeţi, locuind în acele plantaţii lipsiţi de orice informare au continuat sclavia multă vreme, ceea ce se petrece şi acum pe plan spiritual cu mulţi oameni. Oricine primeşte pe Mântuitorul găseşte cea mai valoroasă comoară, dar şi devine o comoară pentru cer, altfel cu tot aranjamentul încheiat de Dumnezeu care a făcut totul ca noi să fim fericiţi, omul rămâne un anonim nefericit.
Pentru a aduna comori în cer trebuie să aducem suflete la picioarele Mântuitorului, pe plan spiritual, iar pe plan material tot ce putem face pentru alţii, reprezintă comori ce pot fi acumulate în ceruri.
Intradevar, pentru a aduna comori în cer trebuie să aducem suflete la picioarele Mântuitorului!
RăspundețiȘtergere