Ce seamănă omul aceea va şi secera. Galateni 6- 7

Dacă nu am avea nici o informaţie divină şi nici o carte inspirată dar dacă am fi atenţi la istorie şi la evenimentele cotidiene am vedea, am descoperi un adevăr fundamental care nu poate fi pus pe seama întâmplării sau hazardului şi anume pronia divină care face ca încă de pe pământ binele să fie răsplătit, iar răul condamnat.
Doar câteva exemple cred că ne vor convinge despre legea fundamentală a echilibrului din Univers. Abimelec fratele lui Ghedeon sau Ierubaal, omoară pe o piatră pe cei 70 de fraţi ai săi Judecători 9- 5 ca după aceea el să primească după cap o piatră de moară aruncată de o femeie şi să moară pe loc. Judecători 9- 53.
Adoni-Bezec împăratul Cananiţilor şi Fereziţilor, este prins de Seminţia lui Iuda după intrarea lor în Canaan, şi i se taie degetele mari de la mâini şi de la picioare, şi înainte de a muri la Ierusalim declară că şaptezeci de împăraţi slujeau sub masa lui cu aceleaşi degete tăiate spunând “mi se face şi mie ce am făcut şi eu”. Judecători 1-7.
Atalia, împărăteasa lui Iuda, şi-a asasinat toţi nepoţii de parte bărbătească, 2 Cronici 22-10 dar după şapte ani este şi ea asasinată 2 Cronici 23-15. Haman pregăteşte o spânzurătoare de cincizeci de metri pentru Mardoheu, dar de fapt a pregătit-o pentru el, Estera 7-10, după cum este scris în Eclesiastul 10-8, „cine sapă groapa altuia cade el în ea”.
Ceauşescu în luna August 1989 a participat la o conferinţă internaţională unde şefii de state erau invitaţi pentru a decide abolirea pedepsei cu moartea în statele lor. Dânsul însă nu a fost de acord, păstrând pentru România această pedeapsă, dar de fapt a fost primul căruia i s-a aplicat. Dacă această pedeapsă ar fi fost abolită, conform dreptului internaţional, în nici un caz nu mai putea fi executat.

Ştiam că mă asculţi.

Cea mai sigură metodă de a controla relaţia noastră cu Dumnezeu este arătată de Domnul Isus, la mormântul lui Lazăr, unde ne este revelată taina aceasta. „ŞTIAM CĂ TOTDEAUNA MĂ ASCULŢI„ Logic este ca în permanenţă să ne întrebăm când şi care a fost ultima noastră rugăciune ascultată. Chiar dacă nu putem spune ca Dânsul că totdeauna este ascultat, când se roagă, măcar din când în când, să trăim şi noi bucuria unor rugăciuni ascultate. Am văzut acum la TV ce eroare fundamentală fac unele religii, care substituie pe Domnul cu un om ca duhovnic, deşi Biblia ne spune clar că nu există nici un mijlocitor între Dumnezeu şi om, decât Domnul Isus. Cum poate verifica cineva dacă rugăciunea sa este ascultată, dacă nu se roagă personal lui Dumnezeu. Cine, atunci când îi este foame, pune pe altul să mănânce în locul său? Nimeni.

Funii de dragoste. (Amos 11- 4.)

A putea vedea în toate circumstanţele vieţii funiile de dragoste ale lui Dumnezeu, este cel mai important şi frumos lucru din viaţa unui adevărat copil al lui Dumnezeu.
Am o deviză care a funcţionat de peste o jumătate de secol şi anume aceea că toate lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.
Ducând-o ieri (2008, n. adm.) pe mama sorii Nina de la Călineşti la spitalul judeţean, cineva vine la geam în parcare şi-mi spune că pierd benzina, şi când mă cobor şi văd, prima întrebare ca de obicei, ce bine poate fi să pierzi benzină, noapte fiind şi fără să pot face ceva. Am plecat, am umplut rezervorul iar după vre-o trei ore cât a stat la urgenţă am dus-o înapoi la ţară, am venit cu bine. A doua zi mecanicul meu a găsit un furtun copt, l-a înlocuit foarte greu, dar nu numai spre bine a lucrat ci spre foarte bine, deoarece am văzut defecţiunea la un drum scurt, căci la un drum lung putea fi fatală defecţiunea. În dosul celui mai întunecat nor de furtună, totdeauna este acelaşi cald şi zâmbitor Soare al iubirii.

Funii de dragoste. (Amos 11- 4.)

A putea vedea în toate circumstanţele vieţii funiile de dragoste ale lui Dumnezeu, este cel mai important şi frumos lucru din viaţa unui adevărat copil al lui Dumnezeu.

Am o deviză care a funcţionat de peste o jumătate de secol şi anume aceea că toate lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

Ducând-o ieri ("anul trecut", n.adm.) pe mama sorii Nina de la Călineşti la spitalul judeţean, cineva vine la geam în parcare şi-mi spune că pierd benzina, şi când mă cobor şi văd, prima întrebare ca de obicei, ce bine poate fi să pierzi benzină, noapte fiind şi fără să pot face ceva. Am plecat, am umplut rezervorul iar după vre-o trei ore cât a stat la urgenţă am dus-o înapoi la ţară, am venit cu bine. A doua zi mecanicul meu a găsit un furtun copt, l-a înlocuit foarte greu, dar nu numai spre bine a lucrat ci spre foarte bine, deoarece am văzut defecţiunea la un drum scurt, căci la un drum lung putea fi fatală defecţiunea.

În dosul celui mai întunecat nor de furtună, totdeauna este acelaşi cald şi zâmbitor Soare al iubirii.

Căci înainte de mutare, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. Evrei 11- 6.

Iată adevăratul motiv pentru care a fost răpit Enoh de pe pământ, el a primit înainte de mutare mărturia că este plăcut lui Dumnezeu, pentru a putea fi luat. Este vorba de misterul pietrei albe, despre relaţia noastră personală, intimă cu Dumnezeu. Ce frumos şi minunat este, să primeşti în duhul conştiinţei tale, confirmarea faptului că eşti plăcut lui Dumnezeu, şi deci pregătit pentru a putea fi răpit ca Enoh. Să putem spune şi noi aşa cum spunea Evanghelistul Ioan, că suntem unul din Iedidia preaiubiţi Domnului. Este cea mai autentică pregătire pentru mutare, mărturia Sa despre noi că Îi suntem plăcuţi.

Mierea din hoitul leului. (Judecatori 14- 8)

Cred că pentru tineri în special, dar şi pentru toţi copiii lui Dumnezeu în general, lecţia aceasta este foarte importantă.
Aceasta este trista realitate a Diavolului, şi anume că din cel ce mănâncă a ieşit ce se mănâncă, deoarece leul care dă târcoale căutând pe cine să înghită a ajuns acum de este prezentat lumii nu sub forma sa reală ci sub cea dulce şi atractivă. Toată dulceaţa păcatului din care se hrăneşte lumea fără Dumnezeu, este din hoitul leului.
Ca un apicultor cu experienţă ştiu sigur că acea miere nu era produsul albinelor, deoarece aceste fiinţe sunt cele mai curate insecte de pe pământ, ci era o imitaţie reuşită, deoarece dacă Diavolul se poate preface în înger de lumină, ce greutate ar fi fost să se prefacă în roi de albine.
După Cuvântul lui Dumnezeu, care se defineşte ca fiind dulceaţa, spune David urmează mierea, ori niciodată ceva curat nu poate fi produs de ceva necurat. În toate cluburile din lume în special Las-Vegasul precum şi pornografia din filme ori Internetul nu sunt altceva decât mierea ucigătoare din hoitul leului.

Dumnezeu priveşte spre cel ce suferă. Isaia 66-3.

Dacă Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul aşternutul picioarelor Mele ce fel de casă Îmi veţi putea zidi voi ca să o privesc, iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile spre cel ce sufere şi are duhul mâhnit.
Oamenii în toate timpurile au căutat să impresioneze prin artă şi în această privinţă catedrala Sfântul Petru din Roma este elocventă, şi dacă nu aş fi văzut-o nu puteam crede de ce pot fi în stare să facă artiştii, dar în această vale a plângerii, obiectul iubirii divine sânt suferinzii şi nu obiectele.
Dumnezeu ştie că privirile Sale aduc mângâiere şi aceasta era permanenta rugăciune a lui David din psalmul 80.

A conduce sau a fi conduşi.

Nu sunt decât două feluri de a trăi şi anume a fi conduşi de scopuri, sau a fi conduşi de circumstanţe. Toţi oamenii mari ai lui Dumnezeu au avut scopuri precise, pentru care au trăit şi au murit. Dacă Enoh nu ar fi avut ca scop cerul nu ar fi fost răpit, iar dacă Noe nu ar fi avut ca scop corabia, lumea de astăzi nu ar mai fi existat. Toată lumea are scopuri, dar nu inspirate, ci vinovate. Toţi proorocii din timpul lui Ilie primeau revelaţii, dar nu le finalizau. Numai Elisei a transformat informaţia în scop şi a participat la cel mai mare eveniment al Vechiului Testament, iar pentru ceilalţi informaţia s-a transformat în acuzaţie, deoarece îndată ce apare Elisei ei nu mai credeau nici ce au afirmat cu foarte puţin timp în urmă că Ilie va fi răpit, cerând voie lui Elisei să-l caute trei zile şi trei nopţi. Numai peştii morţi se lasă conduşi şi dacă ne place în calitate de creştini emblema înaintaşilor noştri -peştele- atunci să fim vii şi să luptăm împotriva curentului monden. În limba greacă peştele se numeşte ICHTOS "Ἰησοῦς Χριστός, Θεοῦ Υἱός, Σωτήρ", Iēsous Khristos Theou Huios, Sōtēr, cuvânt care cuprinde iniţialele Domnul Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu.

Istoria formării norilor.

Abia în secolul XVIII ştiinţa a descoperit modul de formare a norilor. Biblia însă de peste patru mii de ani în Iov 38- 34 ne vorbeşte despre chemarea apelor, iar proorocul Amos 5- 8 şi 9- 6 explică foarte clar formarea norilor când spune că El cheamă apele mărilor, şi apoi le revarsă pe faţa pământului. Există o ştiinţă a norilor dar în legile cerului ne spune tot Iov că El numără norii, determină numărul stelelor şi le dă nume la toate, iar Domnul Isus ne arată, că şi perii capului ne sunt număraţi. Băşicuţe mici de vapori cu apă, mai uşoare decât aerul, mută milioane de tone de apă pe raza de soare din mările şi oceanele pământului, pe care bunul Dumnezeu le dirijează prin curenţii Săi, spre zonele secetoase ale planetei, făcându-i pe aceşti nori să pară ca o nuia cu care loveşte pământul, sau ca un semn al dragostei Sale.

Nu semănaţi între spini. Ieremia 4-3

Spinii pe pământ sunt semnul blestemului, şi orice gând vorbă sau faptă, reprezintă o semănătură.
Deşi spinii sunt plante criptogame care deci nu fac flori, fără seminţe, totuşi au umplut pământul atât la propriu cât şi la figurat.
« Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini ».
Cred că este vorba de propria noastră grădină interioară, care trebuie desţelenită, ştiut fiind faptul că în mod natural se dezvoltă tot ce este sălbatic, iar ce e nobil trebuie totdeauna cultivat. Toţi vrem ca ceea ce semănăm să aducă roadă, condiţia este să nu aruncăm sămânţa la întâmplare, căci spinii sau îngrijorările vieţii de acum pot opri orice dezvoltare ulterioară. Dacă prima parte a vieţii este timpul semănatului, a doua este pentru secerat, iar profetul Osea ne arată că « cine seamănă vânt culege furtună»;
« Semănaţi potrivit cu neprihănirea şi veţi secera potrivit cu îndurarea. » Osea 10-12.

Cel înţelept câştigă suflete.

Au dreptate românii când se roagă să le dea Dumnezeu mintea de pe urmă. Va veni sigur o vreme când toţi vom vedea că nu am avut minte pentru a investi în oameni, singurele valori eterne.

Noi ştim că preţul iertării a fost plătit integral, dar noi trebuie să facem cunoscut acest lucru ducându-ne în toată lumea cu mesajul mântuirii.

Nu sunt decât două feluri de investiţii în oameni şi în lucruri. În Apocalipsa 18.12-13, vedem clar priorităţile sistemului lumii sau Babilonului, unde pe primul loc e aurul şi argintul iar pe ultimul loc se află sufletele oamenilor, şi sistemul divin din predica de pe munte unde pe primul loc sunt oamenii. Ei reprezintă Împărăţia lui Dumnezeu, iar celelalte lucruri, deci nu fiinţe, ni se vor da pe deasupra.

Iată adevărata scară a valorilor, pe care fiecare o stabileşte în funcţie de sistemul căruia-i aparţine. Dacă nu aducem măcar un om la Domnul Isus nu avem cum să ajungem acolo unde verbul a fi se conjugă la plural.

Unitatea de măsură a înţelepciuni este numărul celor salvaţi. Pe 26 Dec 2005 un înotător a devenit celebru murind pentru salvarea a 117 naufragiaţi, la cutremurul urmat de Tsunami din Tailanda.

Fântânile minunate.

Biblia vorbeşte despre multe fântâni aşa de exemplu vedem fântâna Domnului în Numeri 21-16 unde au mers la Beer “fântână”, unde tot poporul a băut apă, dar despre trei fântâni se vorbeşte în mod special şi anume:

Fântâna unde Eliezer din Damasc robul lui Avraam a făcut o rugăciune, pe care Dumnezeu a ascultat-o întocmai cum a fost formulată, şi care este relatată în Geneza 24. Acolo s-a decis frumoasa căsătorie a lui Isaac cu Rebeca.

A doua fântână este locul unde sa oprit Moise când a fugit în ţara Moabului, după ce omorâse Egipteanul ce nedreptăţea un Evreu. Ca şi în primul caz la această fântână, Dumnezeu pregătea viitoarea soţie a lui Moise. Moise şi-a cucerit nevasta cu amabilitatea de care a dat dovadă, trăsături din ce în ce mai rari astăzi, apărând cele şapte fete ale Preotului Madianit de nişte păstori răi, iar greoaia muncă de a scoate apă pentru turma fetelor a făcut-o Moise, iar când fetele s-au dus mai devreme acasă şi au spus tatălui lor despre omul care le-a ajutat, au fost trimise înapoi la fântână, au chemat pe Moise acasă, căsătorindu-se cu Sefora una din cele şapte fete.

A treia fântână este aceea din Sihar unde Domnul Isus întâlneşte femeia Samariteană, făcând din dânsa, prima femeie misionară de pe pământ.

Fântânele pe pământ, sunt simbolul binecuvântărilor.

Filistenii pe unde treceau înfundau fântânile iar poporul lui Dumnezeu desfunda şi făceau fântâni noi.

Lumina din spatele norilor (Iov 37-21).

« Acum fireşte nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va arăta » După ce m-am întors de la filmarea ruinelor celor şapte Biserici din Asia Mică, am aflat răspunsul la întrebarea cum se poate ca uriaşa lucrare a lui Dumnezeu prin marele apostol Pavel de acum două mii de ani să pară o ruină predominată de Musulmani. Lumina este în dosul norilor, iar lucrarea de atunci şi de acolo nu sa pierdut şi nu se va pierde niciodată, şi când va trece norul Mahomedan care deocamdată a întunecat orizontul, lumina va strălucii în toată splendoarea sa. În marele oraş Bergam, din Turcia spre răsărit pe un munte la o altitudine de circa o mie de metri am filmat locul unde era tronul de domnie al lui Satan, iar în Efes ruinele Dianei aşa zisa zeiţă a cerului. Apostolul Pavel a fost omul de care sa folosit Dumnezeu în acele zone ale lumii Asia Mică cu cele şapte localităţi ale sale şi Roma, reuşind să schimbe cursul istoriei, iar lumina Evangheliei pornind ca magii de la răsărit a trecut prin Asia Mică spre Macedonia Europa şi apoi în toată lumea. Ghicitorii şi vrăjitorii din Efes în teatrul care este şi astăzi care ne–a uluit prin grandoarea lui, au mărturisit păcatele lor şi au ars cărţile foarte scumpe evaluate la cincizeci de mii de arginţi aşa cum relatează Faptele Apostolilor 19-19 cu atâta putere se răspândea şi se vestea Cuvântul Domnului prin Pavel. Credinţa vede invizibilul poate imposibilul, iar norul ca tot ce este pe pământ va trece, şi pentru noi e ca şi trecut.

Un tânăr model până la 26 ani (2 Cronici 34).

În cartea 2 Cronici 34 ni se arată că la 8 ani Iosia este uns împărat al lui Iuda şi a domnit la Ierusalim 31 ani.Istoria acestui tânăr este foarte frumoasă, şi până la un punct e chiar un model. Iată cele 5 etape ale vieţii sale.
1. La 8 ani devine împărat în dinastia lui David la Ierusalim.
2. La 16 ani se converteşte urmând exemplul lui David.
3. La 20 de ani curăţă Ierusalimul şi ţara de idoli şi de zeităţii.
4. La 26 de ani drege casa Domnului Dumnezeului său.
5. La 39 de ani cade mort într-un război la care a participat fără motiv, şi fără a fi trimis de Dumnezeu ci din orgoliul său. Iată cum se poate rata o viaţă numai printr-o acţiune ne inspirată.
Napoleon a câştigat 12 războaie dar a pierdut la Waterloo şi odată cu această pierdere a pierdut totul. Dacă toţi putem avea în rucsacul vieţii noastre bastonul de mareşal, cum zicea împăratul Franţei să nu uităm că toţi avem vulnerabilităţile noastre, un călcâi al lui Ahile.
După 18 ani de glorie din viaţa lui Iosia, a urmat secunda fatală ce putea fi evitată.

PREDICA UNEI LITERE „O„

De cinci ori în psalmul 107 predica acestei litere, este folosită în legătură, cu lauda ce se cuvine lui Dumnezeu, dar care nu se aduce, „pentru bunătatea Sa şi pentru minunile Lui faţă de fii oamenilor„.

„O voi care treceţi pe lângă mine„ Plângerile lui Ieremia 1-12.

Predica acestei litere din acest text, se referă la lipsa noastră de sensibilitate, faţă de semenii noştri, aşa cum o vedem în cazul celui căzut între tâlhari, pe lângă care şi Preotul şi Levitul au trecut nu numai fără a se opri, dar nici măcar nu l-au privit, mergând mai departe pe alături.

„O de m-ar fi ascultat Israel„ Ps 81-13. Aici litera reprezintă o predică privind ascultarea de Dumnezeu.

„O de ar rămâne poporul cu aceeaşi inimă„ Deuteronom 5-29.

Dorinţă exprimată de mai multe ori în Biblie de Dumnezeu prin proorocii Săi, dar adesea neîmplinită, deoarece „inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea„ Ieremia 17-19.

ILUZIA PUTERII ŞI A LIBERTĂŢII (Ioan 19: 10 şi Ioan 8: 33)

Pilat avându-L în faţă pe Domnul Isus a făcut următoarea declaraţie: “Nu ştii că am putere să Te judec şi am putere să-Ţi dau drumul?” De fapt, Pilat avea doar iluzia puterii, întrucât a demonstrat contrariul. Deşi a dovedit că în subconştientul său ştia că Domnul Isus este nevinovat, apoi a făcut publică această convingere, a acţionat contrar propriilor convingeri. Oamenii, în majoritatea lor, au doar iluzia puterii, dovadă, în împrejurările dificile, acţionează fiecare sub impulsul sentimentelor.

Pilat vorbeşte despre o putere pe care considera că o are, dar în realitate, avea frică să nu piardă o realitate iluzorie. În final a semnat cea mai nedreaptă sentinţă din istoria proceselor.

E bine să ne controlăm viaţa, dacă o trăim ca nişte învingători sau ca nişte învinşi. Chiar în domeniile în care ne considerăm puternici, ca Petru, se constată trista realitate. Pilat, crezându-se puternic, a pierdut de fapt şi tronul şi eternitatea. Cine nu poate distinge iluziile de realitate, va fi amăgit de „fata morgana” (mirajul deşerturilor) a acestei vieţi. Să nu acţionăm contrar convingerilor conştiinţei noastre şi sub impulsul emoţional; dacă Pilat asculta de conştiinţa sa identificată şi prin glasul soţiei sale îşi putea salva şi tronul şi viitorul.

În momentele decisive ale vieţii este bine să nu ne grăbim niciodată; atâtea decizii produc efecte eterne.

Pe cât de nocivă este iluzia puterii, şi mai nocivă şi mai riscantă este iluzia libertăţii. Dacă ar fi lipsiţi de libertate doar cei de după gratii, lumea ar fi mai fericită. Realitatea tristă este că cei mai mulţi lipsiţi de libertate sunt victimele iluziei libertăţii.

În Evanghelia după Ioan capitolul 8 versetul 33, contemporanii şi compatrioţii Domnului Isus au făcut o declaraţie şocantă: „Noi n-am fost niciodată robii nimănui”. Dacă ar fi vorba de ignoranţă, aceasta se iartă mai uşor, dar e ceva mai grav în spatele acestei afirmaţii.

Întreaga istorie a poporului Israel, cu excepţia domniei lui Saul, David şi Solomon, a fost o istorie a sclaviei. Cred că, mai degrabă, este vorba mai degrabă de o aroganţă al cărei tribut continuă să se plătească aşa de scump. Dar, ce a fost valabil pentru contemporanii Domnului Isus, din nenorocire, este valabil şi pentru zilele noastre. Lumea are iluzia libertăţii, nu şi libertatea, deoarece Domnul Isus a spus clar în Sfânta Evanghelie după Ioan capitolul 8: „Numai dacă Fiul vă face liberi, sunteţi cu adevărat liberi”. În Romani 7 vedem că oamenii au fost în starea de păcat, despre care Pavel spune: „Nu fac ce vreau” iar poetul nostru zice: „Văd două firi în mine/ Se zbat şi se frământ/ De cer mă leagă una/ Iar alta de pământ”.

Spre libertate nu sunt alternative. Domnul Isus a spus: “Eu sunt Calea”, orice alte încercări umane sunt paleative, iluzii deşarte. Treptat, treptat, naţiunile lumii au trecut de la sclavie la libertate, având guverne mai mult sau mai puţin democratice, marele merit avându-l fostul preşedinte al Americii Abraham Lincoln. Deşi preţul libertăţii spirituale a fost plătit de acum 2000 de ani, nu numai că eliberarea nu a fost acceptată, dar pe acest plan s-a petrecut un proces invers proporţional. Lumea de astăzi nu mai este ca cea de ieri, iar lumea de mâine nu va mai fi ca cea de azi, deoarece vremea neamurilor se caracterizează prin degenerare, de la capul de aur, pieptul de argint, pântecele de aramă, picioarele de fier şi degete de lut (Daniel 2), în timp ce Biserica urmează procesul invers al regenerării, cu toate slăbiciunile şi neîmplinirile sale.

Cine este în stare să recunoască eşecul în domeniul libertăţii?

Fiul risipitor, cel fără nume, prefigurând întreaga lume, a experimentat dureroasa experienţă a iluziei libertăţii sale. De la toate lucrurile bune îngăduite de Dumnezeu omului în ziua creaţiunii, în care omul a fost aşezat ca stăpân, s-a ajuns astăzi ca omul să fie sclav în propria grădină. Deşi Dumnezeu a vrut ca oamenii să domnească în viaţă prin Acel Unul Singur, care este Isus Hristos, (Romani 5: 17), iar Iov, încă de acum 4000 de ani, s-a apropiat de Dumnezeu ca de un Domn, astăzi trista realitate este doar iluzia libertăţii şi sclavia păcatului.

Dacă primul pahar poate fi servit în libertate, următoarele sunt dictate, impuse. Dacă vizionarea unui film este liberă, filmele pornografice sunt dictate. Dacă o căsătorie este în libertate, următoarele sunt impuse, şi, puse faţă în faţă, libertatea cu sclavia, se poate constata în final, că orice fiinţă umană care nu a cunoscut eliberarea trecutului prin credinţa simplă şi personală în Jertfa de la Calvar, are doar iluzia libertăţii.

Să ne rugăm ca şi Elisei, odinioară, pentru Ghehazi ca Dumnezeu să deschidă ochii oamenilor spre a putea vedea marea şi minunata realitate a puterii şi libertăţii pe care Domnul Isus o oferă gratuit. “Pot totul în Hristos”, spunea apostolul Pavel, care a avut nu iluzia puterii şi libertăţii, ci realizarea lor. Dacă vrem să nu avem deziluzii, să înlăturăm iluziile şi să ne aruncăm ancora credinţei în ţinutul adevărului etern şi absolut, care ne este revelat de Dumnezeu prin Evanghelie.

Monologul speranţei (Ps. 42- 11)

„Petru ce te întristezi suflete şi gemi înăuntru meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu căci iarăşi î-L voi lăuda.

El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu”.

Ne place mai mult dialogul decât monologul, dar David de trei ori în Ps. 42 şi 43 foloseşte acest monolog sau vorbirea cu sine însuşi.

Cel mai eficient dialog este rugăciunea prin care noi vorbim cu Dumnezeu şi Cuvântul prin care Dumnezeu ne vorbeşte nouă, după care trebuie să urmeze monologul prin care Duhul Sfânt din noi, vorbeşte sufletului nostru.

Speranţa se zice că moare ultima, dar la copiii lui Dumnezeu nu moare niciodată.

Atunci când nu mai putem cânta laudele Domnului înseamnă că suntem pe un pământ străin cum erau Evreii în Babilon, şi monologul este necesar pentru îmbărbătare.

Trădat de fraţi, iubit de străini (Ieremia 38-5)

Ieremia este aruncat, într-o groapă de fraţii lui unde era condamnat la moarte, dar un Etiopian Eben Elec, se duce la împăratul Zedechia rugându-l să-l elibereze. Deşi la condamnarea sa împăratul a spus că nu are nici-o putere, acum îi dă lui Eben Ezer 30 de oameni să-l scoată pe Eremia din groapă salvându-i viaţa. Împăratul îl cheamă să-i spună ceva din partea Domnului, dar proorocul nu este ascultat, lăsând să treacă clipa potrivită.

Dacă asculta era salvat şi el şi casa lui şi Ierusalimul, dar totul a fost ratat.

Al doilea lucru de reţinut este faptul că atunci când fraţii tăi te trădează, cum a fost şi Domnul Isus trădat, un străin, Biserica neamurilor, L-a primit. Deci, să nu ne aşteptăm la un altfel de comportament din partea fraţilor, fără însă a generaliza niciodată nimic.

Liniştea fatală. Liniştea nebunilor îi pierde. (Proverbe 1-32)

Cuvinte mici ne vorbesc despre lucruri mari, şi iată cum ceeace este atât de mult dorit liniştea, poate fi fatală când, nu are la bază înţelepciunea.

Există o linişte înaintea tuturor furtunilor, care va fi confirmată şi la venirea Domnului Isus, despre care vorbeşte ap. Pavel care spune că: „atunci când oamenii vor zice pace pace, o prăpădenie va veni peste ei ca durerile naşterii peste femeia însărcinată”.

Cred că se numeşte liniştea nebunilor deoarece nu are nimic pentru a se justifica iar Solomon ne arată că e în contrast cu prevederile înţelepciunii care spune mai departe, cei ce m-ascultă vor trăi liniştiţi. Domnul Isus a fost făcut de Dumnezeu pentru noi tot ce ne lipseşte şi anume: „înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare”.

Contemporanii lui Noe erau foarte liniştiţi dovadă că mâncau, beau, se măritau, se însurau, până-n clipa venirii potopului.

Cu nimic nu se deosebesc oamenii de acum de cei de atunci iar în ziua de 26 decembrie 2005, pe ţărmurile însorite ale Tailandei domnea cea mai mare linişte şi sute de mii de turişti se distrau în toate felurile dar deodată, în câteva ore, acel Tsunami cu valurile sale a ucis peste trei sute de mii de fiinţe omeneşti.

Adevărata linişte ne spune textul de mai jos, o au numai cei ce ascultă şi împlinesc glasul Înţelepciunii Divine. „În linişte şi odihnă va fi mântuire voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră” Isaia 30-15.

Copiii lui Dumnezeu nu sunt niciodată surprinşi de evenimente, deoarece au totdeauna o lumină pe cărarea lor. Previziunile lui Nostradamus pentru mileniul trei sunt foarte sumbre: inundaţii, cutremure, molime sida, gripa aviară etc., lucruri pe care Biblia le-a arătat de mult, dar cu toate acestea o linişte mormântală guvernează lumea noastră contemporană ignorantă.

Hoţul din interior (Osea 7-1)

“Înăuntru vine hoţul, şi ceata de tâlhari jefuieşte în afară”.
Troia nu cădea dacă grecii ar fi refuzat cadoul Calului Troian, rămânând până astăzi zicala că Grecii nu trebuie să fie crezuţi nici când fac cadouri.
Toţi avem în noi înşine un cal troian.
Omul cel mai elevat din toate punctele de vedere, indiferent de rang, rasă sau religie, neconvertit, este vulnerabil. Păcatul nu este teorie ci o realitate, care ca un microb, macină şi extermină fiinţa umană, şi prin subtilitatea sa a pătruns în toate conceptele filosofice şi chiar în unele numite religioase, mergând până acolo încât să se afirme că păcatul nu există, fiind o invenţie a imaginaţiei umane.
Nici nu s-ar putea concepe o formă mai diabolică a păcatului, ca aceea că el nu există. Dacă un hipnotizator ar intra într-o casă să fure ceva şi ar fi prins, prin hipnoză hoţul ar induce păgubitului iluzia că visează, că hoţul nu există, descoperind adevărul numai după ieşirea sa din transă.
Astfel de religii sau filosofii care au proliferat pe tot pământul, înăuntru au fost atacate de hoţii din interior, şi de cetele de tâlhari în exterior.
Cine se biruie pe sine este mai puternic decât cele ce învinge cetăţi spune Solomon. Domnul Isus în Marcu enumără 13 hoţi care sunt înăuntru nostru, dar unii oameni din păcate, nu cunosc aceste păcate, deoarece nu citesc Evanghelia.
„Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească”.

Adevăratele comori (Matei 6- 20).

„Strângeţi-vă comori în ceruri” ne spune Domnul Isus în predica de pe munte, „căci acolo unde este comoara voastră este şi inima voastră”.

Pentru că noi am fost comoara Sa, inima Sa a venit la noi şi a fost străpunsă pentru noi şi din ea a curs apă şi sânge, cele două elemente vitale, de aceea trebuie ca şi noi să facem din Domnul Isus comoara noastră, ca să poată ajunge şi inima noastră acolo unde este comoara.

Pentru a avea comoara ascunsă-n ţarina acestei lumi a trebuit să cumpere toată ţarina deci toată lumea, iar noi avându-l pe Domnul Isus avem de fapt toată ţarina cerului.

Ce paradox al istoriei spirituale ca o lume iubită şi cumpărată sau răscumpărată ce se vându-se diavolului să nu se bucure de adevărata libertate şi graţiere semnată cu litere de sânge.

După ce Abraham Lincoln a abolit sclavia în secolul al 18-lea foarte mulţi sclavi analfabeţi, locuind în acele plantaţii lipsiţi de orice informare au continuat sclavia multă vreme, ceea ce se petrece şi acum pe plan spiritual cu mulţi oameni. Oricine primeşte pe Mântuitorul găseşte cea mai valoroasă comoară, dar şi devine o comoară pentru cer, altfel cu tot aranjamentul încheiat de Dumnezeu care a făcut totul ca noi să fim fericiţi, omul rămâne un anonim nefericit.

Pentru a aduna comori în cer trebuie să aducem suflete la picioarele Mântuitorului, pe plan spiritual, iar pe plan material tot ce putem face pentru alţii, reprezintă comori ce pot fi acumulate în ceruri.

Secretul stabilităţii - Stânca veacurilor

Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului care nu se clatină niciodată Ps.125-1.

A fost redată aseară la televizor pe programul 2 o întâlnire cu fr. Moldovean cu fr. Wurmbrand, şi preotul Stăniloae unde printre altele, fr. Wurmbrand a spus următoarele cu privire la consecvenţa copiilor lui Dumnezeu. Dacă prin absurd ai distruge toţi matematicieni de pe pământ nu vei putea spune că acum doi şi cu doi nu mai fac patru, deoarece rezultatul e acelaşi cu sau fără matematicieni.
Evanghelia e un adevăr absolut, e o matematică pură, iar noi putem să fim nimiciţi, dar prin aceasta nu se schimbă datele problemei, tot doi câte doi vor fi trimişi, adevărul fiind unul singur: Soarele poate să dispară printr-un cataclism cosmic, adevărul, niciodată.

Combaterea gândirii negative. (Zaharia 7-10).

„Nimeni să nu gândească rău împotriva aproapele său”.

Tot răul vizibil are o rădăcină invizibilă şi anume gândul. Dacă nu vom învăţa marea lecţie de a gândi pozitiv, orice altă învăţătură nu are nicio valoare.

Elisei a fost chemat într-o localitate bună să vindece nişte ape rele. Acolo a cerut un blid nou cu sare şi a aruncat sarea la izvoarele apei, şi apa s-a vindecat. 2Împăraţi 2- 20.

De ce apele sunt otrăvite? Pentru că izvoarele nu sunt bune şi Elisei nu a tratat cu sare apele, ci izvoarele apelor. De ce vorbirea trebuie să fie cu har şi dreasă cu sare? Ca să aibă gust şi savoare.

Ca lumina şi sarea, copiii lui Dumnezeu opresc putrefacţia acestei lumi ce se află în descompunere.

Dacă vom gândi frumos vom trăi frumos, vom vorbi frumos, vom muri frumos. Ca şi Elisei Domnul Isus tratează întotdeauna cauza, efectele urmând de la sine. Drama este că omul nu numai că gândeşte rău, dar şi acţionează şi vorbeşte cum gândeşte şi nici nu ar putea altfel.