Pribegia. 2 Corinteni 5-6.

„Noi totdeauna suntem plini de încredere, pentru că ştim că dacă suntem acasă în trup pribegim departe de Domnul„

Pribegia în dicţionarul universal al limbii Române este definită ca fiind o stare de instabilitate de călător fără adăpost etc.

Adevăratul sens al cuvântului pribegie, este însă existenţa noastră în această lume ca trup, acasă în trup.

Adevăratul sens al cuvântului acasă, nu este legat de existenţa noastră în trup, ci de existenţa noastră în slavă, adică acasă la Domnul.

Acasă în trup, înseamnă pribegie, dar acasă la Domnul, înseamnă fericire.

Câtă diferenţă între optica umană şi cea divină cu privire la existenţa noastră efemeră pe pământ.

Pribegia existenţei noastre în trup, paradoxal înţelesului imediat, produce liniştea încrederii noastre permanente.

Noi totdeauna suntem plini de încredere deoarece nu am făcut din nişte nisipuri înşelătoare, o locuinţă, ci suntem în căutarea adevăratei noastre patrii. Pribegi fericiţi încrezătorii în făgăduinţele lui Dumnezeu, singurele adevărate.